I Hate My Brother (1D story) : 3 Steps

A HAPPY DAY

  

   Louis POV

    Am atat de multe emotii. Surorile mele roiesc in jurul meu vorbind atat de tare, sunt pentru prima oara atat de emotionat incat nu pot scoate nici un cuvant. Ma privesc in oglinda si incerc sa imi gasesc curajul sa ma duc acolo in fata altarului sa sa o astept pe femeia predestinata mie. Nu stiu cum arata rochia ei, nu a vrut sa mi-o arate. 

  Baietii sunt jos. Cununia in fata lui Dumnezeu va avea loc in acelasi loc unde vom petrece si mai special in aer liber, am ales sa facem nunta in Doncaster, cei care au organizat totul sunt din Londra, dar am facut-o aici, acasa. In sfarsit ma simt cu adevarat acasa si ea poate sa se simta la fel. 

     Am iesit si m-am indreptat sub privirile celorlalti catre altar. Acum tot ce trebuia sa fac era sa astept sa vina Eleanor.

    Langa mine erau Zayn, Niall, Liam si Harry, ei aveau sa fie cavaleri mei de onoare, si in partea celalta Lottie, Felicite, Daisy si Phoebe, domnisoarele de onoare. 

    La un moment dat Liam a fugit de acolo, nu stiam unde avea sa se duca, ma gandeam ca a intervenit o urgenta.

    Si acum se uzea marsul prenuptial, dar in loc sa intre El alaturi de el, a intrat Liam cu Kevin in brate:

- Imi pare rau Lou, dar Kevin e adevarata ta jumatate.

Toata lumea a inceput sa rada cand s-a auzit vocea iubitei mele:

- Liam daca vad pasarea aia acolo o sa zbori cu tot cu ea, si am sa iti fac cadou si o lingurita!

 Liam a facut o fata de speriat si a fugit la locul lui. Era placut, acum ma simteam mai linistit, dar logic ca linistea nu a durat mult. Acum totul era serios, marsul prenuptial a inceput pentru a doua oara si acum El intra la bratul tatalui ei. Era atat de frumoasa. O vedeam ca are emotii, o simteam, ne cunosteam atat de bine in cat imi dadeam seama ca este foarte emotionata. Inainte ei si a tatalui ei era Edaline care arunca cu petale de tradafir albe si zambea foarte dulce. 

 Atunci cand El a ajuns langa mine si cand tatal ei mi-a inmanat-o mie, am simtit ca raman fara aer, i-am ridicat vualul de pe fata si am putut sa-i observ lacrimile in ochii, se abtinea atat de mult sa nu planga. Era superba, rochia ii statea atat de bine. Era o printesa, era printesa mea de fapt, doar a mea si atat, nimeni nu mi-o m-ai putea lua acum. Rochia alba de tip sirena ii scotea in evidenta silueta, parul il avea pe spate, imi placeau buclele ei, ii incadrau fata atat de bine. 

 Preotul a inceput, ne priveam unul pe altul tinandu-ne de mana, mainile noastre au inceput usor, usor sa se umezeasca. Si acum urma cea mai grea parte a acestui eveniment, juramintele. M-am aplecat si am luat de pe pernuta pe care o veriosoara de a lui El o tine acum in brate verighetea lui El, am tras are in piept si am inceput:

- Stiu ca trebuia sa zic ce era scris pe bieletelul ala pe care l-am primit acum ceva vereme, dar nu am sa zic asta nici macar nu l-am citit, sa fiu sincer, am sa spus ceea ce simt. In primul rand trebuie sa ii multumesc amicului meu Harry pentru ca daca nu era el nu aveam sa te cunosc vreodata. Apoi trebuie sa iti jur tine Eleanor Calder ca te voi face cea mai fericita femeie din lumea. Stiu ca cel mai mult timp sunt plecat de acasa si probabil te neglijez, dar incerc sa nu fac asta. Trebuie sa iti multumesc ca m-ai suportat in toti acesti ani, cu toate obsesiile mele ciudate si mai putin ciudate. Adica serios acum, cine ar suporta daca s-ar trezi intr-o zi cu casa plina de morcovi? Si eu m-as fi despratit de mine, dar tu nu ai facut-o. Si pe langa asta ai m-ai suportat si toate acele mesaje mai putin frumoase din partea fanelor, asta inseamna scarficiu iar eu unul consider ca tu ai facut cel mai mare sacrifuciu din viata ta stand langa un om care pleaca toata ziua de acasa care... Nu mai stiu ce sa mai zic, oh, bada! Te iubesc!