Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 41

- Oprește-te!! Gata! M-am ridicat ca fulgerul în fund, cu fruntea transpirată și mâinile pe obraji.

Visasem că Derek vroia să mă agreseze din nou.

- Nathalia! Se ridicase și Derek, cu o mână așezată pe umărul meu.

- CE VREI!!? Izbucnisem iar, cu un ton ridicat. Vreau să plec, vreau să fiu din nou liberă, să merg la facultate, să-mi văd colegii. Tu ai vre-o idee cum este să fi privat de toate acestea? Rostisem cu durere, simțind că dacă nu i le spuneam, aveam să explodez.

A fost cel mai greu an, efectiv mă simțeam sufocată, într-un buncăr cu gaz, unde mă uscam cu fiecare zi.

- Sunt egoist doar în ceea ce ține de tine, în rest dacă m-ai cunoaște..

- Nu vreau să te cunosc! L-am împins și reușisem să-l arunc de pe canapea, el statea pe o bucățică mică. Vreau doar să ies de aici!

Derek mă îmbrățișase, mângâindu-mi calota capului cu delicatețe. Îmi acoperisem fața cu palmele, continuând să-mi plâng de milă, dupa realizasem ca ma trase si pe mine jos.

- Vrei să facem o plimbare? Se înduplecase în cele din urmă, datorită suspinelor care continuau să apară.

Am făcut o mișcare cu capul în semn de da. Derek se ridicase primul și înfâșcă în mâna geaca pe pe cuier. Mă ridicasem și eu, îmbrăcată într-o rochie albă până la genunchi, cu mâneci și puțin transparentă. Îl urmăream cu privirea, ștergându-mi umezeala din ochi.

Venise la mine și îmi aranjase geaca pe spate, prinzându-mă tăcut de umeri și conducându-mă spre ușă. Nu mai văzusem lumina soarelui de circa 3 luni și nici atunci nu avusesem ocazia, deoarece soarele era acoperit de norii întunecați care anunțau o ploaie.

- Nu stăm mult, o simplă plimbare. Îmi acoperise capul cu gluga groasă, vântul își făcuse simțită prezența.

Principalul motiv nu era faptul ca m-as imbolnavi, ci faptul ca cineva m-ar putea recunoaste si o noua serie de stiri despre mine ar incepe din nou, lucru ce i-ar ingreuna misiunea.

Își împleticise degetele cu ale mele și mă trase înainte spre centru. Priveam pierdută împrejur, nu recunoșteam nimic, nimic nu-mi era familiar. O melodie săltăreață se auzea în față, exact pe unde mă trăgea Derek.

Zâmbisem ușor când văzusem oameni care se udau și se împroșcau cu zeci de culori. Nu-și alesese o zi potrivită, gândisem când aruncasem o privire la nori. Femeile dansau fericite, iar bărbații le priveau cu admirație, aplaudănd. Mă simțeam așa bine, și îmi doream să particip și eu, dar nu aveam cum să ies din umbra lui Derek. Privisem către mâinile noastre strânse, Derek mă privise la față.

- Ești a mea! Mă apropiase de el și se aplecase să mă sărute.

Întâmplarea făcu ca exact când să mă sărute un val de culoare sărise pe noi. Mi-am întors capul în dreapta și femeia răspunzătoare râse și se îndepărtase spre grupul ei. Derek nu renuntase si ma sarutase apasat, tinandu-mi capul.

- Derek! O voce groasă ne atrase atenția amândurora si ne deslipisem buzele.

Imi venea sa scuip si sa-l umilesc in fata barbatului care parea a-i fi prieten.

- Steve? Întrebase Derek confuz și îi strânse mâna bărbatului. Ea este Nathalia! Mă prezentase cu mândrie, iar bărbatul mă scanase minuțios.

- Încântat! Ce căutați aici? Revenise cu privirea spre Derek, care îmi eliberase mâna, și începuse să converseze cu el.

Eu devenisem neimportantă si transparenta pentru prima dată in fata lui.

Mă întorsesem și mă izbisem între două fete, luând-o la fugă printre oamenii energici care începuseră să sară și să fredoneze un cântec străin. La cât de zombi mă simțisem zilele astea, în sfârșit mă simțeam liberă, nemonitorizată de Derek. În vene parcă mi se administrase o doză de adrenalină. Fugeam împiedicat pe unde îmi venea, fiind sigură că Derek îmi pierduse urma. Începusem să plâng iar, de această dată de bucurie.

- Nathalia, dacă nu vi în față în secunda asta, jur pe ce vrei tu că o să regreți. Se auzea vocea lui Derek în boxe, muzica se oprise și oamenii se priveau unii pe alții, neînțelegând ce se petrece.

Un fior îmi străbătuse cu viteza luminii tot corpul, ca un curent, la auzul vorbelor sale.

- Ajută-mă!! Îi prinsesem mâna unei femei, îmbrăcată vulgar.

Femeia își aruncase tigara și scuipase pe ea, după care o strivise. Se încruntase la mine, spunând ceva într-o limbă străină, turcă, cred. Făcusem un gest cu mâna să o lase baltă și îmi continuasem drumul. Unde ne aflăm mai exact? Începuse să picure, și fulgerele trosneau pe cer, provocând în mine o frică haotică. Mă simțeam într-un film de groază. Lumea începuse să plece, fiecare în părți diferite, alesesem să rămân în centru.

Ploaia violentă îmi biciuia corpul, și vântul mai avea puțin și mă lua pe sus. Dupa cateva minute in care am stat nemiscata, iata ca corpul incepuse sa actioneze fara sa fie condus de creier si o luasem la fuga impreuna cu grupul.

Cu o piedica reusisem sa apuc in mana un şal cu franjuri de culoare neagra, aruncand geaca in graba si inlocuindu-l cu el. M-am adapostit intr-un magazin din apropiere si am alergat la baie.

Ajunsa acolo am incuiat rapid si m-am lasat in fund, epuizata. Pieptul mi se ridica si lasa in ritm alert si simteam ca aerul mi-mi era suficient.

- E cineva! O voce subtire se auzea dincolo de usa. Mă scap pe mine. Se planse fata.

Am tras apa si am iesit afara, vrand sa parasec magazinul ailmentar, insa am apucat sa-l vad pe Derek si am alergat catre casa, ascunzandu-ma la picioarele vanzatorului. Cum ajunsese el aici, mi-a montat ceva de urmarire? Mă intrebasem mintal, confuza.

- Ajuta-ma te rog, el vrea sa ma omoare!