Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 42

- Nathalia iesi de acolo, mi-e lene sa ma aplec. Vocea lui Derek ma facuse sa plang instantaneu.

Picioarele barbatului disparuse si cand am iesit de sub casa sa vad ce se intampla, am vazut ca acesta era in aer, Derek il strangea de gat, barbatul scotea niste sunete infundate si isi agita picioarele.

Am vazut o foarfeca pe un dosar si l-am luat imediat, infingandu-l in bratul lui Derek, determinandu-l sa-l scape pe barbatul deja inconstient. Am apasat pe un buton de alarma si am aruncat o privire din aproape camerelor de vedere.

- Motivul pentru care nu meriti nimic, mereu cauzezi probleme. Isi scoase foarfeca din brat si o trantise de podea.

Usa de la un birou se deschisese si un barbat cu o arma ma impuscase cu curent exact in piept. Cazusem la podea, simtindu-mi corpul cum tremura din cauza curentului care se plimba prin tot corpul. Privisem catre Derek, si el fusese tintit si se tavalea pe podea.

Mă taraiam in stil vierme catre iesire si reusisem sa iau foarfeca dupa care sa ma ridic cu greu, fugind schiopateste catre niste copaci. Nu am apucat sa ajung prea departe, puterile ma lasasera inainte sa ma ascund si foarte curand doua maini m-au cules de pe asfaltul ud. Derek era cat se poate de bine si camasa alba ii era patata cu sange.

Lacrimile au dat buzna in ochii mei si am inceput sa plang zgomotos. M-a urcat in brate si a pornit cu mine catre masina lui parcata foarte aproape. Capul imi era lasat si puteam simti cum parul atinge asfaltul, iar ochii mei priveau pierduti in ceata cateva pasari care mancau niste gandaci. Cei mari ii mananca mereu pe cei mici.

Am auzit capota din spate cum s-a deschis si i-am muscat mana lui Derek, acesta aproape ca ma scapase, auzindu-l cum scransnise din dinti. Am lovit cu picioarele in masina si am cazut pe el, el cazuse pe spate. Ii infisesem din nou foarfeca in burta.

Derek gemuse si imi daduse drumul de aceasta data, am profitat de moment si urmatoarea lovitura a fost chiar in inima lui, atunci urlase puternic si am deschis ochii.

Un vis? Imi ridicasem revoltata capul de pe o perna.

- Esti bine, blondino? Derek ma mangaiase pe un obraz cu o mana pe care o lovisem si o indepartasem imediat.

- Mă simt bine acum ca te visasem mort, chiar de mana mea.

Derek zambise tamp si isi apropiase capul de al meu, dandu-mi mici fiori.

- Tu sa ma omori pe mine? Chiar suna a vis imposibil. Ma speriasei cand adormisei in picioare si te prinsesem la timp, ma gandeam ca ai lesinat.

- Data viitoare sa-ti scoti amicul la o plimbare in care sa il ignori permanent. Nu-mi dadusem seama ce cacat scosesem pe gura, suna atat de interpretabil.

- Geloasa, suna a ceva nou. A ceva bun. Rostise cu o privire de copil ce avea chef de joaca.

- Care este pretul libertatii mele? Il priveam in ochi cu lacrimi. Ma vrei? Imi descoperisem un umar cu ochii in lacrimi, Derek imi prinsese mana.

- Ce intrebare e asta, normal ca te vreau, dar vreau sa mi te daruiesti cu dorinta, nu ca pret pentru ceva.

- Atunci? Imi simteam inima cum mi se strangea. Ce vrei?

- Nu exista un pret pentru tine, dar totusi ar putea fi un inceput. Isi luase mana de pe mana mea si ma privea cu dorinta de parca tocmai si-ar fi schimbat decizia.

- Nu o sa ma culc niciodata cu tine din bunavointa! Mi-l acoperisem indata si ma ridicasem din pat.

- Atunci vrei sa fie din obligatie, iti place asa? Isi ridicase o spranceana si isi mentinea acel zambet ipocrit.

- De ce ai creier daca nu il folosesti, nu te vreau deloc, te detest. Am rostit printre dinti.

- Datorita creierului meu suntem in viata, acum treci inapoi aici. Isi ridicase usor capul, stand intins pe mai mult de jumatate de pat.

- Nu am loc de tine, esti peste tot.

- Nu merit macar un sarut pentru ce mi-ai facut?

- Meriti o flegma in fata, ma duc sa beau un pahar cu apa ca sa am suficienta saliva.

- Ai devenit obraznica, pot deveni si eu, vrei asta? Daduse sa se ridice, dar inainte sa o faca ma asezasem. Vezi, e usor sa te manevrez acum, nu-ti uita gradele in fata mea.

- Te rog sa taci. Fa-mi acest favor.

- Ce dai la schimb? Mă trase spre el, foarte aproape.

- Nu am nimic de oferit inapoi. Am rostit cu balbaiala.

- Binenteles ca ai. Imi sarutase umarul si cobora cu sarutari spre sani. Mi-ai confirmat asta acum 5 minute in urma.

Mi-am inchis ochii din care s-au scurs doua lacrimi si rabdam in tacere.

- Esti bine? Se oprise confuz cand simtise picaturile de lacrimi cum ii lovise fruntea.

Asta era intrebarea care mereu ma facea sa izbucnesc cu glas atunci cand aveam o durere. O avalansa de lacrimi si suspine il facusera pe Derek sa se retraga usor la distanta si sa se aseze in genunchi, prinzandu-mi mainile si sarutandu-le in repetate ganduri.

- Nu plange.

Mă facuse sa deschid ochii plansi si sa-l privesc la fata. Privirea ii era incruntata si parea trist, insa o data ce il privisem cateva secunde, un zambet gigantic ii aparuse pe buze si se napustise ca o bestie catre lucrurile din casa pe care le arunca in pereti.

Am tipat cand dulapul sarise exact deasupra capului mei, aproape sa ma loveasca. Derek incepuse sa zbiare si apoi trecuse la injuraturi grele.

- Trebuie sa-ti reamintesc cine e seful aici!

Revenise iar la mine cu un glas infricosator de calm, eu il priveam cu ochii larg deschisi. Sa urmeze pedeapsa?

Derek ma apucase de glezna piciorului stang si ma trasese spre el, asezandu-se deasupra.

- Tu esti seful. Aproape ca nu mai puteam vorbi, pielea mi se facuse de gaina.

- Nu am creier, merit o flegma, sunt o lepadatura, nu asa merit sa fiu tratat, nu de o catea. Scuipa cuvintele cu o voce de nebun.

- Si nu e asa? Cum doreai sa te complimentez, violator in serie, penal ordinal, tradator imputit? Il infurii mai tare si nu facusem altceva decat sa obtin o palma peste fata.

- Vezi ce inseamna vorbe dulci, plimbari extra, incredere.

Imi smulse bluza de pe corp si isi lasase capul intre sanii mei, sarutand cu pofta mijlocul.

- Ahh, da-te jos, jegule! Racnisem si imi scuturam capul macar sa nu il vad, nu o faceam dar tot rau era ca il simteam.

Ii simteam mana cum imi patraunse pe sub materialul dur al blugilor.

- Cacatu ma-tii de javra care esti! Era cred cea mai mare injuratura din toata viata mea.

- Nu te opri, ma starnesti mai mult.