Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 38

- Lasă-mă!!!! Nu vezi cât de nesuferit ești??

Începusem să mă zbat sub corpul lui greu. Derek zâmbise cu toată dantura și începuse să-mi sărute gâtul, ținăndu-mi ambele mâini deasupra capului

- Așa vrei să jucăm!

Își retrase o mână, având suficientă putere să mă domine cu una singură. Mâna lui începuse să-mi rupă nasturii de la cămașă și după ce o desfăcuse suficient încât să mi se vadă sănii, începuse să-mi tragă pantalonii jos.

Lacrimile îmi alunecau incontrolabil pe ambii obraji și încercam cu toată forța să-mi eliberez măcar o mână. Derek începea să se miște mai repede, simțind cum aproape îmi scot o mână din strănsoarea lui.

- Nu ai să reușești. Încerca să mă demoralizeze.

- Ești sigur? Îmi ridicsem un genunchi care îl lovise exact unde îl doare mai tare.

Derek gemuse de durere și îmi eliberase mâinile. Încă era pe picioarele mele, ușor înclinat în față și încruntat.

- Arghh!

Niciodată nu îl lovisem așa tare, plus că era după accident și nu își revenise încă.

Mă întorsesem pe spate și mă trăgeam cu toată puterea, sperând să reușesc să mă strecor în stil șarpe.

Derek îmi prinse coapsele și mă trăgea tot mai sub el. Mi-am întins mâna spre noptieră și apucasem o vază din sticlă cu câțiva trandafiri, cu care îl lovisem în cap cănd mă întorsesem cu fața spre el.

Derek strigase de durere și căzuse din pat. Mă ridicasem în următoarea secundă și îl privisem cum se agita pe podea plin cu sânge.

- Nu sunt curva ta! Am țipat cu ură și mă îmbrăcasem la loc.

- Nu pleca! Rostise cu regret în voce.

- Aș fi proastă să ratez asta mai ales după ce deabea am scăpat din mâinile tale!

Am ridicat un ciob ascuțit de sânge deasupra gâtului său.

- O să vin după tine. Șoptise slăbit, gata să-și piardă cunoștința. O sa iasa cu lacrimi, jur.

- Somn ușor, dragule!

I-am înfipt ciobul în gât cu o mică ezitare, greșeală ce mi-ar fi putut cauza probleme. Derek încetase să se mai miște, mâna cu care l-am omorât îmi tremura.

Mă aplecasem după un sacou și o îmbrăcasem rapid, cămașa era varză. Mi-am încheiat câțiva nasturi și fugisem spre ușă, bătând în ușă cu pumnii.

- Ajutor, ajutor!! Urlam cu disperare și trecusem la lovituri cu picioarele.

- Ce se întâmplă? O voce de bărbat se auzise și deschise ușa.

Mă privise cu ochii mari, hainele îmi erau pătate cu sânge. Îmi observase privirea îngrozită și privea pe după umărul meu.

- Sunteți în regulă?

- Da, adică nu. Am fost atacată de un bărbat. Mă bălbâiam.

Îl dădusem la o parte și începusem să alerg pe coridor. Privisem în urmă și bărbatul tocmai ce intrase precaut înăuntrul camerei.

Picioarele îmi zburdau și la cât de tare alergam, mă împiedicasem, rostogolindu-mă pe scări. O mulțime de ochi străini erau spre mine, care mă ridicasem și ținăndu-mă de burtă mergeam spre ieșire.

- Sunteți bine? Domnișoară? Întrebase un bărbat de la recepție și o femeie care stătea în spatele lui venea spre mine.

- Opriți-o! Țipase bărbatul pe care îl întâlnisem imediat cănd ieșisem din camera hotelului. Și-a omorât iubitul!!

Deja trecusem de ușă și începusem să alerg cât mai departe de acel loc. Văzusem un departament de poliție și intrasem la ei.

- Sunt Sarah Morgan! Îmi ridicasem mâinile în aer și mă lăsasem în genunchi, respiram greu din cauza alergăturii.

Doi bărbați în uniforme de poliție se apropiase de mine, privindu-mă mirați.

- Cum e posibil? Credeam că ești moartă. Rostise o femeie care le făcuse un semn bărbaților ca să nu mă încătușeze.

Multe cautari au mai facut.

- Tocmai ce am reușit să scap din mâinile agresorului. Am nevoie de ajutor!

Mă ridicasem în picioare și mersesem spre femeie inca in stare de soc.

- L-am rănit suficient de tare cât să pot fugi.

Ajunsesem să stau în fața ei, tremurând și plăngând neîncetat.

- O să te ținem sub urmărire, o să te interogăm în legătură cu moarte mătușii tale și vom afla mai multe despre acest misterios agresor.

- Am o condiție, una singură.

Femeia își arcuise o sprânceană, curioasă.

- Ascult!

- Nu vreau să apar pe niciun post de știri, el m-ar găsi.

- Ești în siguranță aici sub protecția poliției.

Mi-am muscat buza, gandind un "pe dracu. "

- Nu ai idee de căte ori am auzit asta cu ești în siguranță. El nu e un simplu bărbat, e puternic, ca un supraom.

- Unde îl putem găsi? Întrebase femeia.

- În hotelul ăsta apropiat, nu știu cum se numește, am făcut aproximativ 20 de minute până aici.

- Știu despre care vorbești. Trebuie să mă asigur că nu te vom pierde iar. Arunc-o în spatele gratilor! Rostise femeia cu plictiseală, scotându-și telefonul din buzunar.

- Ce, nu!!? Protestasem eu, însă m-am trezit încătușată și dusă spre o celulă. Nu puteți face asta, o să cer un avocat!!

- Vei sta aici o oră maxim, o să stai față în față cu el.

Inima începea să se agite din nou. Oamenii ăștia erau nebuni la modul cel mai serios, Derek ne va omorâ pe toți.

- Vreau să plec! Nu vreau să-l văd pe criminalul mătușii mele din nou. Plus ca ai spus ca este mort!!

Am prins gratile în pumni și strângeam din dinți.

- Nu putem lua măsuri împotriva unei persoane fără dovezi, nu ar trebui să te temi dacă susții că spui adevărul.

Femeia îmi devenise brusc antipatică.

- Avem noi grijă de ea, luați-vă întăriri și mergeți să-l prindeți. O încuraja paznicul.

Mi-am mușcat violent buzele până la sânge. O văzusem cum își scosese arma din curea și ieșise din clădire. Clar, o să fiu aspru pedepsită. Derek va fi adus aici, oare se va lăsa prins sau îi va omorâ pe toți, după care va veni după mine.

---

♥♥