Cand Plagiezi Din Greseala......Castigi Dragoste (1D FF)

29. In The End It's Just Me And You

Niall P.o.V.

Nu intelegeam ce se intampla. Doctorii ieseau si intrau in sala cu manusi pline de sange, seringi si fiole cu lichide ciudate. Doar unul a binevoit sa imi spuna ce se intampla.

-Au aparut niste complicatii minore dar vom reusi sa aducem copilul pe lume.

Copilul?! Dar Poppy? Nu am mai apucat sa intreb nimic pentru ca a plecat inauntru urmat de inca 3 doctori. M-am asezat pe scaun cu capul in maini. Lacrimile nu au intarziat sa apara si eu nu m-am mai chinuit sa le opresc. Le-am lasat sa curga secandu-ma de viata. Nici nu mai aveam nevoie de viata daca nu o traiam alaturi de ea. A fost viata mea, este viata mea si va fi viata mea in continuare. Refuz sa cred ca ea ar putea sa nu mai fie maine langa mine. Refuz sa cred ca aducand-o pe lume pe micuta noastra iubirea vietii mele ar putea sa plece de langa mine. Refuz! Imi este imposibil sa imi imaginez ca maine ea ar putea fi in alta parte decat langa mine, zambind, razand, traind!

Mi-am ridicat privirea si am privit spre usa care despartea holul in care asteapta familia de cel unde se afla receptia. In spatele ei ii vedeam pe prietenii mei vorbind intre ei. Se vedea ca erau ingrijorati. Phoebe ma privea fix. Lacrimile ii curgeau pe obraji facandu-i din ce in ce mai rosii. Harry o isi petrecuse mana pe dupa umerii ei si ii soptea ceva in ureche.

Nu puteam sa ii mai vad in conditia asta asa ca m-am intors la privitul in podea. Ma gandeam la momentele placute petrecute cu Poppy cand am simtit o mana solida asezandu-se pe umarul meu. Am ridicat repede capul cu speranta in ochi. Dar felul in care ma privea doctorul ma facu sa imi pierd si picul de stapanire. Lacrimile au inceput sa curga mai repede incepand sa plang cu sughituri. Doctorul se aseza langa mine.

-Ea este bine.

-Care dintre ele? am spus eu printre sughituri.

-Copilul.

Daca pana acum am crezut ca felul cum ma purtam era modul meu de a reactiona la apogeul durerii in momentul cand am auzit acel cuvant, trei silabe, sapte litere am simtit ca inima mi se opreste ca sa se poata desprinda din piept, sa cada si sa se sfarame in milioane de bucatele minuscule. Am tacut. Nu as fi putut vorbi nici daca as fi vrut. 

-Ea…mhm… ea a vrut ca dumneavoastra sa aveti asta, imi spuse doctorul si imi intinse un plic alb.

Nu am avut puterea sa il iau. Barbatul a inteles asa ca l-a lasat pe locul de langa mine si s-a ridicat.

-Imi pare foarte rau pentru pierdera suferita.

Nu i-am raspuns. Cred ca au trecut ore pana cand am reusit sa iau plicul de langa mine. Asistentele au trecut cu copilul pe langa mine dar eu le-am ignorat. Ultimul lucru pe care as fi vrut sa il vad este motivul mortii iubitei mele. Stiu ca ea nu ar fi vrut ca eu sa gandesc asa dar nu ma puteam abtine, era prea greu.

Am deschis plicul. O foaie A4 era impaturita frumos inauntru. Scrisul ei ordonat ma facu sa gem de durere. Inima ma durea. Am inceput sa citesc.

Dragul meu Niall,

Daca citesti asta inseamna ca eu nu mai sunt langa tine si pentru asta imi pare extrem de rau. Am incercat sa iti spun mai devreme Niall, chiar am incercat, dar nu am putut. Stiam ca daca vei afla nu ma vei lasa sa duc sarcina pana la capat si nu aveam de gand sa las sa se intample asa ceva.

Stiu ca esti foarte confuz acum asa ca o sa iti explic. Ultima data cand am fost la doctor tu ai lipsit pentru o perioada deoarece aveai nevoie la baie. In timpul acela doctorul mi-a spus ceva foarte dureros.

Trebuia sa aleg. Uterul meu nu se dezvoltase cum trebuie. Copilul era in siguranta dar ca sa il pot aduce pe lume inima mea trebuia sa depuna un efort mult prea mare.