Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 31

Aaron a pornit putin nervos masina cu geamurile aburite, si a gonit in viteza pana acasa. Ma tineam strans de centura de singuranta, pentru ca  imi era frica de vreun accident si de asemenea, de moarte clinica. Frana brusca m-a facut sa ma aplec putin pe fata cand ajusesem in fata casei lui Aaron. 

 -Fugi in casa si nu ma asteapta, bine? Mi-a inmanat cheile, iar eu l-am privit putin confuz si am fugit in casa, privind in spatele meu cum masina disparea. Oare unde se duce la ora asta? Am inchis usa, si am incuiat-o, si am fugit pe scari, intrand rapid in camera lui Aaron, incercand sa nu fiu observat de Alexis ce probabil ajunsese acasa, dar in zadar insa, deoarece am auzit usa de la camera sa ca s-a deschis odata cu intratea mea in dormitor. 

-Aaron, pot intra? Vocea lui Alexis se aude de cealalta parte a usii. Am tacut pentru un moment, asta pana cand a continuat...

-Deschide. Trebuie sa vorbim. Poate esti obosit dar... Am deschis usa silentios si l-am lasat sa intre. Chiar daca nu eram Aaron, in mine putea avea incredere.

-Tu ce cauti aici si unde e Aaron?

-A... A plecat. Nu stiu unde s-a dus. Am inchis usa dupa ce a intrat si s-a sezat oftand in pat.

-Nu stiu de ce mai incerc... E in zadar. Esti cea mai mare pacoste...

-Mersi... Cred. Am zambit, stiind ca se refera la "relatia" inexistenta dintre mine si Aaron.

Gandurile mele s-au oprit pentru un moment, cugetand la o problema ce ma tot freamata de ceva timp, dar inca nu am avut curaj sa spun cuiva. 

-Alexis...

-Hm? A ridicat el din spranceana privindu-ma curios.

-Stii cumva... De un fel de... certificat de deces?

-P-poftim? Dupa rectia sa, mi-am dat seama ca stie catusi de putin ceva despre asta, sau macar a auzit. Totusi... continea numele lui.

-De unde stii de hartia aia? Spune revoltat

-Nu stiu. Doar am gasit-o in birou printre altea chestii... A fost singra care mi-a atras atentia si... Ma balbai eu.

-Si ai citit-o. Zise sigur pe el si putin nervos.

-Um.. Da.. Din cate am inteles, esti declarat mort? Am intrebat eu cu vocea tremuranda.

-Ce dracu te intereseaza pe tine de viata mea personala?

-Voiam dar sa ma lamuresti si pe mine, si... cu acel tip... Jimin, care ar trebui sa te aibe in plasament sau ceva...

-Omul ala nu mai exista acum. Lasa-ma! A incercat sa plece, dar l-am prins cu toata forta mea de inchietura mainii sale si l-am privit fix in ochi.

-Acel Jimin e mort?

M-a privit cu ezitare, dupa care mi-a daruit o privire de toata greata.

-Pentru mine, da. Zise, si s-a smuls din fata mea, iesind din camera. M-am intors ingandurat catre patul urias din dormitor, si m-am aruncat in el, lipindu-mi fata de perna alba, ce mirosea puternic a parfumul lui Aaron. Am tipat cat de tare am putut prin materialul pufos, si am oftat dezamagit. Acum nu inteleg nimic din acel certificat si daca tutorele lui e mort sau... Ah... Dracu sa-l ia de certificat. Maine il voi intreba pe Aaron, fie ca se supara sau  nu. Si de asemenea, trebuie sa ma mut cat mai repede de aici... Cu toate ca ceea ce s-a intamplat azi in masina mi-a placut, trebuie sa renunt, sau o sa innebunesc asa. Nu cu Alexis si Aaron in aceeasi casa. 

Pierdut in gandurile mele, mi-am inchis ochii calmandu-ma si am cazut intr-un somn adanc.