Lipsit de sentimente ~yaoi~

Capitolul 42

Apelul

3:05 a.m.

"112, care e problema dumneavostră?"

"Umm, bună" 

"Bună! E totul în regulă?"

"Um... Mami și tati..."

"Uhh?"

"Cred că este un glonț pe podea..."

"Ce este pe podea??"

"Și este.... Este sânge... Ce iese din gura tatălui meu și e căzut din pat."

"Cum? Unde este mama ta?"

"Nu... Nu știu. Cred că sunt morți..."

*femeia trimite imediat o ambulanță către adresa de la care venea apelul*

"Ce vrei să spui, scumpule?!"

"Nu știu"

"Ok, t-tatăl tău e pe podea... Câți ani ai?"

"Am 5 ani... și un câine în casă"

"Ok drăguțule, ok, nu plânge. Am trimis pe cineva după tine. Tu te-ai dus în camera părinților tăi?"

"Da.. Și este sânge."

"Peste tot?"

"Nu chiar peste tot. Este sânge pe podea și pe plante."

"Oh, Doamne. Ai cățelușul cu tine?"

*femeia încearcă să îl facă pe copil să fie calm, până când poliția ajunge acolo, și discută cu el despre orice*

"Da, am și 3 pisici."

"Și ai și niște pisici?! Wow!"

"Da, 3 pisici și un câine"

"Ok... Ești singur acolo?  În afară de mami și tati?"

"Um.. Da... I-am strigat și nici măcar nu îmi răspund..."

"Ok, ceea ce vreau să faci e să stai cu mine în telefon, și să discutăm. Deci, cum te cheamă?"

"Mă numesc Jimin MinYong"

"Oh, Jimin este un nume foarte drăguț!"

"Defapt, eu și tati avem același nume"

"Wow, super! Care e numele cățelușului tău?"

"Liza"

"Ok... Și ce te-a făcut să te trezești în noaptea asta?"

"Era... cred că am auzit un foc de armă"

"Dumnezeule..."

"Da, am văzut un glonț pe podea. Cred că e un glonț."

"Serios? Cine are o armă în casă?"

"Nu am văzut arma, dar sunt speriat!"

"Oh, nu voi lăsa să ți se întâmple nimic."

"Poți veni să mă ajuți?"

"Sigur că voi veni. Ai doar 5 ani?"

*încearcă să schimbe subiectul*

"Da.."

"Ești foarte deștept pentru un copil de 5 ani. Wow! Te duci la școală?"

"Nu, mă duc anul viitor."

"Super. O să te distrezi la școală. Vine și Liza cu tine, nu?"

"Sigur..."

*sfârșitul conversației*

*acest capitol este inspirat dintr-o întâmplare adevărată*