Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 13

Nathalia povestește;

Zgomotele pe care le făcea avionul acesta mă speriau, era o turbulență și stomacul meu gol nu avea ce să dea afară. Am prins în mână scaunul din față străngându-l puternic și încercând să uit că sunt într-un avion înainte să-mi sară inima din piept.

Anna era ultima persoana la care m-aş fi gândit că o să îmi facă așa ceva.
Mi-am așezat capul în palmă, meditând la această zi. Derek a murit! Am șoptit, lăsându-mi capul pe spate, acest gând a venit ca o alinare.
Ajung în sfârșit pe insula Ko Chang, Wow! Cât de frumoasă este! Îmi spun, privind locul în care urma să locuiesc.
Avionul ateriză cu viteză și mi-am strâns dinții în gură, închizând ochii.
S-a oprit într-un final și am deschis ochii. Am coborât din avion și l-am văzut pe Samuel cum mă aștepta exact în față.

M-am forțat să zâmbesc, simțeam nevoia să plâng pe umărul cuiva și să mă descarc. Samuel s-a apropiat de mine și eu am fost cea care l-a cuprins în brațe prima. Nu eram atât de apropiați încât să-mi permit, dar nu se știe niciodată ce ne pregătește viața. Brațele lui mă cuprinse și ele și îmi masă spatele cu palmele.

- Ești bine? Rosti cu îngrijorare în glas și suspinul meu îi confirmase că nu.

Își așezase o mână pe capul meu pe care îl lipește de pieptul lui, făcându-mă să mă simt în siguranță. Puteam simți o siguranță de care îmi era dor, numai Margareth reușea să-mi transmită atâta liniște.

- Îți mulțumesc din suflet, Samuel! Făcusem o mică pauză pentru a respira. Simțeam o oboseală de parcă aș fi parcus această distanță până aici pe picioarele mele.

Era mai mult oboseala aia psihică, noile anunțuri cu privire la indentitatea mea provocase înăuntrul meu noi întrebări. Samuel îmi mângâia părul, simțindu-i bărbia aspră din cauza firelor de par deabia crescute cum îmi înțepa creștetul capului.

- Mă bucură faptul că ești teafără și regret că nu apucasem să te scot la timp, făceai baie și nu aș fi îndrăznit să--

- De unde știi asta? Îl oprisem, curioasă ca de obicei.

O liniște apăsătoare de câteva secunde contribuia la crearea suspansului.

- Pentru că doream să vorbim și mă plimbasem de câteva ori pe lângă ușă, suficient cât să aud apa curgând și pe tine lovind cu coatele pereții dușului. Rostise parcă stânjenit doar pentru atâta și asta îmi provocă amuzament.

Mă desprinsem din îmbrățișare după ce îmi eliberasem ochii de lacrimile grele care mă urmăreau pretutindeni. Să las totul în urmă era decizia care o credeam potrivită și necesară.
Ochii verzi și senini ai unui vampir diferit, așa îl catalogasem, mă priveau în ochi, încercând să ia contact cu ai mei.

Sosi vântul și nu-mi puteam da seama cum trecuse și această zi, noaptea începu să se lase. Îi priveam pieptul frumos lucrat, și îi puteam vedea bătăile inimii care băteau lent și puternic. Ca să nu fi părut mai ciudată decât eram, îmi făcusem curaj să-l privesc în ochi. Eram aproape unul de celălalt și ochii noștri se priveau într-un mod straniu. Efectiv ne pierdusem reciproc mințile și a fost de-ajuns să-mi închid ochii preț de trei secunde, că buzele lui le acoperă pe ale mele, dând naștere unui sărut scurt și tulburător pentru amândoi.

- Îmi pare rău! Se scuză în următoare secundă, pacientat și se întoarse cu spatele. Ești într-o relație cu Derek, e greșit!

Deja mă adusese la starea nostalgică pe care o aveam când coborâsem din avion. Am suspinat adânc și îmi așezasem cu timiditate mâna deasupra umărului său.