Extaz anticipat

Capitolul 14 - Ambiţie

Capitolul 14 - Ambiţie

Isabella POV.

Deschid ochii uşor şi clipesc alene spre noptiera încărcată cu fel şi fel de haine.

Mă ridic pe marginea patului, cu ochii în ceaţă, părul ciufulit şi o mare oboseală care îmi traversează toate cele 223 de oase. Îmi frec ochii îndureraţi, încep să mă uit prin jur ameţită şi scâncesc atunci când ochii îmi rămân fixaţi pe pieptul lui Zac.

Trag o gură mare de aer în piept şi strâng cearşaful între pumnii transpiraţi şi îi duc în dreptul pieptul confuză.

Agitată, îmi pipăi buzele amorţite şi cu ochii cât cepele, încep să gâfâi, gândindu-mă că dimiteața asta reprezintă reflecţia altei greşeli din cauza dragostei mele nebuneşti pentru Zac.

Cu mâinile în formă unui x în dreptul pieptului agitat, îl privesc pe Zac care doarme liniştit lângă mine, prin cearşaful alb formele apetisante sunt vizibile, muşchii, spatele transpirat, şoldurile pronunţate, fundul rotund, una din fese fiind dezvelită şi picioarele lungi...

Oh!

Îmi lasă gura apă la această imagine şi îmi muşc buzele şocată de frumuseţea acestui bărbat în lumina dimineţii.

Întind un deget nesigur către faţa lui Zac şi în momentul în care îi ating obrazul, acesta nu mişcă şi continui să-l mângâi uşor, încruntandu-mă tot mai tare la gândul că locul meu nu este aici.

Oh, Doamne!

Achim!

Nici bine nu a plecat din ţară şi m-am aruncat în braţele acestui Casanova.

Înghit în sec.

Ce să fac?

Arunc cearşaful alb de pe mine şi în momentul în care partea rece se lipeşte de spatele lui Zac, acesta deschide ochii şi începe să mişte.

Gâfâi la gândul că tocmai am tratat cu aroganţă grija, sprijinul şi căldura unui bărbat interesat de mine, pentru Zac, bărbatul care oferă plăcere femeilor singure, printre care şi mama mea.

Vai de mine!

Am căzut din nou în capcana lui...

- Ce se întâmplă? întreabă Zac somnoros.

- Eşti un nesimţit! strig înlăcrimată şi bâlbâită, scâncind.

Mă întorc spre Zac care mă prinde violent de unul dintre braţe şi mă trage în dreptul lui dintr-o singură mişcare.

Un ţipat îmi scapă şi reuşesc să îl privesc în ochii mânioşi.

Este furios, o pot vedea cu uşurinţă în ochii lui de un albastru închis, cu nuanţe puternice de albastru deschis pe ici colo, însă îşi păstreză aerul calm, ştiind că va urma un tam-tam mare.

Scutur panicată din cap şi mă smucesc din strânsoarea lui, amintindu-mi de Achim, de ochii lui, de buzele lui, de bunătatea lui, de încrederea şi fidelitatea pe care mi-a arătat-o.

- Linişteşte-te, încearcă să îşi înfrâneze nervii, zâmbindu-mi.

- Nu, nu, spun stupefiată de reacţia lui şi mă depărtez de pat.

- Isabella, ce se întâmplă cu tine?

- Nu, nu, nu! scutur din cap şi mă împiedic de proprii pantofi.

Încep să mă îmbrac, adunându-mi hainele de prin cameră, sub privirile încruntate şi speriate ale lui Zac.

Încep să mă învârt prin cameră, neştiind unde mi-am aruncat sutientul.