Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 16

Nathalia povestește;

   — Ce vrei?!! L-am întrebat pe Samuel cu un ton aspru, știind că e în spatele meu.
  
Plângeam de jumătate de oră, i-am adus moartea iubitului celei mai bune prietene. Priveam marea de pe vârful unei stânci, vântul îmi biciuia fața înghețată și udă. Vremea de afara reflecta in realitate starea mea de spirit.

   — Să fiu lângă tine. Rostise moale și răgușit reusind sa-mi mai aduca o lacrima pe obraz.

M-am întors cu fața la el și l-am cuprins în brațe, purta o geacă groasă, cu blană în interior și cum fermoarul era deschis, mi-am îndesat fața în căldură. Mă refugiasem în brațele lui simțind că este unul din puținele persoane care mă pot înțelege.

Mi-am inchis ochii si am suspinat greoi in haina lui. Lacrimile au navalit de data aceasta mai puternic si era atat de frig afara incat simteam cum imi inghetau inainte sa ajunga pe haine.

     — Mă simt vinovată, iar Allison mă urăște, are toate motivele din lume să fie așa. Mă descărcasem cu durere in glas. Nu merit atatea.

Samuel îmi mângâia părul,  sărutându-mi apoi creștetul capului. Este plăcut când ai cui să-i spui orice.

   — Este liberă sa plece dacă asta vrea. Nu este obligată să fie aici. Îmi spune Samuel cu mult calm, vocea lui sunand atat de bine.

Am clătinat din cap, strângându-i cămașa în pumni.

   — Acum este și ea implicată, nu o pot lăsa eu să plece. I-am spus în timp ce-mi ștergeam lacrimile cu grabă.

Credeam ca odată ce dispare Derek totul o sa fie bine, normal, însă m-am înșelat. Totul se complică mai mult cu fiecare secundă în plus. Lanțul de suferință era lung, așa lung că îmi dădea impresia că nu avea capăt.

După două ore petrecute cu Samuel, m-am liniștit. Eram in casa acum ingramaditi pe o canapea si cu fața spre semineu. Allison era în camera ei și nu dădea semne că vrea să iasă prea curând. Timpul trecea foarte repede, iar eu aveam sa-mi traiesc viata fugind si ascunzandu-ma de niste persoane carora nu le-am gresit cu nimic.

   — Deci, ce-a fost între tine și Rebecca? L-am întrebat, așezată în brațele lui.

   — Să spunem că la început nu am plăcut-o, ea și Amalia erau cele mai bune prietene. Amalia i-a dat ideea să mă constrângă să o iubesc, timp de 3 ani o iubeam orbește.
 
Mi se parea oribil, dar el povestea cu lejeritate, vena aceea din dreptul ochiului stâng pălpaia deoarece i-am pomenit numele Rebeccai care ne-a trădat, bănuiesc.

   — Când am devenit vampir sentimentele mele pentru Rebecca se schimbaseră, în sensul că o parte din mine încă o iubea, iar cealaltă parte o ura, deoarece m-a transformat într-un monstru fara acordul meu. Samuel respira prea accelerat, semn că subiectul acesta este sensibil.

   — Motivul despărțirii nu a fost asta cu transformarea, ci faptul că m-a înșelat.

Îmi ridicasem privirea spre a lui, voiam sa mă conving că spune adevărul și să caut vre-un gest care să-l trădeze. L-am gasit schimbat la fata.

      — Îmi ascunzi ceva, simt asta, te apasă ceva și nu-mi spui. Mă privise cu suspiciune.

Mi-am împreunat sprâncenele și îmi unisem buzele cu speranța să păstrez tăcerea, doar că stătea aici, în fața mea, așteptând un răspuns.

   — Nu ascund nimic!

Nu-i puteam spune despre faptul că Derek m-a violat, însă ochii mă tradaseră și s-au umplut cu lacrimi, era mult prea dureros pentru a mă putea controla.

   — Nathalia! Își așeză o mână deasupra obrazul meu si simteam cum tot interiorul meu se cutremura.
 
Era rușinos să o spun și insistența din privirea lui îmi dădea de înțeles că nu  aveam să scap până nu afla ce vrea. Lacrimile mele se ciocnisera de mana lui.

   — Îmi poți spune orice!

Mi-a șters lacrimile si mi-a lasat obrajii uscati. Mi-am deslipit fata de mainile lui şi o lasasem in podea.

    — Derek. Rostisem cu ură, trăgând o gură de aer.

Era mai greu decât credeam. Mi-am deschis buzele, pregătită să spun, dar Samuel mă oprise, așezându-și un deget pe buzele mele.

   — Mi-am dat seama.

Expirase furios pe nări, trecându-și  mâna peste față.

   — Nenorocitul! Aproape că răcnise.
Nu și-a meritat soarta, a murit mult prea ușor.

Samuel mă strânse tare în brațe, simtindu-mă extrem de ciudat.  Nu-mi doream să mă aflu aici în acest moment și ca Samuel să mă consoleze.

  —  Hai în bucătărie, o chem și pe Allison și bem ceva.

Spre surprinderea mea, am fost de acord, oricum știam că Allison va refuza.

Allison plină de surprize, acceptase, așa că începusem să bem. Am pierdut numărul păhărelelor de alcool și vederea îmi era încețoșată.

   — Mă simt așa bine cu voi. Spusesem, trântind paharul pe măsuța mică de lemn. 

Prezenta lui Allison imi dadea un motiv de bucurie si facea pana si alcoolul sa se simta dulce in gura mea.

   — Cred că ai depășit cantitatea prevăzută pentru vârsta ta. Rostise Samuel, luându-mă în derâdere.

   — Mai taci, nu deveni tu cel plictisitor, te rog. Deja cuvintele incepeau sa mi se incurce.

   — Nathalia are dreptate. Rostise Allison, zâmbindu-mi apoi cu melanconie.

Noaptea asta avea să fie interesanta, poate daca Allisin se va imbata se va apropia iarasi de mine.

..........

La media e Allison.