I Hate My Brother (1D story) : 3 Steps

NEW YORK

Nala POV

 Avionul ateriza, lucru ce imi provoca cativa fluturasi in stomac si ceva emotii pe care nu credeam ca o le am.  Stewardesa blonda imi zmabi calm, i-am raspuns la zambest evitandu-i privirea baunitoare, nu stiam daca ma recunoscuse sau doare eram un alt pasager caruia trebuia sa ii zambeasca, dar ma simteam destul de privita in ultima vreme, si poate crezand ca aici voi scapa  de toate acele priviri insitente m-am urcat in acel avion fara sa gandesc prea mult. 

   M-am indreptat catre locul de unde aveam sa imi bagajele, mi-am pus ochelari  de soare la ochii si cu cele doua valize ale mele am iesit afara si am tras in piept aerul usor mai fierbinte de cat cel din Londra. Oricat de mult as fi zis ca am dus dorul acestui oras nu este asa, as fi preferat sa raman in Aglia alaturi de ai mei, dar situatia a facut ca acelasi barbat sa ma trimita in acelsi loc a doua oara. 

   Am urcat in unul din taxiurile care erau insirate in fata aeroproului. Soferul m-a privit zambind, culoarea tenului usor inchisa m-a facut sa imi dau seama ca are origini undeva in afara tarii, poate India. Aveam sa merg la un hotel sa ma cazez pana aveam sa imi gasesc un loc al meu in care sa locuiesc si sa imi reincep viata. 

  Masina s-a oprit in fata hotelul de doua stele. Mi-am scos bagajele si am intrat in hotel apropiindu-ma de receptie. Recieptionerul un tanar la vreo 25 de ani cu ochii albastri m-a privit peste ochelarii cu rama neagra ce ii erau asezatie pe nas:

- Buna ziua va pot ajuta cu ceva?

- O camera va rog...

-  Desigur.

- Pe ce nume sa o trec?

- Nawlah Malik.

 Am intins cartea de credit pe care aveam ceva banisori din salariile luate de cand am lucrat ca asistent de manager. Am asteptat cateva secunde si receptionerul mi-a intins cartea de credit si apoi cartela camerei. 

- Camera 234, etajul 5.

- Multumesc frumos.

- Aveti nevoie de ajutor cu bagajele?

- Nu. Ma descurc.

 Cu cartela in mana si cu cele doua valize dupa mine m-am oprit in fata unui dintre cele doua lifturi. Unul dintre ele s-a oprit. Am astepat politicos sa se goleasca si am urcat in el, la cateva secunde dupa mine o femeie impreuna cu fetita ei mi s-au alaturat. Am privit-o pe micuta blonda, ce ma privea sfioasa incercand sa se ascunda in spatele pantalonilor mamei ei, si i-am zambit probabil mult prea fals chiar si pentru un copil. Liftul se opri la etajul cu numarul 5, mi-am agatat cele doua valize de maini si am iesit pe holul lung in capul caruia am gasit o usa pe care scria mare 234. Cu ajutorul camerei am deschis usa si am fost invadata de mirosul usor de proaspat. In ciuda faptului ca era un hotel de 2 stele, era extrem de curat si ingrijit, daca ar fi fost dupa mine i-as fi dat in jur de 4. Am pasit in interorul camerei si am lasat cele doua valize la usa aruncand poseta si ochelarii de soare pe masuta de sticla din fata mea. M-am asezat pe pat, ducandu-mi mana la frunte. Ochii mei s-au umplu brusc de lacrimi, imi promisesem mie ca nu aveam sa mai plang si totusi acum obrajii mei aveau sa fie din nou patati de aceste picaturi de apa atat de reci.  Mi-am ingitit nodul din gat si m-am ridicat in picioare apropiindu-ma de oglinda mare de pe una din usile micului sifonier. Era o iamagine atat de dureroasa pentru mine. Mi-am dus mana prin parul negru si drept, unde imi erau buclele rosii si ochii verzi ca smaraldul? Ochii mei acum aveau tenta aia  spalacita si erau atat de rosii, iar sub ei cearcanele isi facusera si ele loc. Erau atatea zile de cand nu mai dormisem asa cum trebuie, poate acum aveam sa reusesc in sfarsit sa ma odihnesc si sa imi revin.