Cand Plagiezi Din Greseala......Castigi Dragoste (1D FF)

25. Just Say It!

Poppy P.o.V.

Ajunsă acasă după o zi ca aceasta tot ce îmi doream era un somn bine meritat. M-am aruncat în pat afundându-mi capul îin perna pufoasă.

Tocmai începusem să nu mai aud nimic în jurul meu când cineva a decis să mă trezească. NIALL.

-Poppy! Poppy! Poppy!

-Enervantule! Enervantule! Enervantule!i-am răspuns imitându-i vocea.

-Poftim?mă intrebă foarte confuz.

-Niall, treci la subiect!

-Am reuşit, soţioară! Am reuşit să inţeleg care este problema lor!

-Unu, dacă îmi mai spui o singură dată ‚soţioară’ jur ca acest copil pe care îl port va fi ultimul pe care îl vei avea. Doi, dacă vorbeşti despre Phoebe si Harry atunci sunt numai ochi si urechi.

-Phoebe mi-a arătat o melodie pe care a compus-o. O melodie cu foarte mult potenţial dacă e să mă întrebi pe mine. Aş putea spune că este chiar o melodie foarte bună pentru noul vostru album...

-Niall, iar ai deviat de la subiect!

-Oh, da, ai dreptate. Îmi pare rău dar sunt foarte încântat şi abia aştept să îţi povestesc totul.
-Păi zi odată! Simt ca mi se închid ochii! Tu nu înţelegi ca ne-a ţinut idiotul ăla de patron în picioare 3 ore încheiate? Şi eu şi bebe avem nevoie de somn.

-Ah, da, scuze. Aşa, deci, ce vroiam eu să iţi spun…

S-a oprit pentru câteva secunde privind in gol. Eu m-am prabuşit pe perne cu un oftat care spunea foarte bine felul în care mă simţeam acum. Eram moartă de oboseală, cu un soţ care tocmai trecea printr-un moment de idioţism major si cu o prietenă care nu ştie cum să îşi arate sentimentele. Marfă, nu?

-Gata! Ştiu! exclamă el cu un zâmbet tâmp pe faţă.

-Uimeşte-mă!

-Phoebe mi-a arătat un cântec pe care l-a scris. Este vorba despre o relaţie foarte puternică.

-Owww… Pheebs a scris un cântec de dragoste? îl întreb eu ştiind ca Phoebe scria cântece de dragoste minunate.

-Nu! Cine ţi-a spus asta?!

-Niall, deja începi să mă enervezi! Tu mi-ai spus mai devreme ca a scris un cântec despre o relaţie foarte puternică!

-Da, ştiu asta, doar că nu vorbeam despre o relaţie de dragoste. Este vorba de o relaţie love-hate!

-Poftim?! Trebuie sa îi facem să îşi spună adevărul, si repede!

-Chiar crezi că o să reuşeşti să îi faci să îşi spună ce simt?

-Normal, doar este cea mai bună prietenă a mea! Doar nu crezi ca m-ar putea refuza, nu?

-Nu, normal că nu!

-Atunci ce mai aştepţi? Hai să mergem tu îl iei pe Harry iar eu pe Phoebe şi ne întâlnim în bucătărie.

-Eşti sigură că bucătăria este cea mai bună locaţie? Dacă ne înşelăm? Chiar vrei să îi ţii lângă cuţite?

-Hmm… la asta nu mă gândisem. Mai bine ne întâlnim în sufragerie.

-Ok. Si, Poppy, să nu îi spui lui Pheebs ca ţi-am spus de cântec, i-am cam promis că nu o să o fac.

-Sigur dragule, nu ai de ce să îţi faci griji!

Şi cu asta am ieşit pe uşă fugind cât mă ţin picioarele spre camera lui Pheebs.

-Phoebe! am ţipat înainte să mă întind ca să deschid uşa spre camera sa. Nimeni nu era înăuntru. Doar camera, dezordonată ca de obicei, şi un milion de foi aruncate pe pat.

-Mă căutai?

M-am întors spre uşă ca să o văd pe Phoebe sprijinită de cadru privindu-mă suspicioasă. Stai liniştită Poppy, daca vede că te agiţi o să te simtă şi o să dai de naiba. Tot ce trebuie să faci este să o aduci in sufragerie, nimic mai mult…

-Deci…

-Deci…

-Phoebe, aş vrea să discut ceva cu tine. Este destul de important.

-Sigur, spune ce s-a întâmplat.

-Putem vorbi la o cafea in sufragerie?

-Sigur, mă duc să fac cafeaua.

Pffiu… mă simt mult mai bine acum. Am urmat-o pe Pheebs pe drumul ei spre bucătărie uitându-mă mereu să văd dacă nu apare si Niall cu Harry in acelaşi timp. Din fericire am ajuns în bucătărie fără întâlniri ciudate.

O urmăream pe Phoebe făcând cafea şi mă gândeam la ce aş putea să fac ca să i se deschidă lui Harry când soţul meu a decis că ar fi foarte bine dacă ar apărea şi el, aducându-l cu el şi pe creţ. Minunat Niall, chiar minunat!

-Ce cauţi tu aici? îl întrebă Pheebs pe Harry ridicând tonul.

-Ce fac eu aici? Ce faci TU aici?!

-Umm…Băieţi, , interveni Niall, cred că e timpul ca eu şi Poppy să vă spunem ceva.

In sfârşit avea de gand să facă şi el ceva!

-Poppy, te rog să le spui.

Poftim?!

-POFTIM?!

-Păi spune-le, doar nu te aşteptai să le spun eu…

-Ba da, Niall! Exact la asta ma aşteptam!

-Păi scuze dar nu vreau să fiu eu cel care primeşte o tigaie în cap!

-Şi ţi se pare că e mai bine să o primesc eu?!

-Măi! Despre ce naiba vorbiţi acolo?

Phoebe părea foarte nervoasă cănd a vorbit. O să fie mai greu decât îmi imaginasem.

-Uitaţi, noi am vrea să vă spunem ceva. Dar voi trebuie sa ne promiteţi că o să ne ascultaţi până la capăt.

-Ok, au spus amândoi în acelaşi timp aruncandu-şi mai apoi priviri ucigătoare

-Deci, ce vroiam Niall şi cu mine să vă spunem este ceva ce am observat în ultima perioadă şi credem că ar fi mai bine să vă deschidem ochii acum până nu este prea târziu. Nu ştiu dacă aţi observat dar atunci când sunteţi unul lângă altul parcă am pune două bombe atomice în aceeaşi încăpere, va lua foc totul. Dar doar ganditi-vă cum ar fi dacă v-aţi ţine înăuntru toată ura şi aţi transforma-o in ceva mult mai frumos. Ce ar fi dacă aţi transforma-o in dragoste?

 Cei doi se uitau la mine cu ochii larg deschişi şi gurile deschise. Wow, mă aşteptasem la mult mai multă ură din partea lor… ciudat.

-Şi ce vrei tu să zici prin asta? mă întrebă Harry.

-Spuneţi-vă ce simţiţi. Doar uitaţi-vă unul în ochii celuilalt şi spuneţi-o!

Amândoi s-au întors astfel încât acum stăteau faţă în faţă. Se priveau şi aşteptau ca celălalt să fie primul.

-Aşa nu o să meargă, spuse Niall. Uite cum facem, eu număr iar când am ajuns la trei voi vă spuneţi ce aveţi de spus, ok?

Amândoi aprobară rămânând însă prinşi ca într-o transă. Aşa că am început să număr împreuna cu Niall.

-Unu… doi…trei!

-TE URĂSC!

Şi au ieşit amândoi pe uşă de parcă nimic nu se întâmplase lăsându-ne pe mine şi pe Niall cu gurile căscate. Asta o să fie mai greu decât mă aşteptam.