Extaz anticipat

Capitolul 45 - Latura neagră

Capitolul 45 - Latura neagră

Isabella POV.

Păşesc uşor, cu picioarele tremurânde pe aleea ce duce către hotel.

Ştiu ce urmează. Ştiu că o să îmi ia mapa din mâinile tremurande, o va arunca în mijlocul camerei şi mă va strânge la pieptul lui cald, ridicându-mi privrea uşor spre el, obligându-mă să îl privesc în ochii senzuali. Ah! Ştiu că va încerca acest lucru şi apoi mă va pipăi, mă va alinta, crezând că voi rămâne pentru vechile noastre obiceiuri.

Scutur amuzată din cap, amintindu-mi discursul de azi de dimineaţă. Dar poate...

Oh, sper totuşi să nu o facă... Să nu mă atingă, să nu mă sărute, nici să nu se uită în ochii mei fiindcă nu voi putea spune "nu" privirii sale seducătoare.

Înghit în sec puternic şi deschid ochii larg, mergând către intrarea în hotel.

Strâng cu putere degetele pe mapa şi păşesc spre holul mare. Este foarte aglomerat, nici măcar femeile de serviciu nu îşi mai pot face loc printre oamenii grăbiţi, care se lovesc şi care se îmbrâncesc fără rea voinţă. Simt cum golul în stomac îmi revine şi un gând îmi fulgeră capul: Mai bine las mapa la recepţie, Zac va ştii sigur cine i-a lăsat-o.

Păşesc uşor spre recepţie, însă mă opresc la jumătatea drumului. Nu, nu am de gând să fac asta! Nu sunt o laşă. Nu am de gând să las mapa aici şi să nu mă afişez în faţa ochilor săi nemiloşi, mai ales după toate certurile noastre...

Oh, da! Vreau să mă privească în ochi, vreau să îl văd cum nu se mai poate controla atunci când eu îl voi trata cu indiferenţă, îi voi lasa mapa şi voi pleca acasă, ca şi cum această revedere a fost decât un vis fantomă. Trag aer adânc în piept şi pielea mi se face ca de găină la gândul că îi voi simţi respiraţia caldă pe pielea gâtului atunci când voi întoarce capul şi mă voi chinui din toate răsputerile să nu mă întorc la el...

Îmi muşc buzele înlăcrimată.

Trebuie s-o termin acum, cât încă sunt capabilă să-l refuz cu inima frântă.

Încrut sprâncenele şi îmi vine să plâng la gândul că îl voi revedea pentru câteva secunde şi apoi va trebui să îmi iau adio pentru totdeauna...

"Este provocarea vieţiii tale, dacă nu poţi acum, o să rămâi sclava lui pentru totdeauna! O să te joace pe degete aşa cum vrea el mereu, o să suferi mai mult ştiind că niciodată nu se destăinuie în faţa ta, niciodată nu îşi spune sentimentele", spune vocea interioară în timp ce pieptul mi se umflă alert la auzul acestor cuvinte.

Are dreptate...

Toate secretele pe care Zac le ascunde şi pe care nu le voi afla niciodată...

Totul este în zadar...

Lupt orbeşte...

În momentul în care liftul se opreşte la partener, urc în el şi mă aşez undeva în colţul drept lângă celelalte persoane.

Oftez adânc şi golul din stomac se măreşte.

O să fie bine! Zâmbesc larg, cu ochii plini de lacrimi şi păşesc uşor în faţă.

În momentul în care liftul se opreşte ridic capul spre cifră şi realizez că am ajuns.

Păşesc uşor pe culoar şi în momentul în care alte persoane mă ocolesc, pleacă spre camerele de hotel. Păşesc la fel de hotărâtă spre camera de hotel a lui Zac şi într-un fel sau altul, simt că totul se va desfăşura în condiţii normale, la fel ca întotdeauna.