Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 28

Fara a mai sta pe ganduri, mi-am pus palmele pe obrajii lui, si i-am atins buzele. Era o sansa unica pentru mine sa pot sa ii sarut buzele dulci. Le-am tinut lipite pana cand corpul i s-a oprit din tremurat, iar mana sa a ajuns pe spatele meu, tinandu-ma sa nu cad. Nu aveam curajul sa fac mai mult decat un simplu sarut, asa ca mi-am indepartat buzele de el, la doar cativa milimetri insa, Aaron mi-a zambit si a inceput sa se joace cu limba lui in gura mea pana cand nu am mai avut aer. Respiram greoi, la fel si el, dar acum era calm si... zambetul lui era dragut. Mai ales gropitele din obraji.
-Te rog sa nu mai faci asta niciodata...
A spus el rapid si s-a ridicat de pe jos, ducandu-se spre bucatarie.
-Sa fac ce?
S-a oprit si a ramas cu spatele la mine, evitand contactul vizual.
-Sa incerci sa ma provoci. Nu stiu daca data viitoare ma voi mai putea controla.
Mi-am marit ochii si am oftat. Nu mi-am dat seama dar... Chiar vroiam sa ii atrag atentia, dar nu sa il provoc la ceva... Si a mai ramas si frisca nemancata. Vroiam ca Aaron al meu sa fie farfuria. Am oftat din nou, lung, si m-am dus spre baie pentru a ma schimba. Chestia asta a fost putin amuzanta, daca nu calculam si faptul ca era cat pe ce sa fiu violat sau cel putin omorat.
Dupa ce mi-am schimbat hainele in ceva mai comod, m-am uitat la ceasul din camera lui Aaron ce indica ora 14:52. Mai sunt cateva ore pana la petrecere. M-am intins in patul imens, pana ce un gand mi-a strabatut mintea si am sarit imediat in picioare. M-am uitat la "sertarul misterios" si l-am deschis instantaneu. Am cautat acel act ce m-a facut sa imi tot pun intrebari despre acea persoana, dar nu l-am gasit. Ciudat... acum cateva zile era chiar acolo, iar acum... Am inchis sertarul bosumflat si m-am intins din nou pe pat. Ce poate contine? Si la ce se refera? Din cate stiu, certificatul de deces se preda parintilor, sau unui tutore. In cazul asta, tutorele era Jimin MinYong. Dar nu inteleg de ce un astfel de certificat destul de inportant se afla la Aaron. Adica, mai bine spus "s-a aflat" pentru ca acum a disparut. Posibil sa fie un act fals, deoarece persoana decedata era chiar Alexis... Dar, nu inteleg nimic. Alexis e viu. La naiba cu logica asta. Dau nervos cu pumnul in salteaua de sub mine.
-Daca mai gandesti mult o sa iti ia creierul foc.
A spus Aaron razand din tocul usii.
-D-Decand esti acolo?
-Doar 5 minute. Destul incat sa imi dau seama ca e ceva grav, deci...
Spune si se aseaza langa mine in pat.
-La ce te gandesti?
-L-La... n-nimic.