Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 40

Intr-un final, carat de Aaron am ajuns ca prin minune in patul nostru urias cu apa. M-am trezit sarutat pe gat, dupa muscat.
-Asta pentru ca si tu mi-ai mancat urechile. ma cearta Aaron si musca si mai tare din gatul meu, gest ce ma facu sa gem de durere, dar in acelasi timp imi placea. Probabil era din cauza bauturii, sau datorita corpului meu ce devenea fierbinte de fiecare data cand Aaron se aseza peste mine, sau ma tinea de mana. Erau niste gesturi uimitoare, pentru ca eu.. Nu il cunosteam pe Jimin pana acum. Ci doar pe durul Aaron, rece si lipsit de sentimente.
Am ras scurt si l-am sarutat, incepand amandoi jocul ce incepusem sa il invat destul de bine. Am ajuns dezbracat, si datorita betiei mele, eram si mai excitat, iar atunci, nu a fost deloc durere. A fost perfect.

Dimineata...

Aaron ma tinea strans in brate si incepeam sa ma obisnuiesc trezindu-ma in fiecare dimineata langa el. Dormea prea frumos, incat nu imi venea sa il trezesc. Dupa ce m-am dezmeticit putin foindu-ma prin pat, o durere ingrozitoare de cap si-a facut aparitia. Simteam cum imi bubuie, iar venele de pe gatul meu se marira. Ma imbatasem ca un porc. Cum m-a putut Aaron suporta in halul asta? M-am ridicat in sezut in pat, si am stat jos cateva minute bune, cu capul sprijinit in maini.
-Ai pastile in sertar.
I-am auzit vocea ragusita si somnoroasa a lui Aaron. Am deschis sertarul noptierei si am luat o pastila pentru durerea de cap si am mestecat-o fara pic de apa. Orice doar sa imi fie bine.
Aaron a ras scurt, si s-a ridicat din pat. Purta doar o pereche de boxeri, iar eu... Ei bine, nimic. Mi-am luat si eu boxerii de pe jos si tricoul si le-am pus rapid pe mine, dupa care am iesit cu Aaron pe balcon. Ne-am asezat amandoi pe scaune si priveam peisajul.
Mi-am sprijinit capul in mana dreapta ce o tineam pe masa, si imi intorc repede privirea spre Aaron. I-am observat mainile tremurande si mi-am adus aminte de acasa, unde stateam cu el pe balcon.
-Nu ai mai fumat...
Am zis eu cu jumate de gura. Aaron zambi in coltul gurii si se uita spre mine.
-Ai dreptate...
-De ce? Insist eu si ma uit mai atent la ochii sai negri.
-Probabil.. Nu am mai avut motiv. Decand ai aparut tu, am incetat sa ma mai gandesc la el. Chiar daca la inceput erai un nesuferit...
Am zambit fortat. Nesuferit, ha? Am ras putin si am continuat.
-Ce facem azi? Intreb curios si ma ridic de la masa, intinzadu-mi oasele amortie.
-Surpriza. Zice si imi inconjoara talia cu palmele sale, stand in spatele meu. Isi pune barbia pe umarul meu si imi lasa un mic pupic pe obraz.
-Maine ne intoarcem acasa, curcubeul meu. Din pacate, am treaba la serviciu. Imi sopteste si paraseste balconul.