Fata cu vise alb-negru - Andreea Russo

Capitolul 10. Realitate

Întorcându-mă de la Dio l-am găsit pe tata așteptându-mă, de fapt, aștepta ca eu să renunț, să mă dau bătută înainte de a începe lupta, însă știa prea bine că nici pe departe nu sunt genul de persoană care ar renunța. Niciodată. Pentru nimic în lume.

— Ai deschis plicul? a întrebat fără să mă privească.

— Desigur!

— Decizia ta?

Din nou nu m-a privit.

— Dacă am înțeles corect, trebuie să caut o tânără dispărută cu douăzeci și patru de ani în urmă, da?

— Așa e, acum m-a privit.

— Hm, probabil că într-adevăr nu vrei să devin detectiv.

— De ce nu? Dacă vei reuși să o găsești, îți ofer postul meu.

— Ha, și dacă e moartă? Să sap tot pământul?

— Doar nu crezi că ți-am dat un dosar despre care sunt prost informat? Totul e posibil, și da, dacă vei dori tare, vei săpa tot pământul.

— Oare de la cine am moștenit încăpățânarea?

Mi-a zâmbit în semn de răspuns. A urcat treptele, iar eu am rămas cu o stare profundă de panică. Unde s-o caut? Dacă nu o găsesc?