(În poză este Achim)
Capitolul 11 - Achim
Isabella POV.
You're gone and I gotta stay
High all the time
To keep you off my mind
Ooh-ooh, ooh-ooh
Imediat ce aud cântecul de la radio, îmi dau jos căştile furioasă şi strâng cu putere mp3-ul pătrăţos între mâinile furioase. Cântecul acesta îmi aminteşte din nou de faptul că m-am drogat, că am avut halucinaţii ciudate, că e posibil să mi-o fi tras-o cu Zac pe holurile barului Taifas şi apoi am început să plâng zile întregi după asta.
Oh, la naiba cu Tove Lo!
La naiba cu cântecul ei qafurisit!
Lanaiba cu Claudiu
La naiba cu cocaina!
La naiba cu vocea mea interioară!
Şi la naiba cu mine!
Oh, mă opresc din mers nervoasă, înroşindu-mă toată la faţă şi atunci când simt că venele mi se umflă pe gât, încerc să respir regulat.
"Hm, dar ce nu îţi place la acest cântec? Îţi aminteşte prea mult de momentele de euforie? Oh, mă faci să rad, bombonico! Faptul e oricum consumat" spune vocea interioară în timp ce îi dau dreptate şi continui să merg spre şcoală, convinsă de faptul că numai eu ştiu ce s-a întâmplat în Taifas, doar eu şi Claudiu, restul nu contează.
Nu spun că sunt mândră de mine pentru că m-am drogat pentru prima oară, dar nici dezamăgită de reacţia mea după acest drog. Amitirile revin în valuri, unele deloc, însă tot ce ştiu e că nici într-un orgasm nu voi găsi atâta fericire cât am găsit în praful acela.
Nu spun că aş vrea să iau din nou, pentru că nu, nu vreau. Tot ce aş vrea înapoi din acea seară sunt halucinațiile minunate care m-au făcut să cred că am puteri supranaturale, care m-au făcut să cred că Zac este între picioarele mele, respirând acelaşi aer...
Şi nu în ultim rând, vreau înapoi aerul rebel şi senzația că pot face ce vreau, când vreau şi cum vreau. Drogul înseamnă libertate, însă totodată mai înseamnă şi moarte prematură.
Pentru mine nu îmi fac griji, căci a fost o singură dată.
Dar Claudiu?
El este familiarizat cu drogurile, iar reacțiile pe care le are fără aceste droguri sunt şocate. Felul cum îi tremura degetele, nerăbdarea şi agitaţia interioară, zgârieturile sănătoase de-a lungul braţelor.
Oh, mă cutremur la gândul că este unul din acei dependenţi care consumă aproape lunar, săptămânal, Doamne fereşte, zilnic.
Primăvara se instalează cu paşi rapizi, aerul rece aproape că nu se mai simte, cel puţin nu ca în mijlocul lui Decembrie, unde toţi mergeam spre şcoală cu dinții dârdăind în gură la fiecare pas.
Îmi aşez căciuliţa gri mai bine pe urechi şi îmi trec mâinile prin firele roşcate, linse, uşor staţionate peste pieptul umflat.
În momentul în care ajung la şcoală, îmi aşez geanta uşor pe bancă şi mă dezbrac de hanoracul alb, uitându-mă prin clasă şi mirându-mă cât de puţini suntem.
Să fie una din zilele acelea în care profesorul nu vine şi bineînţeles, nu anunţă pe nimeni?
Se întâmplă des la noi, mai ales în privinţa doamnei de economie, care la rândul ei este o doamnă serioasă şi drăguţă, însă este implicată în multe activităţi care-i mănâncă timpul pe care ar trebui să-l petreacă cu noi, la catedră.
YOU ARE READING
Extaz anticipat
RomanceVOLUMUL I Isabella Maria Anghelescu este tânăra cochetă, mereu în ton cu moda şi obsedată de modul cum arată, fiecare kg în plus fiind o nouă bătaie de cap. În ultimul an de liceu, cu stresul bacului pe umeri, încearcă să găseasc...
