Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 8

Mi-am deschis ușor ochii intr-o balta de sange si o durere proeminenta in tot corpul. Primul lucru pe care l-am facut a fost o baie lunga cu apa fierbinte, curatandu-mi corpul. M-am imbracat intr-o rochie pana la genunchi de culoare alba cu umerii dezgoliti, Derek se asigurase sa am un schimb. M-am grăbit spre ușă și din neatenție am căzut peste masa din sticlă, provocându-mi o tăietură adâncă în picior.

Am pufnit în lacrimi și după ce s-a mai domolit durerea, am început să scot cioburile ce îmi tăiase carnea.
Am luat în mână maieul rupt și am strâns rana ca să opresc sângerarea. Încă mă simțeam rău, mă simțeam slăbită și plină de durere.

Mi-am lăsat capul pe genunchi, ghemuindu-mă în colțul camerei. Am pufnit în lacrimi, totul se întămplase fără voința mea, am fost abuzată de un străin.

- O, Margareth!

Am suspinat, stergându-mi lacrimile în timp ce altele le înlocuiau. Durerea se amplificase dintr-o dată, Margareth era singura persoană care m-ar putea scoate din acea stare. Durerea mă tăia în bucățele mici și multe.

- Unde ești acum când am cea mai mare nevoie de tine!?

Mi-am așezat palmele pe față, mai bine spus pe ochi, apăsând, voiam să fiu puternică și când se va întoarce bestia aceea să nu mă găsească așa. Ochii mi se umflă de la plâns și lacrimile îmi provocaseră usturime.

M-am ridicat în picioare, apropiindu-mă de ușă. Nu știu dacă sunt pregătită să cobor, dacă le-aș găsi pe fete cu greu m-aș abține să nu le reproșez unde au fost. Auzem râsete de jos, Allison părea că se distrează în compania bunicii.

Am ieșit din cameră, șchiopătând și cu pași mărunți am coborât. Anna împreună cu Allison își beau cafeaua de dimineață, spunându-și glume și ghicitori.

- O, Sarah! Ma observase Anna care se ridicase de la masă și cu o privire încruntată mă apucase în brate.

Aproape că o respinsesem.

- Te-ai trezit, am fi urcat, însă Derek ne-a explicat destul de clar să nu cumva să te deranjăm.

Mi-am strâns ochii, eliberându-i de lacrimile grele și am apucat-o și eu, simțind nevoia de a primi consolare de la cineva familiar. Ce bun este Derek! Am gândit ironic cu o privire plină de dezgust.

- Derek mi-a povestit despre ce s-a întâmplat.

M-a trezit Anna și am clipit de câteva ori pentru a reveni pe fir. M-aș fi mirat să fi spus adevărul.

- Nu credeam că vei reuși să scapi teafără din mâinile lui Lucian, nu-mi vine să cred că a reusit să te răpească din casă fără nici măcar să-mi dau seama.

Mă obosea mai tare, nu mă simțeam capabilă sa gândesc clar și să ascult baliverne de genu.

- Îmi pare atât de rău!

Vocea i se îngroașase, semn că e pe cale să plângă. Mi-am unit sprâncenele, procesând tot ce a spus. Lucian nu are nici cea mai mică legătură și deși mi-ar placea să-i pot spune si ei asta, nu puteam. Să-i stric planul lui Derek de a o acoperi pe Amalia ar însemna prețul vieții lui Ally și nu puteam permite una ca asta.

Eram constrânsă să-l acopar din multe puncte de vedere, nu era nevoie să mă constrângă individual. Am aruncat o privire întristată spre Allison, care se ridicase de la masă și se apropiase de noi. Imediat cum am terminat îmbrățișarea cu Anna, Allison mă cuprinse în brațe, simțindu-i bătăile puternice ale inimii, chiar își făcuse griji pentru mine.

Anna îmi privea bandajul de secunde bune cu o privire interogatoare. Nu o cunosc suficient încât să o pot descifra sau măcar să presupun ce se află în mintea ei.