Tratament Sentimental

Partea 4 -Invitatie la picnic

-Kay, ce Dumnezeu e locul asta? Dupa ce am mers vreo ora cu masina lui, am ajuns la o cladire imensa din centrul unei paduri. Parea a fi un loc abandonat, insa masinile prezente imi dovedeau contrariul. Mergeam in spatele lui Kay, ca un catel pierdut, uitandu-ma in stanga si in dreapta.
—Pisicuta, ti-am mai spus, aici e distractia. Haide. Ma apuca de incheietura, tragandu-ma dupa el in interiorul cladirii. De peste tot se auzeau impuscaturi si deja simteam cum mi se face pielea de gaina.
—Kay, spune-mi odata ce e aici! Imi smucesc mana, facandu-l sa se opreasca. Se intoarce cu fata la mine, apoi isi roteste ochii.
—E un poligon de tragere, ok? Acum hai odata. Oftez si continui sa merg dupa el. Dupa cateva secunde am ajuns in fata unei usi de metal, pe care el o deschide. Intram inauntru si imediat inspectez cu privirea locul. Erau cam 10 oameni, baieti si fete, care trageau cu pistolul in niste manechine. Vazusem asa ceva doar in filme si eventual in jocuri, iar acum ca am sansa sa vad in realitate e wow. As fi vrut sa trag si eu, insa nu pot cu mana in gips.
Am oftat lung, scotandu-mi buza inferioara afara.
—Ce e, printesa? Ti-e frica? Kay isi pune mana pe dupa gatul meu, ranjind.
—Nu, tantalaule. Am mana in gips, ai uitat? Rostesc pe un ton ironic.
—Oh, corect. Dar poti sa privesti si cand iti vei scoate gipsul, o sa tragi si tu. Imi face cu ochiul, apoi se duce sa vorbeasca cu un tip. El credea ca vom tine legatura si peste o luna? Hah, ce tantalau.
M-am asezat pe o banca la o distanta considerabila fata de Kay care acum isi pregatea pistolul.
Dupa 2 minute simt prezenta cuiva si imi intorc plictisita capul. Sa vezi si sa nu crezi, blondina a carui nume este, bineinteles, Amber, se asezase langa mine si ma privea ca si cum eram o fiinta venita de pe alta planeta.
—Sandee, ce cauti tu aici?Mi se adreseaza intr-un mod de-a dreptul ironic, punandu-mi mana pe gips si ridicandu-l.
—Aceeasi intrebare as putea sa ti-o pun si tie. Ridic spranceana plictisita, mijindu-mi ochii. Fata asta e deja prea enervanta si mai ca as lovi-o cu gipsul in capul ala frumos. Trebuie sa recunosc, are un par grozav si e frumoasa, dar STOP! E o proasta si jumatate, sau cel putin asa o vad eu.
—Ei bine, iubitul meu se antreneaza aici si..., incepe sa povesteasca, insa se opreste, dupa care isi mijeste ochii. De ce ar trebui sa iti dau explicatii tie? Continua, scuturandu-si capul si rotindu-si ochii.
—Draga mea, tu ai inceput sa ciripesti, eu nu ti-am cerut explicatii neaparat. Imi tuguiesc buzele, iar cu mana dreapta imi dau parul pe spate.
Atitudinea mea era noua, insa ea chiar merita acest tip de tratament. De la cativa metri departare se zareste Gabriel care vine inspre noi. Ma priveste ciudat, iar eu imi strang ochii nervoasa, vrand sa plec de aici.
—Oh, Sandee. Ce faci intr-un loc ca asta?
As fi vrut sa ii raspund, dar fix cand gura mea se pregatea sa vorbeasca, Kay isi face aparitia, punandu-si bratul pe dupa gatul meu. Slava Cerului, ajuta-ma Kay!
—Hey, printesa. M-a sunat mama ta, trebuie sa plecam. Ma priveste direct in ochi ingrijorator si nu stiu daca se preface sau chiar e ingrijorat.
—Oh, buna. Eu sunt Kay. Da mana cu Gabriel si apoi cu Amber, aruncandu-i o privire aroganta lui Gabriel. Aveam impresia ca ei se cunosc, dar nu sunt tocmai in relatii bune. Am putut sa vad dusmania din ochii lui Kay.
—Era sa uit! Sandee, vino diseara la cabinet, trebuie sa iti fac niste analize, mama ta mi-a zis. Am dat din cap afirmativ, apoi Kay m-a impins, la propriu, spre iesire. N-am scos niciun cuvant pana la masina, desi am incercat sa ii multumesc.
S-a urcat primul in ea, trantind usa in urma lui. Mi-am inchis ochii la impact, tresarind, apoi am oftat. Clar se intamplase ceva cu el.
—Ce e cu tine? Il intreb, dupa ce ma urc in masina. Am folosit un ton calm pentru ca stiam ca daca tip la el, porneam o cearta extrem de urata.
—De unde ii cunosti pe tipii aia? Imi raspunde deranjat, intorcandu-se cu fata la mine.
—Gabriel e doctorul meu, iar sclifosita aia am cunoscut-o tot prin intermediul lui, dar crede-ma, regret ca stiu de existenta ei. Imi sprijin capul de geam, oftand. Kay nu a zis nimic, doar a pornit masina.

Tot drumul l-am parcurs tacuti, doar muzica auzindu-se si zgomotul produs de masina. Kay avea un playlist si la jumatatea fiecarei melodii, punea alta, apasand cu putere pe ecranul micut de pe bord.Nu intelegeam de ce e atat de furios pe Gabriel, insa clar nu e momentul potrivit pentru a-l intreba despre asta. In plus, sunt obosita si vreau cu disperare sa ajung acasa.