Top Love

Capitolul XXXI

  - M-ai speriat ca niciodata..

Citeam ingrijorare pe chipul sau asa ca, doar m-am aratat stanjenita de cat de neindemanatica sunt, apoi am scuturat din picioare sa ma lase jos. 

  - Imi pare foarte rau domnule. 

  - Poti sa faci asta?

  - Nu ..

  - In regula. O sa cautam pe altcineva.

Imi venea sa plang de prostia de care dadeam dovada. Cum e posibil sa imi fie frica de asa ceva? Pentru altii nu e mare chestie, dar pentru mine cand sunt acolo sus .. simt ca ma inghite pamantul cu totul. 

  - Nu, asteptati! Lasati-ma sa vorbesc 2 minute cu ea. Atat.

  - Foarte bine. N-avem ce pierde.

Diego s-a apropiat si m-a luat de maini.

  - Nu incerca. Nu pot si gata.

  - Tu ai spus ca nimic nu sta in calea viselor tale. Nu se intampla nimic, iti promit. Sunt chiar aici sa te prind.

  - Dar ..

  - Hei, sunt chiar aici ! spune iar mana sa imi mangaie obrazul. 

I-am zambit si am oftat. Nu puteam sa cred ca spun asta.

  - Domnule Ryan, dubla 2 va rog! 

M-am intors de unde plecasem si am reinceput scena. A decurs la fel de bine si m-am vazut inapoi in copac. Mi-a fost facut semnul si l-am privit pe Diego care mi-a facut cu ochiul. 

" Hai Raven! Dai dovada de o gaina batrana si bleaga. Pana si alea pot sari din copaci". 

M-am desprins de creanga si am simtit cum funiile m-au sustinut, iar in mai putin de 2 secunde, genunchiul meu a atins pamantul exact ca in scenariu. Am ridicat capul si mi-am spus ultima replica.

  - Taiati! Perfect. Nu puteai sa faci asta din prima?

  - Ma scuzati.

Domnul Ryan a plecat inapoi spre platou, iar eu in momentul in care m-am ridicat mi-au tremurat genunchii atat de tare incat m-am clatinat. 

  - Wow .. esti bine? spune Diego care ma prinde de cot.

  - Mi-a fost atat de frica, incat am crezut ca o sa ud costumul asta smecher si scump. 

  - A fost nemaipomenit. Esti facuta pentru asa ceva Raven.

  - Mai vedem noi cand ajungem la elicoptere.

A inceput sa rada, dupa care ne-am indreptat si noi inapoi pe platou pentru a continua sa lucram. 

  *Cand am ajuns acasa, era trecut de ora noua seara si simteam ca mai am un suflu si ma voi descompune in zeci de bucatele. Eram atat de obosita incat as fi mers in patru labe. Aveam vreo doua vanatai pe coate si genunchi, iar parul care statea splendid la inceputul filmarilor ,statea acum in toate partile. 

  - Raven, scumpo mi-a fost atat de dor de tine! 

Nici nu stiam cine m-a luat in brate pana cand i-am vazut ochii aceia caldurosi.

  - Si mie mama. Cum se simte bunica?

  - E mult mai bine acum. Abia asteapta sa te vada. 

  - Raveeeen! A fost atat de marfa! M-am catarat peste tot si m-am jucat de-a Batman cu bunicul, spune Erik sarind scarile de la etaj.

  - Bravo pustiule. Eu sunt cam obosita. Vreau doar sa dorm. 

  - Tatal tau vrea sa iti vorbeasca. E in camera. Spunea ceva de proiectul domnului Ryan, nu prea stiu la ce se refera.