Extaz anticipat

Capitolul 12 - Expoziţia

Capitolul 12 - Expoziţia

Isabella POV.

Cu capul sprijinit de una din mâinile reci, într-o parte, mă uit pe una din revistele de modă ale mamei şi încerc să nu ridic ochii spre Cătălin, care mănâncă zgomotos.

Oh, iar eu care credeam că tata mănâncă ca un porc, atunci când lăsa frimituri în farfurie şi deschidea gura după fiecare îmbucătura...

Dar m-am înşelat.

Se pare că Cătălin are sute de mii de frimituri atât în dreptul farfuriei, în ea, cât şi peste tot pe masă. Ca să nu mai zic ce este pe jos...

Oh!

Îmi ascund ochii cu degetele reci şi atunci când le mut pe frunte, simt cum durerea de cap persistă.

- Mai mănânci?

- Hm, poftim? tresar şi îmi îndrept spatele.

- Întrebam dacă mai mănânci din farfurie, spune acesta în timp ce neg şi îmi ia porţia, începând să înfulece din farguria dim care nu prea m-am atins. Eşti în creştere, spune acesta în timp ce întinde bucata de pâine în sos şi mestecă zgomotos. Ar trebui să tratezi cu seriozitate micul dejun, nu numai că este o masă importantă a zilei, dar presupun că nu vrei să te îmbolnăveşti, spune acesta în timp ce aprob plictisită de prezenţa lui şi în momentul în care mama apare, îmi vine să-i pup tălpile de fericire.

- Despre ce vorbeaţi? întreabă aceasta cu fericire în glas. V-am intrupt? întreabă amuzată.

- Oh, nu, nu, iubito, spune acesta şi atunci când mama se apleacă în dreptul lui Cătălin, se sărută şi schimb raza vizuală spre geam, unde observ timpul frumos şi călduros de afară, numai bun de o tură de parc.

- Dacă crezi că nu te văd, Isabella, să ştii că te înşeli, mă anunţă mama amuzată.

- Ugh, reuşesc să spun după ce mama se depărtează de Cătălin.

- Ce "ugh"? Nu îmi spune că tu nu faci asta cu micuţul tău doctor, spune Cătălin ironic şi începe să râdă.

- Nu, nu fac.

- Eu tot nu sunt de acord cu asta, spune mama.

- Iubito, este majoră, intervine Cătălin în favoarea mea.

- Da, este majoră, însă tot se poartă de parcă are zece ani, se plânge mama şi îmi dau ochii peste cap.

- Oh, copilăroasă ca şi mama ta, aici de faţă? întreabă Cătălin şi în următoarea secundă îşi primeşte una peste ceafă de la mama.

Mama şi cu Cătălin sunt adorabili!

Pur şi simplu îmi inspiră linişte, armonie, joacă, seriozitate.

Eu de ce nu pot avea cu Zac o relaţie asemănătoare?

Cine greşeşte în relaţia noastră neoficială de aproape cinci luni?

Eu?

Nu cred! Adică am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să îl înţeleg, să îl respect ca şi bărbat deoarece clar nu este un adolescent de vârsta mea...

Dar concluzia m-a şocat.

El este încă imatur şi egoist, acţionând mai mult pentru sine într-o relaţie decât pentru cealaltă persoană.

Oh, asta se poate numi relaţie?

În momentul în care soneria se aude, mama mă roagă să mă grăbesc la uşă în timp ce ea se aşează la masă lângă Cătălin.