Capitolul 32

1.1K 54 1
                                    


Derek mă aruncase în față și mă lovisem de planșa de bord cu cotul puternic, de câteva secunde nu reușeam să-l mișc din cauza amorțeli. Derek urcase la volan, înjurând în barbă și lovind cu pumnii volanul ca un dement ce și era.

- Mă comport frumos, râdeam și când nu-mi venea să râd doar pentru a te liniști, te duc acasă de ziua ta, îmi abțin apucăturile, iar tu îți permiți să distrugi latura mea bună? Ce pușca mea căutai pe acoperiș, hâ? Mă întrebase cu un glas răsunător și cu o privire întrebătoare, încleștându-și degetele pe volan, după care pornise în rampă.

- Eu doar.. Vocea îmi tremura.

Derek respirase zgomotos cu privirea ucigașă în față, măcar nu mă privea așa pe mine. Știam eu că nu era o idee bună, totuși dacă aș fi reușit.

- Centura! Rostise dur și îi auzeam oasele de la gât cum îi părăiau.

Mă conformasem repede și nu era cazul să mai repete a doua oară. Niciodata nu imi mai spusese de centura, pana si el se credea in stare sa faca un accident acum.

- Iartă-mă și nu am să-ți mai cer niciodată nimic.

Sigur era așa din cauză că dacă ar fi fost să nu alunec reușeam să-i scap și totuși ce era cu reacția asta?

Își trecuse mâna peste față, trăgând cu două degete de bărbie. Viteza era mult prea mare, însă trebuia să mă adaptez, dacă mai scoteam un sunet, nu cred că scăpam neatinsă, la modul violent.

- Spune-mi ceva. Voiam să fac pace cu el în mașină, dacă ajungeam acasă la el și rămânea așa, o încurcam.

- Taci acum, până acasă nu vreau să aud un pâs. Se mai calmase, dacă stăteam să-i interpretez vocea.

Îi respectasem decizia și tăcusem, lăsând o liniște îmormântală să fie prezentă tot drumul. Durase în jur de o oră, în contextul în care Derek condusese cu 180 pe oră fără oprire. Mi-am desprins centura fără grabă, aș fi tras mai mult de timp, însă nu aveam cu ce.

- Hai viteza luminii, nu te împotmoli în lucruri simple ca să mă ți aici așteptându-te. I-am aruncat o privire urâtă și am coborât, ploaia se mai liniștise, până și vremea era de partea lui.

Derek își flururase capul prin aer, iar părul lui sărea într-o parte și-n alta, stropindu-mă în ochi. Așa fac doar câinii! Gândisem bosumflată, frecăndu-mi ochii care mă usturau.

Derek îmi făcuse un semn să intru în casa modestă din stânga mea. Am pășit spre ea, ușa era descuiată de parcă ne aștepta cu brațele deschise.
Am intrat pe hol și îmi dădusem geaca jos, agațănd-o în cuier împreună cu geanta, după care îmi dădusem perechea de bascheți jos, picioarele aveau un miros ciudat de la șosete.

Derek încuiase ușa, auzeam sunetul cheilor cum se învârteau în broască. Casa era compusă din bucătărie, baie și dormitor, care era mic cu o canapea de mărime medie, o inspectasem.

- Unde e camera în care dorm? Scosesem un sunet din gât și mă aflam poziționată în fața lui cu brațele încrucișate la piept.

Derek se descălța.

- Noi vom dormi în dormitor, pe acea canapea. Nu avusesem suficient timp să caut un loc mai bun și mai sigur ca acesta. Expirasem zgomotos cu furie, Derek trecuse de mine și se îndreptase către dormitor.

- Găsești mâncare în frigider, mațele ți-au gheorait încontinuu, tot drumul.

Se făcuse auzit din dormitor și trântise ușa. Am intrat în bucătărie și am atacat frigiderul lihnită de foame. Am găsit un salam uscat și o bucată mare de cascaval, iar în spate zăcea o pâine proaspătă.

 Vampirul fermecător (Completă)Where stories live. Discover now