Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 18

Aaron regreta ca a facut asta. Regreta ca l-a impins, si ii parea nespus de rau ca a reactionat asa. Dar nici el nu stie ce i se intampla. Putea sa il raneasca pe Rainbow.

Din perspectiva lui Aaron...

-Pleaca de aici. Daca mai stai, te voi rani. Si nu vreau asta. Asa ca... te rog... Pleaca.
Imi las capul in jos, privindu-mi pantofii pe care nici nu i-am descaltat. Am avut treaba sa-l bat pe ala... M-am asezat pe pat, fara sa privesc reactia lui. Imi era prea frica sa il privesc in ochi. Mi-am descaltat pantofii, si i-am asezat langa noptiera. M-am intins in pat, si mi-am acoperit ochii cu mainile.
Am simtit o greutate pe buzele mele, urmat de un tremurat. Rain tocmai ma sarutase scurt pe buze. Nu mi-a venit sa cred.
-Imi pare rau. Daca tu chiar nu ma suporti... Plec.
Ma uitam socat la el. Cine a zis ca nu il suport? M-a mai sarutat o data fugitiv si a plecat. A disparut. Regretam si asta, dar poate e mai bine asa. Am privit nervos pe geam, privindul cum pleaca. Plangea si mergea pe aleea din parcul de vizavi. Am iesit nervos din camera mea si l-am chemat pe Alexis. Vroiam o partida dura cu el. Sau poate ca, o vroiam cu Rain, dar nu pot sa ii fac asta. Imi voi bate joc de Alexis toata noaptea, poate asa o sa ma descarc.

Din perspectiva lui Rainbow...

Am intrat nervos in casa, dar un lucru m-a facut sa tresar speriat. Lumina era deja aprinsa. Era imposibil ca eu sa o fi uitat. M-am uitat prin jur, si am auzit o voce cunoscuta.
-T-Tata?
-Oh, dragul meu fiu. Ai venit si tu pe acasa? Sa stii ca sunt aici de ieri seara. Pe unde dracu umblii?
Tata era un om nu foarte inalt, dar putin mai inalt decat mine, si pot spune ca si un pic cam gras. Spre deosebire de mine, care sunt un slabanog, semanand cu mama.
-D-De ce ai venit?
Am intrebat eu, nesigur.
-Imi era dor de tine.
S-a apropiat mai mult de mine, au facand cativa pasi inapoi. Stiam exact ce se petrece. Decad mama a murit, javra nu a mai avut cu cine sa si-o traga, asa ca m-a luat pe mine pe post de dama de companie.
-Curva dracu. Unde p*la mea ai fost aseara.
-L-La... La u-un prieten.
Ma balbai eu. Ajuta-ma Doamne!
Mi-a tras o palma peste fata, obrazul inrosindu-se imediat. Apoi, ca un nebun a inceput sa traga de tricoul ce il purtam. Dar, ala nu e tricoul meu. Si nici acei pantaloni. Cum de nu am observat pana acum?
Am inceput sa plang, ramanand nemiscat in fata lui. Stiam ca nu aveam ce face, iar tot ce incercam sa fac era in zadar. Era prea puternic si prea brutal.