Citind „De vorbă cu Emma", trăiești propria ta poveste de viață. O carte care te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și îndrăzneșt...
Am fost a lui. Când mă gândesc la asta, îmi vine în minte o stradă pe care mergi ținând de mână un om drag. La început e mare, luminoasă, un adevărat bulevard. Apoi, cu timpul, devine tot mai îngustă. Nu îți dai seama din prima, tu mergi înainte fără să privești prin părți. Dar strada se transformă în drum de țară, apoi e o cărare, apoi ești nevoită să mergi din urma lui, apoi trebuie să stai într-un picior. Până la urmă, unul nu mai are loc și pleacă. Atunci nu vrei să mai înaintezi. Te culci la pâmânt și vrei strada înapoi.
***
Sunt bărbaţi care caută o viaţă întreagă jumătatea lor, o găsesc, o provoacă să renunțe la singurătate şi apoi se refugiază în siguranţa unei iubiri măcinate de timp. Ciudat, nu-i aşa? După, urmează plimbările sub clar de lună, săruturile, deprinderea, stresul, răbufnirea, strigătele în noapte, iertările, tăcerea. Şi aşa o bună bucată de vreme, până lumina de la capătul tunelului devine prea mică şi prea slabă.
El, în acest timp, o iubeşte, mai mult decât orice.
Ea vine supărată de la serviciu, îi reproşează că a stat toată ziua în faţa televizorului, caută de mâncare și nu găsește nimic, plânge la un colț de masă, el o ia în braţe şi e gata să îi ofere toată dragostea din lume, ea se lasă convinsă şi parcă noaptea asta e mai frumoasă ca niciodată. Şi totuşi îşi dă seama că ceva se rupe, încet şi cu o forţă ireversibilă. El consideră totul firesc şi poate uneori chiar îi pare enervant.
El o iubeşte... o iubeşte cu întrebări.
A văzut-o prima oară în lenjerie intimă și fără sutien, apoi a surprins-o goală prin cameră. O privea mirat când i-a propus să locuiască împreună şi toate astea au devenit un pretext pentru reproşuri. Cu fiecare zi, i se părea că cere mai mult şi oferă tot mai puţin. Ea însă nu îi era datoare cu nimic, ea pur şi simplu i se oferea. Ea avea toate motivele să plece, dar a rămas. A plecat el pe câteva zile fără să îi spună unde, s-a întors schimbat, mai indiferent şi mai închis în sine.
El o iubeşte... şi parcă atât.
Ea ar fi vrut ca el să rupă tăcerea cu strigăte. Să îl lovească cu reproşuri. Se zbătea singură pe uscat, convinsă că aşa e mai bine, convinsă că şi lui îi pasă. El era prea îngâmfat şi rebel ca să mai creadă ceva. Îi va fi dor de fetiţa cuminte şi de doamna frumoasă, îi va fi dor să îmbrățișeze un suflet de om cu care avea multe în comun, va încerca să întoarcă timpul, să-l remodeleze după nişte amintiri frumoase zăcând prăfuite într-un colţ. Ea îl va ierta, dar nu îşi va mai aminti nimic.
El o iubeşte... sau nu?
A cedat. Şi-a strâns lucrurile şi a plecat. A găsit apoi alte amintiri în ochii unor femei mult mai rebele. Femei cu chipul gri, modelate după lumea ce le înconjoară. Femei pentru care sexul era mai important decât emoţiile, iar emoţiile erau mai vagi decât un răsărit de soare într-o zi cu ceață. A iubit, a înţeles, a regretat. Şi atât!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
