Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 3

Aaron... Ce nume frumos. E atat de barbatesc, cu toate ca el e un pusti. Bine, eu sunt pustiul aici, dar nici el nu e mai prejos.
-Eu sunt Rainbow. Incantat! Imi intind mana dar acesta o respinge si se stamba usor. Se intoarce si pleaca de langa noi, lasandu-ma cu ochii in soare. Ma simt prost datorita comportamentului sau. Decid sa il urmez silentios, astfel incat sa nu ma observe. Trebuie sa ii spun ceea ce am asteptat de atata timp. Aaron urca la etaj, unde inainteaza pe holul ingust pana la ultima usa inchisa la culoare, tipic lui, si o tanteste zgomotos in urma sa. Imi maresc pasii si ciocan usor. Nimic. Astept pentru cateva secunde si intru hotarat in camera. Ce se poate intampla?
Camera era extrem de intunecata, fiind luminata doar de becurile de pe hol, care trimeteau o lumina vaga printre usa larg deschisa. Mica lumina ma ajuta sa ii vad corpul, lipsit de tricou. Mirosul de tutun din aceasta incapere aproape ma ameteste, dar ma sprijin de tocul usii. Observ ca fuma, chiar daca nu ii vedeam fata. Doar mana pe care o ducea repetitiv la gura.
-Aaron... A... Eu... Am venit sa...
Am fost intrerup de insudi el, care nu s-a clintit din acel loc.
-Iesi.
Ma balbai de cateva ori, ramanand fara cuvinte. Cat de nepoliticos.
-P-Poftim?
-Am spus sa iesi.
Fata mi se intoseste si ma indrept agresiv spre patul lui. I-as trage un pumn chiar acum dar risc sa fiu dat afara de la singura petrcere la care am fost invitat. Bine... Tarat de Austin.
-Stii ceva? Am venit sa iti multumesc pentru ca m-ai ajutat acum doi ani. Dar se pare ca esti doar un pusti razgaiat care nu stie ce e aia politete!
Bat nervos cu piciorul in podea, fapt care il face sa se ridice in picioare, in fata mea.
Inaltimea sa ma intimida putin, eu avand doar 1.56 iar el cred ca minim 1.80, dar asta nu conteaza.
-Cine e pustiul aici? Ma intreaba arogant, aratandu-mi pe perete o diploma cu absolvirea liceului.
Deci e major...
-Si cati ani ai mai exact? Ma stamb eu la el, punandu-mi mainile in san.
-21, pustiule.
Ma priveste in batjocura. Chiar nu arata de 21 de ani...
-A... Atunci... Imi pare rau...
Imi cer scuze, si dau sa ies din camera.
-Cu placere.
Expira fumul de tigara si se aseaza inapoi in pat. Ma indrept spre grupup de baieti in care era si Austin si ii spun ca trebuie sa plec acasa. Dupa tot ce s-a intamplat, nu mai aveam chef de nici o petrecere.
...
Intru obosit in apartament pe care il incui. Incerc sa imi dau jaketa jos, dar... Nu mai e pe mine. Nu-mi vine sa cred ca am uitat-o acolo. Si mai aveam si telefonul in ea. Presupun ca maine trebuie sa ma duc inapoi sa o iau. Si sa ma intalnesc din nou cu... Aaron.