Înainte să-mi judeci viaţa, trecutul sau caracterul...
Încalţă pantofii mei, și călatorește cat am călătorit eu.
Trăiește-mi soarta, tristeţea, durerea și fericirea.
Amintește-ţi!
Toată lumea are o poveste! Iar când vei fii îl locul meu...
...
Cu timpul drumul de campie a inceput sa fie din ce in ce mai complicat. Atunci realizam ca mergem spre munte. Dupa o ora jumate in care am tot privit pe geam, si analizat fata atat de perfecta a lui Aaron care era atent la drum, masina in sfarsit s-a oprit. Im fata noastra era o cabana, cu multe biciclete in fata. L-am privit confuz pe Aaron ce mi-a facut semn sa cobor. -Obosit? Ma intreaba el, ranjind. Adevarul e ca deabia ma puteam misca dupa atatea ore de stat in afurisitul ala de scaun.. -Nu. Doar amortit. Am ras amandoi si l-am urmat pe Aaron in acea cabana. -Max, am venit! Tipa Aaron care arunca cheile de la masina pe tejghiaua prafuita. In jurul nostru se aflau doar chestii de colectie, precum blani de urs, capete de cerbi si multe alte ciudatenii infricosatoare. Nu as vrea sa locuiesc aici. Chiar daca imi pare a mai mult un magazin. -Bine ai venit! Oh, salut Rainbow! Zambeste cald si imi face cu ochiul copilaresc baiatul ce cofoara de pe scari, cu o cutie in brate. Dupa aspect, nu parea sa aiba mai mult de 20 de ani. Si nici corpul nu il ajuta pentru ca e aproape la fel de mic ca al meu. Putin mai musculos, dar asemanator. -B-Buna! Posibil ca Aaron sa ii fii spus ceva despre mine? Mai mult ca sigur. Ei bine, Max lasa cutia jos si se apropie de noi, scuturandu-se de praf. -Uitati aici cheia si luati-le pe cele de afara. Sunt cele mai bune. Max ii inmaneaza lui Aaron o cheie mica si veche, si se intoarce din nou la treaba lui. -Multumim mult Max, raman dator. Surade Aaron si iese din cabana, eu urmandu-l. A privit putin la bicicletele montane, unele foarte grele si s-a urcat pe una din ele. -Alege-ti una! Am dat din cap si am ales-o pe cea verde, in timp ce a lui Aaron era neagra. -Pregatit? Intreaba el fericit. -Pentru? -Pentru plimbare. -Mhm. Zicand asta Aaron a si pornit in a pedala lasandu-ma pe urma. Am oftat si mi-am pus casca de protectie, dupa care l-am urmat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era destul de dificil sa tin pasul cu el, mai ales ca era o bicicleta grea iar eu deabia reuseam sa o misc, dar incercam. Era amuzant, si frumos in acelasi timp, vazand toate aceste peisaje uimitoare alaturi de el. Nu ma puteam abtine din zambit.
Nu mai imi simteam picioarele, iar corpul meu era frant. Deja mersesem prea mult, si asta ma depasea, asa ca am hotarat sa opresc. Soarele apunea printre munti, iar eu respiram greoi datorita oboselii. Aaron s-a oprit si m-a privit ingrijorat. -Esti bine? Cu toate puterile si prin inspiratiile mele sacadate am spus un "da" chinuit. -Aproape am ajuns. Ia niste apa. Zice si imi da sticla lui, pentru ca a mea era deja goala.
