Citind „De vorbă cu Emma", trăiești propria ta poveste de viață. O carte care te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și îndrăzneșt...
Era vremea când parfumul ei îmi lua mințile și de fiecare dată când o știam aproape mă gândeam că nu mai rezist. Că pur și simplu o voi prinde de mână și-n câteva clipe îi voi spune tot ce simt pentru ea. Apoi o voi iubi mult. Acum ambii râdem de acel moment. Eu o iubesc și ea mă iubește. Și avem grijă unul de celălalt. Uneori ne certăm. Uneori facem dragostre ca în vis. Apoi ne împăcăm frumos. „Sfidezi legile dragostei", îmi spune ea de fiecare dată când o surprind. „Noi le avem pe ale noastre", îi răspund și continui să o iubesc. De multe ori mă provoacă să-i transmit un gând erotic. Să-i pun întrebări cu răspunsuri bine definite fiecăruia având un sens în spate. Unul despre săruturi. Unul despre sfârcurile ei moi. Unul despre ea.
***
Ți-am sărutat sânii moi atunci când mi-ai spus cu voce tremurândă: da. Și deși a durat doar câteva clipe, frânturi de necunoscut, a însemnat mult mai mult: confirmai că pentru tine e un nou început. De aceea, poate, am continuat. Tu, cea mai rebelă ființă, te-ai simțit femeie din clipa în care ai început să mă iubești. Pentru că ai început să iubești jumătatea drumului între ochi, mâini și nebunie. Și pentru mine a fost suficient.
Nici acum nu știu motivul, dar de fiecare dată când facem dragoste, ne împăcăm. Ne golim de toate prostiile pe care ți le-am spus. De toate femeile cărora le-am zîmbit. De toate amintirile pe care le-ai trăit. Atunci, nu mă pierd în oboseala unui amor nebun, dar îți cuprind colțul gurii cu buzele. Ca să știi că acel zâmbet niciodată nu a fost sincer. Iar eu numai așa îți pot zâmbi. Cât despre alte femei... am înțeles că dacă nu ești geloasă, nu ești femeie. Am înțeles că dacă nu îți dau motive să fii geloasă, nu sunt bărbat. Așa că despre bărbăție n-am să-ți vorbesc niciodată. Tu știi, nu m-am încumetat să uit că într-o zi anume am împlinit șapte luni de relație. Poate și din motivul ăsta nu m-a speriat gândul că-mi vei spune odată: ,,Nu mă mai iubești?" Totul a început simplu. Și a continuat simplu, dar frumos. Atunci când am decis să te văd în fiecare dimineață în dreapta mea, cu capul rezemat de pernă.
Vrei să arăți frumoasă în ochii mei. Ți-ai dat seama că goliciunea ta e cea mai nevinovată frumusețe ce-ți aparține. Și chiar de mă iubești, știu că ai nevoie de motive să te îndrăgostești de mine. Chiar dacă dragostea e oarbă, știu că ochi mei trebuie să privească în ochii tăi. Și că dincolo de nasturii de la cămașă tot pe tine o să te văd. Deși mereu sunt motive să pui întrebări, să arăți reproșui, pe care le acopăr cu săruturi de catifea. Și când dispar toate întrebările de pe pământ, rămâne una care nu are nevoie de răspuns, dar care te face să tresari uneori, sorbindu-ți cafeaua: de ce eu? Pentru că tu, femeie, mi-ai intrat în corp, în sânge, în minte? Pentru că mereu cauți să fii iubită, dorită, înțeleasă, cunoscută, alintată, sărutată? Pentru că eu îmi doresc toate astea? Pentru că fără tine simt că nu pot?
Pentru că da!
Oops! Ang larawang ito ay hindi sumusunod sa aming mga alituntunin sa nilalaman. Upang magpatuloy sa pag-publish, subukan itong alisin o mag-upload ng bago.
