Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 44

-Zâmbesc, pentru că în acea zi, am avut primul meu sărut. Cum ziceam, ochii noștri s-au intersectat cumva, și nu am mai gândit. Pentru prima dată atinsesem buzele cuiva. Kay era foarte cald. Buzele sale cărnoase frigeau. Chiar îi era rău copilului. Reacția sa a fost de nedescris. A zâmbit ușor, și după s-a speriat de parcă îi făcusem ceva foarte grav. A adormit în final pe umărul meu, l-am pus ușor în pat și s-a trezit a doua zi dimineață. Când totul avea să se schimbe. Atunci, au venit 2 colegi de cameră noi. Erau gemeni și erau de vârstă cu mine, dar mai solizi. Eu eram un slăbănog. Am făcut cunoșință, totul era perfect, iar eu și Kay ne comportam la fel. În acea noapte, Kay a venit să doarmă cu mine, deoarece ploua. Cumva, unul din frați, Hwan a observat și l-a bruscat pe Kay, trăgându-l spre el. L-a aruncat în patul său și a început să tragă de hainele lui, spunând că se joacă el cu Kay. Am încercat să îl salvez, dar nu puteam face fața, odată ce fratele lui, Gi a intervenit. Micuțul meu Kay a fost violat chiar în fața mea de acel animal. Fierbeam de furie, dar eram ținut de Gi. Mâinile lui Hwan ce îl plesneau pe Kay... Și de atunci, se întâmpla mereu. Începusem să mă antrenez, rămâneam după ora de culcare în sala de sport, și îmi jurasem că o să îl scot pe Kay de acolo odată ce împlinesc 18 ani.  Timpul trecuse, mai era o săptămână până plecam din infern, până micul meu Kay era salvat. Toți s-au dus la cantină, însă eu și Kay am rămas în cameră. I-am promis că îl scot de acolo, dar îi era foarte frică de faptul că nu o să mă mai întorc, că voi uita de el și că îl voi lăsa cu acei oameni. Îi auzisem burta scoțând sunete de foame, așa că i-am spus că mă duc să îi aduc ceva. I-am luat o porție de cartofi, mâncarea lui preferată și m-am întors în camera. Când am deschis ușa, Hwan era deja pe punctul de a-l viola din nou. Am aruncat tot și eram pregătit să le dau bătaie, însă Gi avea un cuțit... Eu... Huh...

-Calmează-te. E ok dacă... Dacă nu poți să îmi spui.. Înțeleg. Spun eu cu jumate de gură.

-Eu am încercat să îl apăr, am sărit în fața acelui cuțit, însă mie mi-a făcut doar o zgârietură pe obrazul drept. Pe Kay... L-a înjunghiat. Am început să plâng, l-am luat în brațe, în strigam, așteptam să văd acei ochi negri, îl sărutam... în zadar. Îl pierdusem. 

-Acea cicatrice... Acum 3 ani... În mașină... După acel incident... Am văzut-o. Nu am realizat că acum nu o mai ai. Zic și îi dau bretonul din ochi să mă uit mai atent. 

-M-am operat. De fiecare dată când mă uitam în oglindă, mă gândeam la Kay, și la cât de incompetent am putut fii. 

Nu am mai rezistat și l-am îmbrățișat pe Aaron. Suferă când spune acele cuvinte, iar eu îl tot presez cu  asta...