Citind „De vorbă cu Emma", trăiești propria ta poveste de viață. O carte care te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și îndrăzneșt...
Pentru că dragostea mi-a bătut la ușă într-o zi friguroasă de iarnă, am îndrăznit să iubesc. Am trăit un moment de fericire, am trădat apoi așteptările, am rănit o femeie și am lăsat-o înghețând la un colț de suflet. Și de pat. Am revenit îngenuncheat lângă poala ei, găsind doar un miros de parfum străin și doi ochi reci. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, o iubeam.
O iubeam nu pentru că era frumoasă, dar pentru că a îndrăznit să caute frumosul în mine. Auzi, în mine, un urât pe viață. Când își trecea mâna prin părul meu, când mă numea omul ei, când mă lăsa să o iubesc fără prejudecăți, când îmi citea sufletul, când nu se temea să rămână alături de dracii mei. Când mă iubea.
O iubeam nu pentru că era diferită, dar pentru că m-a găsit diferit. Mi-a luat încet inima, bucată cu bucată, și-a încălzit-o. Putea în orice clipă să o facă scrum, dar a preferat să o asculte în fiecare seară când ne culcam sub lună. Când îmi spunea c-o să reușesc. Când mă alinta cu prezentul. Când mă cunoștea.
O iubeam nu pentru cum își scria viața, dar pentru cum mă ajuta să o scriu pe a mea. Cum lua din timpul și dragostea ei doar ca să-mi spună că voi fi iubit o viață. Cum transforma diminețile în motive, iar serile în dovezi. Cum îmi încuraja secundele. Când eram trist. Când eram furios. Când mă asculta.
O iubeam nu pentru că credea în mine, dar pentru că mă făcea să cred în ceea ce sunt. Când îmi venea să las totul unui timp pierdut. Când o alungam și mă strângea mai tare. Când mă regăseam într-un om puternic și sincer, datorită ei. Când mă înnebunea cu atingerile ei. Când mă dorea.
O iubeam când era femeie și când era copilă. O iubeam și încă o mai iubesc.
***
Uneori nu trăiești dragostea la timp. Nu pentru că nu ai vrea, dar pentru că nu ai cui să o împărtășești. Sau poate ai, însă omul de alături pleacă înainte să simți cum este să te oferi cuiva știind că e pentru totdeauna. Pur și simplu nu e reciproc. Oamenii te părăsesc exact când începi să te atașezi, să iubești nu aparențele, ci esența. Unii își permit să se despartă fără motiv, doar pentru că vor să încerce altceva, să simtă că mai pot fi buni de cucerit, să compare. Unii sunt indiferenți, făcându-te să vrei să pleci de lângă ei. Unii își dau seama apoi că doar alături de tine erau fericiți. Unii se întorc. Tocmai când începi să înveți să trăiești fără ei. Atunci se întorc și amintirile. Și vechea dragoste se întoarce. Doar că nimic nu mai e la fel.
Unii oameni se întorc în cel mai nepotrivit moment. Atunci însă totul e diferit. Tu ești în altă relație sau deja căsătorită, altcineva te ține de mână, ai o familie fericită cu copii sau pur și simplu îți vezi de viața ta. Unii oameni dacă pleacă, atunci pleacă pentru totdeauna din inima noastră. Rămân regrete, momente frumoase, dar nu rămâne cel pe care l-am iubit. El ne părăsește lumea odată ce dragostea e înlocuită cu indiferența. Cu lipsa de după.
Unii oameni își dau seama prea târziu ce au pierdut, prea târziu își cer iertare și prea târziu înțeleg că nu plăcerile de moment îți aduc relații de-o viață. Uneori iubești fără să gândești. Iubești pe cineva pentru ce este lângă tine și pentru ce ești alături de el. Atunci când pleacă, lasă un spațiu gol în urmă. Lasă un gust amar și regretul că totul putea fi altfel. Cu timpul însă lucrurile revin la normal. Ba mai mult, golul se umple cu dragostea altor oameni. Iar când acel om care odată era totul revine, îți dai seama că nu mai ai loc pentru el. Iar ce ai trăit odinioară s-a stins. Nu că așa ai vrut, dar pentru că astfel a vrut viața să te schimbe. Tu nu mai ești la fel. Nimic nu mai este la fel. Unii oameni se întorc în cel mai nepotrivit moment, atunci când trăiești deja cea mai potrivită dragoste.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
