My weakness [SasuSaku FanFic]

38.

Tipul asta, stie ceva despre mine si am un presentiment ciudat. Nu sunt paranoica de obicei, doar ca nu stiu... Am impresia ca ascunde ceva monumental, totusi in acelasi timp incearca sa ma ademeneasca sa ii spun adevarul. Si el o face, nu se eschiveaza.

Am luat o gura mare de aer. Trebuie sa ma calmez. Cred ca exagerez. El observa.
- Te simti bine? Sa nu creada nimeni ca era ingrijorat, intrebarea a fost doar pentru conversatie.
- De ce nu as fi bine? am replicat pe un ton intepator, asezandu-mi mainile in piept. Nu cred ca imi iesea atitudinea de tipa bad ass, nu cu el. Uite, Itachi, vrei sa ma intrebi ceva despre Sasuke, da-i drumul.
- Cine esti tu pentru el?
Ok, intrebarea m-a luat pe nepregatite. Am pufnit si am reusit cumva sa ma controlez sa nu rad.
- Suntem... Aa.. suntem prieteni; ouch, nu a sunat destul de convingator. Am fost in aceeasi echipa cand eram genini.
E surprins. Bun, inseamna ca nu stie chiar totul.
- Am inteles ca tu ai fost cea care l-a convins sa ramana in sat?
- Oarecum, eu doar i-am prezentat situatia ta. Am incercat sa il fac sa iti inteleaga motivele.
- Serios? Si cum ai facut asta?
- Multe cuvinte frumoase, bla bla-uri etc. Stii tu. <Mi-a aruncat o privire care m-a facut sa ma simt ca un copil razgaiat. Mi-am dat ochii peste cap.> De fapt, am luat-o personal. Ca sa ma creada; i-am explicat. Daca nu paream convingatoare si implicata, nu m-ar fi luat in serios niciodata.
- Personal?
Devenea prea enervant. Mi-am ingustat ochii, abordand un ton fioros.
- Nu e treaba ta.
Nu ma lua in seama. Tipic Uchiha.
- Multumesc. Pentru ceea ce ai facut pentru Sasuke.
Am incuviintat.
- Am facut-o ca sa imi protejez satul.
Zambi putin, de parca stia ceva de care eu nu aveam habar.
- Ai fi facut-o oricum. Pentru Sasuke.
- Ce vrea sa mai insemne si asta?
Tipul incepea sa ma calce pe nervi.
- Nimic.
- Raspunde-mi!
Nu puteam sa o las balta. In plus, nu e convenabil cand doar eu sunt cea care raspunde la toate intrebarile.
- Sunt fratele lui, Sakura. Il cunosc. Orice gest sau privire are o insemnatate. Am vazut cum se uita la tine si nu te preface ca nu stii. Oricum eu nu am nicio treaba cu ceea ce faceti voi doi. Am facut doar o constatare.
Am lasat privirea in jos. Stia. A fost nevoie doar de o ora. Brusc am simtit nevoia sa fiu si eu superioara, sa pun intrebari.
- Atunci de ce mai vorbim daca discutia nu se indreapta in niciun sens?
- Eu am vrut doar sa iti multumesc; clarifica , totusi nu il cred in totalitate.
- Tii la Sasuke, nu-i asa? am izbucnit deodata.
- ...
- Da, proasta intrebare. De ce nu incerci, nu stiu, sa repari lucrurile intre voi?
- E complicat.
- Pentru cine? am insistat.
- Pentru amandoi; raspunse sincer.
Nu intelegeam. Stiu ca Sasuke are niste probleme in a accepta adevarul, dar de ce Itachi nu si-ar dori sa echilibreze situatia? Itachi ma studia curios, lasandu-ma sa meditez.
Deodata, mi-a picat fisa.
- Problema e mai mult la tine decat la el, nu-i asa? El inca nu te poate ierta; pe asta o stiu. Dar, tu. Tu nu vrei! De fapt, nu poti presupun. Chiar daca Sasuke te-ar ierta, ar fi la fel pentru ca... < Pe masura ce vorbeam fata i se intuneca treptat. > Pentru ca tu nu te poti ierta pe tine insuti.
Nu a raspuns, dar nu era nevoie. Stiam ca am dreptate. Dupa cateva secunde de tacere, a zis cu un ton infrant.
- Ar trebui sa mergem, Sakura.
O senzatie calda m-a incercat cand mi-a rostit numele. Un tremur usor m-a facut sa intepenesc, realizand la ce ma gandesc. Nu, Sakura! Nu vei fi tu fata aceea!
Am ajuns la ascunzatoare repede. Itachi mi-a explicat treaba cu bariera si cele 5 puncte ce trebuie inlaturate in acelasi timp. Ingenios.
- Nu va fi o problema cu Byakuganul Hyuga; ma linisti Itachi.
- Deci m-ai chemat pana aici doar ca sa imi zici ca voi fi nevoita sa daram bolovanul acela imens? m-am revoltat eu, aratand spre pietroiul care bloca calea de acces spre ascunzatoare.
Itachi nu raspunse instantaneu, in schimb inghiti in sec si dadu semne ca l-am lasat fara cuvinte.
- Deci... ; insist eu.
- Voiam sa te cunosc; marturisi el.
Oricine ar fi rostit aceste cuvinte ar fi parut slab, pierdut si pus la pamant de o personalitate puternica, dar Itachi era contrariul. Desi cuvintele il faceau sa se deschida, el domina la propriu atmosfera, conversatia, imi era imposibil sa ii gasesc o slabiciune.
Privirile ni s-au intalnit si nu m-am putut abtine sa nu imi amintesc. Cum se simte sa porti acea vina permanent cu tine in suflet? Sa suferi inevitabil si sa te roada durerea in interior, fara sa existe cineva care te poate ajuta, salva? Sa nu poti trai cu tine insuti...?
Mi-am ascuns compatimirea din ochi. Eu o urasc cand ceilalti mi-o arata. Probabil si Itachi la fel. Nu stiu ce imi faceau fratii astia Uchiha, insa ma imping intr-un punct in care nu pot renunta.
Am actionat fara sa gandesc, impulsiv. Exact ca in cazul cu Sasuke. M-am apropiat de Itachi. El a fost prea surprins ca sa reactioneze.
- Itachi, trebuie sa te ierti. Nu mai poti face asta in continuare. Nu e corect sa porti o vina care nici macar nu e a ta!
- Sasuke nu ma va ierta; spuse sec, de parca totul s-ar invarti in jurul lui Sasuke.
- Lasa-l pe Sasuke in seama mea! Rezolv eu. Tu, tu trebuie sa te fixezi pe tine insuti.
- Nu. Nu pot. < Facu o pauza. > Ce ai sa faci in privinta asta, Sakura? Nu ma cunosti!
Si am realizat diferenta dintre ei doi. Sasuke pana acum ar fi fost orbit de furie, dar Itachi e intruchiparea autocontrolului. Era evident ca il enervam cu atitudinea mea de eroina. Totusi, nu ma ameninta, ci ma provoca. De ce? Sa vada pana unde pot ajunge.
- Nu il voi lasa pe Sasuke sa te omoare! Punct.
- Nu esti in masura sa decizi pentru mine!
- Sa inteleg ca nu esti chiar persoana de care auzisem atatea. Preferi varianta usoara, nu? Sa mori, sa renunti cu alte cuvinte.
- Unde vrei sa ajungi?
- Trebuie sa lupti, Itachi! Sa supravietuiesti cu toata suferinta. Solutia nu este sa mori, ci sa incerci sa te vindeci! Demonstreaza-i lui Sasuke ca esti fratele ideal. Ca vrei sa repari situatia. Nu fi slab! 
Pentru o fractiune de secunda buzele ii tremurara, dar le controla. Isi aseza incet mana pe obrazul meu.
- Sasuke e norocos ca te are.
Ofta si, apoi, disparu....

Sper ca acest capitol s-a ridicat la nivelul asteptarilor voastre. Urmatorul va fi cu luptele. Acum, intrebare importanta. Despre ce lupte vreti sa cititi? Presupun ca nu sunteti atat de interesati sa stiti in detaliu de Shikamaru, echipa din Nisip etc.