Extaz anticipat

Capitolul 5 - Aeroportul

Capitolul 5 - Aeroportul

Isabella POV.

A doua zi de dimineaţă, mă trezesc încă în patul lui Zac şi în momentul în care deschid ochii larg, observ că încă sunt prizonieră în braţele sale fierbinţi.

Acesta este încolăcit în jurul meu precum un şarpe în jurul victimei ce urmează s-o digere.

Îl imping cu putere şi reuşesc să scap din strânsoarea puternică, Zac întorcându-se pe partea cealaltă a patului matrimonial.

Mă ridic ameţită şi îmi caut mobilul pe noptiera de lângă pat. Nu e.

Îmi las picioarele să coboare uşor pe podeaua rece şi observ că uşa de la balcon este deschisă.

Să se fi trezit Zac şi s-o fi deschis?

Ce Dumnezeu!

Suntem dezbrăcaţi şi nici nu mă mir că am îngheţat pe parcursul nopţii.

Încerc să mă mişc printre hainele împrăştiate de-a lungul podelei şi în momentul în care piciorul stâng face un pas strâmb, mă împiedic de un fir şi mă prăbuşesc în hainele parfumate ale lui Zac.

Oftez adânc şi mă ridic ciufulită.

"Cum te simţi, bombonico? Îţi stă bine nevirgină!" spune vocea interioară în timp ce îmi întind mâna după geanta de şcoală şi atunci când scot telefonul, observ că am vreo trei mesaje şi vreo câteva apeluri.

Oh, mama!

Am rămas peste noapte cu Zac şi se pare că am uitat complet să-i spun mamei că nu vin acasă!

Oricum nu puteam să-i spun ceva de genul: "Mama, nu mă aştepta. Rămân peste noaptea la Zac, unde îmi va "fura" virginitatea, cu voia mea bineînţeles şi a doua zi de dimineață voi întârzia la micul dejun deoarece vreau să rămân cu el până se trezeşte. Şi eu te iubesc! O zi bună la servici!"

Da, pe dracu!

Se pare că mesajele sunt toate de la Alexandra care mă întreabă de afurisitul ăla de portofel şi apelurile de la tata, care se pare că a insistat o vreme.

Arunc mobilul pe geantă şi continui să păşesc.

În timp ce Zac nu mişcă din pat şi sforăie mai tare decât un urs grizzly, mă plimb de-a lungul camerei şi mă simt ruşinată în costumul Evei, aşa ca împrumut un tricou negru de-al lui Zac, care îmi vine până în dreptul genunchilor vineţi şi încep să fac ce ştiu eu cel mai bine: să cotrobăi prin lucrurile altora.

Mă aplec în dreptul genţii sale negre şi imediat ce deschid fermoarul încet, nevrând ca zgomotul să îl trezească pe "frumosul din patul hotelului Ramada" şi încep să mă uit prin dosarele nenumărate, aruncând câte un ochi peste nişte foi scrise cu cerneală neagră.

Răsfoiesc, însă nimic interesant.

Închid fermoarul şi mă îndrept către dulăpiorul de care mă lipise aseară. Oh, câte amintiri frumoase de aseară!

Observ iar un catralion de foi şi printre ele, sesizez un ceas argintiu, unul foarte interesant şi atunci când îl ating, aud un zgomot şi mă uit în direcţia lui Zac, care pare să nu se fi mişcat din locul iniţial.

Trag aer în piept şi inima începe să îmi bată mai tare la gândul că acesta m-ar putea prinde controbăindu-i prin lucrurile persoanele.

Dar nu suport să ştiu că există atâtea secrete între noi, încă încerc să îl cunosc, în ciuda a ceea ce a fost în sufletul meu atunci când am aflat ce face cu adevărat.