Tratament Sentimental

Partea 19"Trecuse putin timp"

          Am petrecut cateva clipe holbandu-ne unul la altul.Nu se schimbase prea mult in acest timp, insa era la fel de frumos ca prima data cand ne-am intalnit.Eram invidioasa pentru ca el reusise sa se mentina, pe cand mie imi apareau din ce in ce mai multe cosuri urate si incepeam usor, usor sa iau in greutate. Nu il condamnam, avea langa el o femeie frumoasa, cu toate ca in interiorul ei se ascundea o hiena ticaloasa.Am ales sa o judec astfel pe baza actiunilor si vorbelor sale si cred ca am dreptate.Bineinteles, nici eu nu eram o sfanta, dar ca ea cu siguranta nu am fost si nici nu aveam sa fiu vreodata... Cel putin asa speram.

Barbatul din fata mea tusise scurt, posibil pentru a-mi atrage atentia. Mi-am scuturat capul si am dat sa spun ceva, insa mi-o luase rapid inainte.

- Ce faci aici?

Vocea sa incepea sa imbatraneasca ori mi se parea mie?

M-am incruntat.Imi pusese intrebarea ca si cum ma aflam pe un teritoriu interzis mie, undeva unde nu trebuia sa fiu. Nu stiu ce gandea el, dar mie cu siguranta asta mi-a inspirat tonalitatea vocii lui.

- Nu vrei sa vorbim afara? Nu cred ca e locul potrivit pentru o discutie..., am sugerat, simtindu-ma dintr-odata ciudat.

Un grupulet de turisti, probabil, au trecut pe langa noi si ne-au privit putin cam indiscret, din punctul meu de vedere.Daca as fi inceput sa discut cu Gabriel aici, mai mult ca sigur ma enervam si vorbeam mai tare, astfel atrageam atentia asupra noastra.Nu ne trebuiau spectatori, mai ales intr-un loc ca acesta.

Gabriel a oftat zgomotos, punandu-si mainile in sold.Isi lasase capul pe spate pentru un moment, intr-un gest de disperare.

Vazandu-l asa, m-am simtit ca o povara.

- Nu cred ca ar fi momentul potrivit sa purtam acea discutie, rosti acesta, putin reticent, ce-i drept.

Eram confuza.Trecuse putin timp, intr-adevar, insa nu intelegeam de ce nu era momentul.Am dat sa plec, dar personajul negativ, ce aparuse din intuneric parca, ma facu sa ma opresc si sa imi dau o palma mintala, Oare pe ea de ce nu am pus-o in calcul??

Si-a mijit ochii imediat ce ma vazu.Amber m-a masurat din cap pana in picioare, strambandu-si buza superioara cand facuse contact vizual, din nou, cu mine.Nu asa mi-am imaginat eu ca va fi intalnirea mea cu el, mai ales ca de ea uitasem complet. Insa, trebuia cumva sa ma confrunt cu situatia.

- Buna, Amber, am rostit scrasnind din dinti in incercarea de a scoate un zambet.

Nu cred ca am mai avut parte niciodata de o fiinta asa insuportabila precum ea.

Blonda pufni si isi incrucisa mainile la piept, semn ce mirosea a inceputul unui discurs rautacios de-al ei.Din fericire, nu a fost tocmai asa.

- Ar trebui sa plecam, iubire, zise ea, fata asta e un stalker psihopat.

Am inghitit in sec, respiratia blocandu-mi-se brusc in trahee. Desi observatia ei falsa ar fi trebuit sa ma lase rece, dintr-un motiv necunoscut mie, m-a ranit. In plus, faptul ca Gabriel nu obiectase absolut deloc, deschise rana rau de tot.Si atunci intelesesem ca povestea noastra avea sa se termine, la fel si lupta pe care am incercat sa o duc de una singura.

I-am privit pe cei doi disparand usor, usor, din raza mea vizuala.N-am sa uit niciodata felul in care Gabriel s-a uitat pentru ultima oara la mine.Simteam ca regreta enorm, dar puteam sa vad si un sentiment de usurare, ceea ce a fost usturator.