Vampirul fermecător (Completă)

Capitolul 1

( Sunt Sarah, și asta este povestea mea )

----

-- Allison gata, Carlos nu te merită! Îți spun!!! Aproape că țipam la telefon furioasă pe fustangiul acela care îi frânse inima celei mai bune prietene.

Niciodată nu mi-a plăcut de el și pentru a nu știu a câta oară instinctul că este ceva în neregulă cu el se adeverise. Mereu călca strămb și nesăbuita de Allison îl ierta. Se și obișnuise cu ideea că va fi iertat, de această dată mă voi implica mai tare și mă voi asigura că nu se va întâmpla.

-- Mă doare Sarah, i-am prins în faptă.

Era și cazul. O gândisem pentru mine, aproape sa o si spun in cuvinte. Toți încercam să-i deschidem ochii, ea însă, orbită de iubire refuza să creadă. Nu m-aș vedea vreodată în situația de a plânge după un băiat, pentru că, niciodată nu ofer totul din mine, las loc de ceva.

Asteptarile mari lasa cele mai angoase dureri asa ca mai bine las totul in voia intamplarii si nu sper la nimic pe viitor.

Allison continua să plângă și eu mă forțam să o aud, căutând semnal prin cameră. Mă doare să o simt suferindă, aproape că-mi dădeau și mie lacrimile de furie.

-- Cea mai bună soluție e să uiți de el, chiar în noaptea asta ieșim să bem și fără cale de împăcare de această dată.

Am rostit prompt, fiind în stare de orice pentru a o scoate din această durere. Probabil dacă imbecilul acela ar fi fost aici i-aș scoate 3 dinți din față fără anestezie. Rareori aveam chef de băut și tocmai prinsesem ocazia perfectă, adica beau rar dar atunci cand o fac uneori imi pierd controlul.

- Mătușa ta nu va fi de acord..

Își suflase nasul și m-am strâmbat în urma sunetului dezgustător.

-- Margareth!

Am râs ironic, făcând un gest cu mâna prin aer. Allison avea impresia că Margareth încă mai are control asupra mea, nu știu ce o determinase să creadă asta, niciodată nu o ascultam.

-- Nu-mi pasă ce crede ea și în al doilea rând în seara asta pleacă la spital, prietena ei naște și vrea să ia parte la o asemenea scenă.

Allison scoase un sunet de uimire și eu am ridicat din sprâncene în timp ce am zâmbit într-un mod ciudat. Să vrei să asiști la așa ceva e de-a dreptul oripilant.

-- Așa că la 7 vin să te iau, nu uita rochițe scurte și roșii. Am chițăit, iubeam ideea unei seri a burlăciţelor.

-- Sarah! Îmi pronunțase numele într-un mod specific ei.

Sunt perfect conștientă că ideea nu-i surâdea, dar soarta, dacă tot a plâns pe umărul meu, era cazul să se revanșeze.

-- Fără comentarii, acum închid, transmite-i lui Carlos din partea mea că e un nenorocit!!

Am accentuat fiecare cuvânt în parte.

-- Te iubesc! Rostise Allison cu un glas răgușit de la plâns, determinându -mă să zâmbesc până la urechi.

Mă simțeam o prietenă așa bună, cu un rol bine definit, cel de a strânge mereu cioburile.

-- Și eu A! Nu uita de rochița roșie, e identică cu a mea.

Am închis imediat, apucând să mai aud un d foarte lung. M-am ridicat din pat și am intrat în bucătărie unde Margareth mă aștepta la masă cu o limonadă.

-- În aproximativ două ore trebuie să plec, asigură-te că încui ușile și în caz de apare vre-o problemă mă suni.

Mi-am dat ochii peste cap, luând o înghițitură de limonadă. Instrucțiuni pentru tembeli, mătușa avea impresia că eram încă un copil la 18 ani, știam că eram proaspăt majoră, un copil maturizat și cu teoria vieții în cap.

-- Nu fi paranoică, în viața trebuie sa gândim pozitiv, plus că îmi petrec noaptea la Allison.

Margareth mă privise cu blândețe, rotind paharul cu limonada printre degete.

-- Vrei să te las eu cu mașina, e în drum spre spital.

Îmi propuse mătușa, privind în telefon și tastând un mesaj.

-- A nu, oricum mai durează până plec spre ea, momentan nu este acasă.

Am ales să o mint, dacă eram de acord să mă duca ea, trebuia să renunț la rochia roșie. Nici măcar nu știa că în dulapul meu există și rochii mai scurte de genunchi.

-- În regulă draga mea, cred că am să plec mai devreme, mă gândesc să opresc și undeva și să-i cumpăr câteva fructe. Nu pleca înainte să mănânci, este o supă de pui în frigider și ca desert am cumpărat azi dimineață câteva prăjituri cu ciocolată, preferatele tale.

Margareth mă îmbrățișă și îmi sărutase fruntea, nu eram atentă la ce spusese, mintea îmi stătea la tocurile pe care trebuia să le aleg în seara asta cu grijă, rochia cerea ceva finuț.

-- Ai grijă de tine, am să-ți trimit mesaj cu sexul copilului, e un mister pentru toți.

Am încuviințat din cap și ea tocmai ieșise din casă. Am urcat sus și am început să mă pregătesc. Îmi dura pe puțin două ore ca să ajung la rezultatul pe care mi-l doresc.

Am făcut un duș și apoi am îmbrăcat rochia. Am folosit ondulatorul pentru a-mi face câteva bucle, prinzându-mi bretonul în spate cu câteva clame albe cu floricele.

După a urmat partea cu machiajul și am ales câteva culori deschise, nu îmi doream un machiaj strident, așa că nu am exagerat în culori. Îmi luase două ore jumate după ceas, m-am privit în oglindă și am zâmbit mulțumită de felul cum arătam, după care mi-am așezat poșeta pe umăr, ieșind din casă.

Am încuiat ușa și mă îndreptam către mașină. Mă pregăteam să deschid portiera din față și am observat o umbră masculină în spatele meu, m-am întors și mi-am mărit ochii, scăpând până și cheile din mână.

....