Extaz anticipat

Capitolul 17 - Papagalul

Capitolul 17 - Papagalul

Isabella POV.

La trei zile de la incidentul cu seiful, mama şi-a dat seama că nasul meu nu a fost julit, ci rupt.

Marele meu ghinion, a fost ca doctorul Petrescu, unul din amicii tatălui meu, să facă nişte analize amănunţite şi să descopere câteva probleme cu genunchii mei.

Să fie oare de atunci, când l-am întâlnit pe Zac?

Nu, nu cred, a trecut prea mult timp de atunci.

După lungi discuţii cu doctorul Petrescu, s-a convnit să rămân vreo două zile în spital pentru o investigaţie mai amănunţită la genunchii şi acum plini de vânătăi.

Cu telecomanda în mână, schimb plictisită canalele şi atunci când una dintre asistentele de pe sala intră uşor în cameră, îi zâmbesc politicoasă.

Mă întreb dacă a venit iar pentru o tură de sânge sau poate a venit doar să mă salute, niciodată nu ştie intenţia omului.

- Sunt câteva persoane la uşă, spune doamna în timp ce tresar şi îmi mut piciorele pe marginea patului.

- Zău? E deja ora pentru vizite? întreb în timp ce doamna drăguţă şi mititică îmi zâmbeşte, aprobând din cap. Oh, presupun că a venit mama să vadă ce fac. Cred că deja îi este dor de mine, spun amuzată, însă doamna clatină negativ din cap şi salt sprâncenele uimită.

- Nu, doamna nu este printre vizitatori, spune aceasta politicosă. Oh, vor sosi imediat.

Presupun că este atunci doar Alex şi cu Claudiu, care părea încântat mai mult de faptul că am mâncat bătaie decât de faptul că nasul meu nu a trebuit să fie operat sau cusut.

Îmi urc picioarele înfrigurate înapoi în pat, trag cearşaful peste ele şi mă întind până la finele patului, aşteptându-mi prietenii. Aerul curat face înconjurul camerei şi în momentul în care uşa este deschisă din nou, curentul se simte de la o poştă.

- Hei! spune Alexandra cu veselie şi pătrunde în cameră uşor.

- Alex! spun plină de bucurie, după aproape o săptămână de când nu ne-am mai văzut.

- Ce faci? întreb în timp ce o îmbrăţişez fericită şi ne zâmbim reciproc. Unde este Claudiu?

- Ah, vine imediat, spune zâmbăreaţă şi o privesc suspicioasă.

- Se întâmplă ceva, spun în timp ce mă dezvelesc, însă nu îmi iau privirea de la ea.

Alexandra îmi zâmbeşte larg şi atunci când observă că sunt gata să părăsesc patul, mă împinge uşor şi aruncă cealaltă parte a cearşafului peste mine, acoperindu-mi capul.

Rămân câteva secunde aşa, după care, încerc să mă debarasez de cearşaf claustrofobă. Alexandra strânge cearşaful la final şi îl înfăşoară de-a lungul trupului meu, făcându-mă cocon. Amândouă începem să râdem şi în momentul în care reuşesc să dau jos cearşaful de pe cap, observ că uşa salonului este deschisă.

Îi zâmbesc lui Claudiu care tocmai a intrat, cu ţigarea aprinsă, uitându-se în toate colţurile camerei şi îl fac atent la mine.

- Eşti nebun!? strig şocată către el.

- Ce e? întreabă încruntat, de parcă ar fi perfect normal să defileze cu ţigarea aprinsă în interiorul spitalului.

- Cum ai intrat cu ea? Stinge drăcovenia aia! mă răstesc către el şi în momentul în care asistenta drăguţă de mai devreme intră în salon, îl roagă pe Claudiu să nu mai fumeze, însă acesta refuză şi îi răspunde cu sinceritate, spunându-i că o termină în câteva secunde.