Citind „De vorbă cu Emma", trăiești propria ta poveste de viață. O carte care te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și îndrăzneșt...
Îmi amintești de toate cuvintele pe care le-am spus, trecute prin inimă. De toate femeile cărora le-am zâmbit. De oamenii pe care i-am iubit, fie și pentru scurt timp. Iar dincolo de ei, de amintiri, de șoapte uitate sub felinare, ești tu...
E frumos, nu-i așa? Trăieşti uneori din amintiri şi asta îţi ocupă mai tot timpul. Creezi din oamenii din trecut un etalon de-o viaţă şi-i laşi pe cei din prezent să lupte pentru nişte idealuri care nu sunt ale lor. Ne pornim să căutăm locul nostru unde să trăim o viață. Îl găsim, încercăm să adăugăm de fiecare dată frumusețe și culoare. Însă dacă plecăm, la întoarcere îl găsim schimbat. Deja nu mai e al nostru. De asta, oriunde ne-am afla, contează să trecem peste toate și să păstrăm în noi un colț de lume fericit. Să păstrăm omul lângă care ne simţim acasă. Nu spunem asta pentru că ne este dor și nici pentru că ne este drag cineva care nu mai e alături, dar pentru că ne temem de clipa în care prezentul va deveni trecut, iar trecutul ne va bântui alt prezent. Poate pentru asta şi există amintirile.
Oamenii sunt proști în dragoste! Caută o viață întreagă bărbatul ideal sau femeia ideală. Dacă nu-l găsesc, încearcă să îl modeleze, să sape în suflet, să sculpteze un corp care de mult a devenit străin. Dragostea înseamnă, de fapt, să găsești în celălalt motive pentru a fi tu mai bun. Dragostea e o completare și o dezvoltare continuă. Aşa că nu trebuie să ne fie frică de întrebări îndrăznețe, pentru că astfel nu ne va fi teamă să dăm răspunsuri pe măsură. Cine suntem noi ca să trăim împotriva legilor? Cine sunt ei ca să facă legile?
Iar legile le facem ca să trăim pe măsura a ceea ce am creat. Doar că la 70 de ani nu iei cu tine bani sau case. Şi nici mirosul unui restaurant luxos. Ceea ce rămâne în timp sunt amintirile. Nebunia unor amintiri frumoase, purtate pe bancheta din spate a unei motociclete sau culese din magia unei nopţi de dragoste sub un cer plin cu stele. Amintiri de care să nu îţi fie jenă şi nici teamă. Amintiri care se citesc cumva într-o poză strânsă la piept. Şi chiar dacă la bătrâneţe uiţi cine este omul din fotografie, în suflet vei simţi mereu că acel om a fost totul pentru tine. Pentru că el este cea mai frumoasă amintire.
Ops! Esta imagem não segue nossas diretrizes de conteúdo. Para continuar a publicação, tente removê-la ou carregar outra.
