26

2.3K 62 2
                                    

În viață gustăm dragostea de mai multe ori. O trăim însă de mai puține. Și o simțim atât de rar. Uneori lângă suflete pereche. Uneori lângă oameni îndrăgostiți. Uneori lângă oameni de umplutură. Prea puternici pentru a putea trezi un sentiment și prea mici pentru a-l putea menține. Iubim oameni goi pe dinăuntru și iubim goliciunea lor din afară. Iubim nulități. Îi iubim pe cei care nici nu se încumetă să trăiască dragostea. Apoi rămânem cu ochii țintiți într-un tavan, suferind. Și, culmea, găsim motive până și în suferință, de dragul cuiva.

Irosim iubiri mari pe oameni mici. Pierdem din încredere cu fiecare femeie care renunță la dragoste și cu fiecare bărbat care face o femeie să sufere. Ne detașăm de realitate, gândind o iubire utopică, doar pentru a supraviețui realității. Iar realitatea e simplă. Cineva va trăda. Cineva va iubi. Cineva nu va ști ce simte. Ne ferim parcă de oamenii mici în dragoste și de fiecare dată tot peste ei dăm. Tot pentru ei ne schimbăm. Tot din cauza lor percepem dragostea drept lecții învățate în diferite perioade de timp. Uneori, aceste lecții sunt necesare. Doar așa am face diferența între iubiri false și iubiri adevărate. Doar așa am ști cum să dăm la o parte ceea ce ne provoacă durere. Până și iubirea se trăiește în doze mici și nu se descoperă toată dintr-o dată. Pentru că iubind vei da de prea mulți oameni lângă care să vrei să te culci noaptea și de prea puțini alături de care să vrei să te trezești dimineața. Și asta pentru că gustăm de prea multe ori. Trăim prea puțin. Și nu simțim deloc.

De vorbă cu Emma - Vitali CipileagaWhere stories live. Discover now