Top Love

Capitolul 36

  - Ma duc dupa trusa de prim ajutor. 

M-a lasat cu ochii in soare. Nu mi-a raspuns. S-a intors si mi-a bandajat cu grija mainile, apoi le-a strans usor intre palmele sale.

  - Nu e un capat de lume iubito. In viitor o sa-ti amintesti asta si vei regreta ca ai facut atata tam-tam din nimic.

  - Singurul lucru pe care il voi regreta este ca te-am laudat peste tot cum ca ai fi cel mai bun tata din lume .. dar tatii adevarati nu rapesc fericirea copiilor sai. 

  Incercasem totul. L-am rugat, implorat, mi-am cerut scuze si nu a mers. Am incercat sa-mi recapat telefonul de cateva ori si nu a mers. Am vorbit cu mama dar tot degeaba pentru ca ea nu trece peste cuvantul tatalui mei. M-am saturat. Pur si simplu, urma sa nu mai fac nimic.

  Urmatoarea zi simteam cum cineva ma impinge. Am deschis usor ochii si am inceput si sa aud.

  - O sa intarzii. Nu ti-a sunat alarma?

  - Nu, nu am pus-o deloc. Fara scoala astazi si urmatorii ani.

Tatal meu rade scurt, apoi se aseaza langa mine, pe marginea patului.

  - Buna gluma. Hai sus.

  - Hai jos.

  - Raven, nu ma face sa vin cu apa.

  - Te invit si cu cisterna.

  - Te iau pe sus.

  - Ma iei pe jos.

  - Inceteaza cu glumele astea! Treci la scoala imediat domnisoara. Mai ai putin de tot.

  - Hmm .. Neeh, spun si ma intorc pe partea cealalta.

  - Mai tii minte ce ti-am spus inainte sa plecam din America?

  - Inafara ca m-ai facut panarama si ca esti foarte dezamagit de mine, nu mai tin minte.

  - Nu am spus nimic de mai sus. Ti-am zis ca la primul pas gresit, te trimit in armata.

  - Abia astept. Asa scap de tine. 

A iesit intr-un sfarsit din camera. Bineinteles ca eu am mai dormit cateva ore bune, dupa care m-am ridicat si m-am pregatit. Am coborat din camera abia la masa de pranz, unde ca si in celelalte zile am mancat foarte putin. Cum batranul nu era acasa, i-am cerut cativa bani mamei si am hotarat sa ies pe afara. Am mers cateva strazi bune pana am dat de o cafenea. 

Am ocupat o masa si in timp ce asteptam chelnerul, mi-am aruncat privirea prin jur. Erau multe familii care mancau prajituri si multe cupluri care imparteau aceiasi cafea. Ma intristasem asa ca mi-am pus capul intre palme. 

  - Pot sa va iau comanda?

Ospatarul m-a smuls din gandurile mele si am raspuns fara macar sa-l privesc.

  - Un Latte Macchiato, va rog.

S-a retras si am ramas din nou singura pentru cateva momente. Daca as fi stiut numarul lui Diego pe de rost, sau oricare altul din America dar nu .. mie nu trebuia sa imi pese de nimic. Inca un pumn de la mine pentru mine. Trebuia sa fug de aici .. 

  - Mda, si apoi ce? Nici nu am voie sa zbor singura cu avionul. 

  - Se rezolva micuta mea papusa.

Vocea care s-a auzit mi-a dat fiori in tot corpul si inima a inceput sa-mi bubuie in piept. Imi era si teama sa imi ridic privirea, dar cand am facut asta aproape mi-a cazut falca.

  - Alex ?

Inca ma holbam cu gura larg deschisa si nu eram sigura daca imi pierdeam mintile sau visam.