Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 3

Am pășit în hotel, după ce i-am plătit acelei doamne suma necesară și pe lângă un bacșiș pe măsură pentru amabilitate.

   Am ajuns la recepție si o femeie înaltă și slabă, îmbrăcată intr-o uniformă neagră mă întâmpinase cu un zâmbet călduros, identic cu zâmbetul fals care îi aruncase și femeii care tocmai plecase furioasă spre ieșire. Mă strâmbasem când tocmai ajunsesem în față, femeia continua să zâmbească la fel de straniu.

    — Bine ați venit la Hotelul Gran, doriți să închiriați o cameră? Rosti femeia cu precizie, având un accent britanic.

   — Da, desigur! I-am zâmbit și eu nesigură.

M-am forțat să îmi controlez vocea să sune normal, nu mai puteam de nerăbdare să sun la poliție și să mă asigur că mătușa mea era bine.

   — O clipă să verific.

Își luă atenția de la mine și o îndreptase asupra unui ecran mic.
  
   — Ai sosit exact la fix, mai avem o singură cameră liberă, în acest sezon mai răcoros multi aleg sa cutreiere prin New Jersey.

Puteam să jur pe orice că le spune asta tuturor, doar pentru a da impresia că e un hotel wow. Am văzut la viața mea hoteluri mai luxoase.
 
    — Cât mă costă 3 zile aici? O întrebasem cu un glas obosit. 

    — 400 de dolari, tot comfortul, trei mese pe zi, piscină, masaj, totul inclus.

Am deschis portofelul și i-am întins 500 de dolari, apucând cheile în mână. În sfârșit în siguranță.

   — Foarte generoasă, camera 411.

Apucă femeia suma de bani cu sclipire în ochi. Cred că ne împrietenisem. Am urcat scările în grabă și mi-am găsit camera, ultima ușă pe stânga. Am intrat ca o tornadă și am încuiat în urma mea, având un sentiment că Derek urmează să dea buzna peste mine curând. Am intrat în baie unde mi-am spălat fața cu apă rece și m-am demachiat, folosind vată si cremă pentru demachiere cu armă de levănțică.

 Doamna aceea avea dreptate, nu lipsea absolut nimic. Totul arăta minunat. Am deschis șifonierul uriaș găsind spre surprinderea mea câteva haine curate și călcate. Era o rochie din catifea fină de noapte și două rochițe, una albă înflorată, iar cealaltă albastră și simplă cu spatele gol.

Am îmbrăcat rochia de noapte, așezând rochia roșie în coșul pentru rufe murdare. Acum urma partea cea mai grea. Am apucat telefonul în mână și am sunat la politie.

   — Bună ziua!

O voce groasă de bărbat rosti cu fermitate și am simțit un fior rece pe sira spinarii.
   
    — Cu ce vă putem ajuta?

    — Sunt Sarah Morgan! Mătușă mea este în pericol. Nu îmi puteam ține sub control panica.

  — Detaliați cuvântul pericol.

  — Acum câteva ore în urmă, mătusa mea a primit amenințări de la un bărbat care o sună cu număr privat!

Am dat o declarație falsă, rozându-mi unghile de teamă că nu o să  funcționeze, nu-i puteam spune de un vampir maniac care m-a răpit.

  — Despre ce fel de amenințări este vorba? Amenințări cu moartea?

Mi-am mușcat obrajii în interiorul gurii.

  — Da. Am răspuns rapid pe un ton nervos, strangând telefonul în pumn.

Îmi era teamă că am să scap de sub control în curând și nu am să-mi pot reveni suficient cât să pot explica ce se petrece.
 
  — Vă implor, eu nu sunt acasă și încerc de ceva timp să iau legătura cu ea și nu reușesc.

Mi s-a îngroșat vocea, simțind un ac în gât  care îmi îngreunează pronunția corectă. 

M-am așezat pe marginea patului, trăgându-mi o mână prin părul ciufulit.

    — În regulă, un coleg va reveni cu un apel peste o oră. Să-mi trimite-ți  adresa pe acest număr, eu îmi termin tura în jumătate de oră, așa că vor face verificări cățiva colegi de-ai mei.

Am închis telefonul și i-am trimis adresa cu mâinile tremurânde. După ce am terminat am lăsat telefonul pe masă și m-am întins pe pat, cu privirea în tavanul galben.

   — Doamne, te implor ca Margareth să fie bine! Am șuvoit cu lacrimi în ochi, așteptând chinuitor să sosească acel apel care să-mi confirme că mătușa mea este în siguranță.

În ciuda tuturor discuțiilor noastre o iubesc extrem de mult.

M-am ridicat din pat și am cuprins telefonul în mână, asezându-l pe pulpa piciorului. Deși baia îmi face semn să vin, nu îmi permit să pierd un apel atât de important. Telefonul începe să sune și am răspuns imediat înainte să verific numărul.

   — Da! Am răspuns rapid, respirând lent cu speranța să mă calmez.

   — Sarah! O voce extrem de cunoscută mă determină să mă încrunt.

   — Allison? Rostesc nesigură și mă ridic ca un fulger în picioare, aruncând o privire către număr. Pot recunoaște vocea asta în orice stare m-aș putea afla.

   — Iubito! Vocea ironică a lui Derek mă lovise cu putere, simțind cum pământul îmi fugea de sub picioare și eu nu știam ce să fac.
   
  — Ești acasă, nu-i așa?

Îmi masam fruntea fierbinte, picioarele mi se retezeau încetul cu încetul.

   — De ce ești cu Allison? Ce se petrece? Unde este mătușa mea? 

Căzuse carul cu întrebări, care curgea una dupa alta. Aerul devenea  tot mai sufocant, panica se instaurase în mine ca un virus contagios.

Alarma poliției răsuna puternic în telefon. Mi-am așezat iar o palmă pe fruntea umedă și fierbinte, simțind broboade de transpirație cum îmi alunecau pe ceafă și se îndreptau spre spate.

      — E moartă, draga mea! Rostise Derek cu calm, iar eu am simțit o lovitură de cuțin drept în inimă. 

    — Âh. Scosesem un sunet de șoc.
  
    — Eu am omorât-o ca pedeapsă pentru nesupunerea ta, poliția e la pământ, iar prietena ta a sosit la fix. Am lăsat sirenele să țiuie în continuare doar ca să-ți dau speranța câteva secunde că totul este bine.

   — Nu, te implor! Am reușit să șoptesc, simțind cum urmează să mă prăbușesc în urma celor spuse de el.
  
Mă sprijineam de perete, respirând săcădat.

     — Nu mă obosesc să constrâng vre-un amărât ca să aflu unde ești mai exact, fiindcă îmi vei spune tu chiar acum, chiar înainte să-ți despic prietena în bucățele mici.

Țipătul lui Allison m-a adus într-o situație critică. Efectiv creierul meu nu mai putea funcționa normal.

    — Hotel Gran! Am răspuns în următoarea secundă înainte să apuc să gândesc, iar telefonul îmi alunecase ușor printre degete, mai să-l scap.

   — Să nu fie nevoie de un alt masacru până ajung la tine, cobori jos, ne aștepți acolo cuminte.

După ce îmi închisese telefonul fără drept la răspuns, o durere subită îmi lovise tămplele. La început părea o durere inocentă, însă mai apoi a avansat și mi-am pierdut cunoștința pe podea.

....

La media e Derek. ♥