Capitolul 1

7.1K 369 16
                                    

Faceam pasi agale, in curtea liceului, gandindu-ma la testele ce aveau sa urmeze in zilele viitoare. Cu toate ca mai aveam inca o ora, aceea fiind sport, am decis sa plec mai devreme. Pot zice ca a fost cea mai proasta alegere a mea, ce urma sa ma afecteze. Posibil... Chiar sa imi schimbe viitorul.
Inca doua strazi si ajuneam acasa. Acasa... Locul ala in care imi doream sa ajung cu o ora inainte.
Tocmai plouase, iar in jurul meu, picurii de apa ce se scurgeau de pe acoperisurile blocurilor si cadeau pe trotuar... Cateodata, innimerindu-ma. Dar erau linistitoare. Asta pana cand linistea mea a fost intrerupta de un latrat zgomotos, chiar in spatele meu. Mi-am marit pasii, pana cand am observat ca acel caine se apropie din ce in ce mai mult de mine. Am privit strada ce ducea la o intersectie, nu foarte departe de locul in care ma aflam, si am fugit intr-acolo, cu scopul de a traversa si sa scap de javra aia imensa. M-am uitat in spate, si am vazut o masina la mare distanta de mine, si am traversat. Asta pana cand masina neagra a venit cu o viteza naucitoare. M-am izbit de farul masinii, in timp ce cainele se afla pe undeva pe sub roti.
-Tu esti nebun? Cineva a stigat la mine, ca si cand eu as fi fost de vina ca treceam pe acolo. Sau a fost?
Scancesc de durere, pentru ca ma durea mana dreapta si privesc silueta ce se aseza langa mine.
-Acum trebuie sa merg cu tine la spital, tampitule!
M-a ajutat sa ma urc in masina, pe locul din fata, punandu-mi centura de siguranta. Pe drum, niciunul din noi nu a scos nici un sunet, timp in care am avut timp sa ii privesc. Fata de bolidul negru pe care il conducea, el nu arata asa "bestial". Avea ochii negri, la fel si parul usor lung. Pe fata avea o cicatrice pe partea dreapta a obrazului, fapt care ma facea sa fiu si mai curios despre el. Hainele deasemenea negre. Semn ca ii placea negrul. Si multe bratari de aceeasi culoare. Arata incredibil de interesant tipul.
Dupa aceea, am ajuns la spital, unde mi-au pus un mic pansament, dar nu era nimic grav. Am fost uimit sa vad ca a asteptat sa ies din cabinet.
-A... Sunt bine. Ma chinui eu sa zic cateva cuvinte.
-Ma bucur. Stii, daca alta data mai vrei sa te sinucizi, nu ii baga pe altii la mijloc. Arunca-te de la un etaj, sau ceva... Puteam face puscarie daca te striveam putin, idiotule!
Felul in care imi vorbea, m-a facut sa scap o lacrima. Nu era deloc asa. Nu am vrut sa ma sinucid, ci doar sa scap de afurisitul ala de caine. Oricum, nu am mai apucat sa scot un sunet, caci s-a intors cu spatele, etalandu-si umerii nu foarte lati si disparand pe prima usa ce se ivea.

Lipsit de sentimente ~yaoi~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum