Fata cu vise alb-negru - Andreea Russo

Capitolul 8. Realitate

— Sunt confuz, nu înțeleg nimic, recitesc, analizez, dar... nimic.

— Dio, vreau să devin detectiv, nu Dumnezeu. E imposibil.

— Au trecut douăzeci și patru de ani de când au avut loc aceste evenimente, care e sensul să răscolim trecutul?

— Habar n-am. Cred că dorește să eșuez, e evident, nu mai putem continua așa. Am dubii că mai este în viață.

— Avem prea puțină informație, martori, nici poze nu sunt. Ce fel de caz fără poze?

— Doamne, ce prostie, douăzeci și patru de ani e un termen prea lung. Tata își bate joc de mine!

***

Ne-am luat motocicletele și am mers cu Dio la el acasă. Am deschis plicul și am aruncat conținutul acestuia pe masă. Era informația secretă referitoare la un caz ce a avut loc acum douăzeci și patru de ani, dispariția unei adolescente de șaptesprezece ani.

Dosarul a fost clasat după un an din lipsă de dovezi. Tânăra dispăruse fără urmă ziua în amiaza mare, niciun semn până în prezent. Ne priveam și nu știam cum să reacționăm, părea mai mult o farsă de prost gust. Mi-am zis în gând: E imposibil.