Extaz anticipat

Capitolul 21 - Lipsit de sentimente

Capitolul 21 - Lipsit de sentimente

Isabella POV.

- Ăsta era tabloul la care te holbai atunci...

Spune Zac cu buzele între deschise şi ochii mijiţi spre tabloul din faţa noastră, frecându-şi bărbia cu arătătorul gros.

- Stăteai aici, cu unul dintre picioare uşor poziţionat spre partea dreapta, lăsându-ţi capul să pice în direcţia opusă, spre stânga.

Continuă pierdut în amintirile expoziţiei, timp în care nu încetez să mă holbez la el, nicidecum la tabloul pe care ar trebui să-l comentăm împreună pentru portofoliul său care urmează să-l prezinte clienţilor de săptămâna viitoare.

Zac îşi lipeşte uşor creionul de buzele uscate şi le apasă cu putere, privirea încruntându-se până la refuz. Acesta face un pas în faţă şi încă priveşte tabloul, lăsându-mă să îmi înfăşor mâinile reci de-a lungul braţului său fierbinte.

Arată foarte bine azi...aproape că nu îmi pot lua ochii de la muşchii care se văd perfect în tricoul alb, petele de transpiraţie fiind uşor vizibile atunci când acesta gesticulează dus de val, fiind mult prea concentrat pe aruncatul citatelor inteligente. Picioarele se mişcă graţios în blugii albaştri, uşor peticiţi, lăsând la vedere părul de pe picioarele perfecte, semn al masculinităţii, Zac devenind mult mai feroce în gândurile mele vulgare.

Acesta poartă o pereche de bocanci maronii, înalţi, care-i fac picioarele să pară interminabile. Brăţările care-i atârnă de ambele încheieturi, una mai interesantă decât cealaltă, amintindu-mi de colecţia mea de bijuterii de acasă.

În timp ce picăturile de transpiraţie încep să se prelingă până pe gât, înghit în sec la această imagine, iar Zac aude imediat, întorcându-se spre mine.

Oh, de parcă nu ar ştii că fiorii fac furori deja în trupul meu!

- Îţi mai aminteşti, Isabella?

Ecoul răsună în toată sala şi roşesc, lui Zac nepăsându-i deloc de ceilalţi vizitatori ai muzeului.

Acesta se apleacă spre mine şi îşi lipeşte fruntea de a mea, iar atunci când îşi poziţionează degetele fine sub bărbia mea, îmi taie respiraţia de-a binelea.

Degetul mare îmi strânge bărbia cu putere şi atunci când îmi saltă privirea spre el, mă sărută, îmi muscă buzele una câte una, făcând loc limbii umede şi fierbinţi care a găsit-o la scurt timp pe a mea, sărutul fiind tot mai dulce.

Buzele ni se dezlipesc pentru o secundă, Zac lăsând capul într-o parte şi îşi fixează buza inferioară între ale mele, căutând o nouă cale de a încerca din nou sărutul french.

Îl ciupesc uşor de buze, chicotind spre el atunci când observ cu câtă dorinţă îmi fixează buzele flămânde ochii albaştri precum cristalul. Zac zâmbeşte satisfăcut şi îşi aşează ambele palme peste obrajii mei, muşcându-mi buzele uşor, tot mai tare, uşor, până le muşcă de-a binelea, sângele ţâşnind uşor din buza inferioară.

Arătătorul lui Zac întinde picăturile de sânge uşor peste buze, privind uluit cum buzele prind culoare, sarutandu-mă imediat.

Închid ochii, buzele lui Zac prinzându-le pe ale mele într-un sărut delicios, împletindu-şi uşor limba cu a mea, iar atunci când mâinile groase şi fierbinţi se înfing în pletele roşcată până în dreptul cefei, masându-mă uşor, un icnet prelungit îmi scapă.

Conştientă de faptul că se mai plimbă şi a alţi oameni pe lângă noi, mă depărtez furioasă pe voinţa care mi-a dictat această mişcare. Până şi vocea interioară este contra pasului făcut.