Tocurile Andradei bateau usor in catedra, nervoase. Eu? Eu insa nu eram relaxata, ci oarecum suparata. Trecusera ceva zile, cu tot cu weekend-ul de mijloc si nu imi daduse accept la cerere. Mi-am retras-o. Era atat de meschin si deja ii auzeam cuvintele rostite la telefon varului sau. Cum poti sa nu ii accepti cerea unei fete care te considera de treaba? Pe bune, acum!
- Ce idiot!
- Andrada! Am strigat.
- Si cum vrei sa ii spun, Mayla? Oricum e la polul opus fata de Bughi, nu ca el ar da cuiva accept la cerere!
- Poftim? Am privit-o lung, in timp ce ea privea inspre o banca goala.
Se inrosise si isi trecu mana prin par. Se ridica din locul in care era.
- Pana la urma de ce ai facut-o? Schimba subiectul.
- Pentru ca.. Nu stiam ce sa raspund. Nu voiam sa discut despre asta.
- Haide sa ne plimbam.
Si am urmat-o. Am iesit pe poarta liceului, plecand pana in centru la un magazin alimentar. Racoarea diminetii era atat de amara incat rasuflam. Desi era primavara, diminetile erau reci, iernatice. Dupa ce am cumparat cateva batoane de ciocolata, pe drumul de intoarcere, am observat tinuta Andradei.
Isi luase tocuri si niste pantaloni mulati. Se machiase putin, iar cateva fire de par rebele erau prinse cu un cleste la spate.
- Ia stai putin. Cine e? I-am zis.
- Huh?
- Cine e tipu?
- Nimeni. Striga ea in timp ce continua sa mearga tantos, pe strada. M-am oprit.
- Andrada.. Eu mereu iti spun.
- Sa zicem ca tipul e luat si nu vreau sa fac valva. Imi va trece.
- Andrada, stai! Am apucat-o de mana si atunci am vazut cum obrajii ei nu mai aveau nevoie de blush deoarece luasera foc. Ii era rusine. Oau! Tipu pare important!
- Ce e?
- Zi-mi.
- Nu!
Si se smuci sa plece, cand un nume imi sageta capul. Mi-am tuguiat buzele si am rabufnit, mai mult amuzata decat serioasa, insa cu siguranta ma simteam ciudat.
- Iti place de el, nu?
Continua sa mearga, pana m-am pus in fata ei. Incerca sa evite contactul vizual.
- Andrada! Iti place de Bogdan, nu?
- Da, bine, fie. Multumita?
- Ohh Doamne! Am zis acoperindu-mi gura pentru a nu scoate vreun sunet din cauza socului de care aveam parte. Esti nebuna! De ce nu mi-ai spus? Am rostit, imbratisand-o.
- Pentru ca nu am vrut, Mayla. Nu sunt mandra ca imi plece de tipul de care tu esti indragostita.
- Indragostita!? Am ras fortat. Cum a inceput totul? Am intrebat-o curioasa.
- Mi-ai tot povestit de el si l-am analizat atata timp incat a inceput sa imi placa prezenta lui.
- Ohh, draga de tine!
- Lasa imi va trece. Avem altele pe cap acum, nu crezi?
- Cum ar fi?
- Poate Sorin. Zise teatral, in gluma. Cum ca acel idio.. Am privit-o lung. Acel tip nu ti-a dat accept. Se corecta.
Nu stiam ce ii puteam spune, insa stiam ca parea cam imposibil sa nu iti placa de un tip ca Bogdan. Am schitat un zambet si ne-am continuat drumul. Insa in fata portii ca deobicei stateau cele doua masini. Cea rosie si cea de un alb prafuit, spre gri a lui Alex. Privirea mea cerceta locul, insa in raza mea vizuala l-am zarit doar pe Alex.
Parul sau parea mai inchis la culoare in acea zi. Purta o geaca neagra, care ii lasa camasa la iveala, alba si deschisa la primii doi nasturi. Tigara pe care o avea in mana, parea de parca venea la pachet cu el. Era pur si simplu atat de nepasator, incat am simtit nevoia sa cobor cu privirea spre picioarele sale. Pantaloni, usor stramti si niste ghete interesante. O tinuta total noua si mai stilata. Atunci Bogdan care se afla in masina cobora. Intorsese capul spre mine, apoi spre Alex incepand sa discute intre ei. El ca deobicei isi avea hainele care i se potriveau. Geaca lui cu manecile suflecate, ii lasau la iveala bratarile mici si negre pe care le purta. Un pahar de cafea, insotit de telefonul sau pareau obiectele ce ii tineau mainile ocupate. Isi scutura capul si incepu sa rada. Acel ras trezise in mine, un val mic de placere copilaroasa. Nu intelegeam de ce, dar imi facea atat de mult bine sa il aud si sa il vad razand.
Atunci mi-am dat seama, ca acel sentiment, ca de ghem in stomac era si mai intens, cand corpul meu trecuse pe langa jeep-ul sau, stiind ca eram doar la cativa pasi distanta de ei. Erau atat de diferiti, incat ai putea sa spui ca nu ar avea sa se inteleaga niciodata. Andrada isi drese glasul si m-a facut atenta. Cand i-am privit chipul zambi larg.
In clasa se adunasera mai toti colegii nostri. Copiau teme sau ascultau muzica. Mi-am asezat geaca in cuier, iar in banca Andrada ma analiza atat de lung, incat am crezut ca aveam ceva pe fata.
- S-a uitat la tine.
- Am vazut. I-am spus, sfioasa si cu putina incredere in mine. Credeam ca se referea la Bogdan.
- Ma refer la Alex.
Cand buzele ei au rostit cuvantul Alex, am tresarit usor. Speram ca ea sa nu fi observat.
- Am o banuiala. Adauga ea.
- Care-i? Am incercat sa par nepasatoare.
- Ti-o voi spune cand voi fi sigura.
Am incuviintat, incercand sa ma concentrez pe urmatoarea ora ce parea destul de lunga.
∞
Coada de la magazin se marea in spatele Andradei, iar eu ma rugam de ea sa renunte pentru ca sa nu mai stam la acea coada infernala. La locul fumatorilor, in jurul bancii celor din gasca lui Bogdan alaturi de clasa lui, se adunasera mai multe grupuri. Faceau galagie, facand glume si razand ascutit. Dupa ce Andrada venise langa mine cu punga sa de Maretti, ne-am indreptat spre intrarea din liceu.
- Ce e aici, clubul fumatorilor? Imi sopti Andrada, vazand grupul imens din stanga noastra.
Privind mai atenta i-am zarit capul blond al lui Stefan. Usor usor realizam ca fusese doar o chestiune de moment. Numele meu rostit din gura unuia dintre ei m-a facut sa ma opresc, inainte ca piciorul meu sa atinga prima treapta.
- Mayla!
- Da?
Cand m-am intors, ochii mei au cuprins in raza lor vizuala pe putin 15 baieti. Am recunoscut chipurile. Gasca lui Bogdan, cativa pe banca, Alex si cu Bughi in picioare, lipiti de gardul de plasa, cativa de la 12 C si restul de la 12 A, gasca lui Stefan. Sangele meu circula cred ca de trei ori mai repede, iar tamplele mele zvacneau. Atitudinea mea devenise intepata, ciudata si straina mie, dar in fata atator baieti nu aveam de gand sa stau ca o boboaca timida.
- Am vrea sa iti facem cunostinte cu un baiat.
- Nu, multumesc.
I-am raspuns si am vrut sa plec, insa facu un pas spre mine, aratandu-mi un tip inalt, cu parul saten ce nu era de la noi din liceu cu siguranta.
- Acum serios, haide.
Atunci ochii mei analizand perasona din fata mea, l-au descoperit pe Bogdan. Alex ii zicea ceva, insa parea total dezinteresat. Ochii sai ma priveau extrem de interesati si nu neaparat de persoana mea ci de reactia pe care urma sa o am, voia sa o savureze din plin.
- Nu sunt interesata. Am rostit taios, plecand si aruncand o privire catre toti de acolo, care ma urmareau ca niste ulii. Bogdan a spus ceva in urma noastra si nu am mai privit inapoi. Stefan in toata povestea ca si data trecuta parea inexistent. Nu avea nicio atitudine.
La etajul 1, Vlad era pe hol ascultand muzica. Cand l-am vazut l-am imbratisat si am vorbit cate ceva. Mi-a povestit cum ca ar vrea sa plece la Bucuresti intr-o excursie si ca se despartise de iubita lui. Parea trist si in lumea lui.
Am rasuflat greoi, cand am ajuns in clasa. Dar cand manelele lui Pogonici au inceput sa rasune in incapere, am crezut ca aveam sa ma zgarii singura. Nu le suportam! Andrada mi-a facut semn ca avem ceva de discutat. Ora a inceput, iar profesoara se aseza la catedra.
Pe coltul de caiet, Andrada mi-a scris ceea ce voia sa vorbeasca cu mine.
''Ai vazut cum se holba B la tine? Mai avea putin si venea sa iti anlizez reactia cu lupa! ''
Am ras. Proasta miscare, caci profesoara ma observa.
- Radu la tabla! Arata-ne si noua formula caldurii.
Fir-ar!
∞
Aprilie era in curtea liceului meu, acum si mai populata. Deja bancile se umpleau din primele clipe ale pauzelor, mai ales la pauza cea mare. Fumatorii se risipeau prin intreaga curte, primid mustrari de la profesorii ce ii vedeau. Majoritatea timpului mi-l petrece afara, socializand, facand poze si povestind cu amicii mei de prin liceu. Noutati? Un tip pe nume Alex de la o clasa de a 12 a a vrut sa fim impreuna, insa din pacate nu am putut decat sa ne rezumam in a ramane amici si nimic mai mult.
Terenul de sport, mereu umed, a devenit locul perfect pentru copii. Vlad si cu mine ne-am ocupat o banca pentru a dezbate o alta problema de biologie. Niciodata nu terminam ceea ce incepeam, dar era cat se poate de placut sa vezi cum toata lumea uita ca e la liceu si isi vede de tabieturi, fumand sau pur si simplu plimbandu-se. Bacovia ar fi aratat mult mai serios, insa elevii, rebeli din fire fumeaza pe unde apuca si nu poarta uniforma. Nu inteleg de ce au inchis poarta si nu vor sa cedeze pentru a o deschide, pentru ca intr-o zi in baie duhnea a tigara, semn ca acolo s-a fumat. Cel putin daca liceul va lua foc, va fi din vina lor.
Cristina Martea, alaturi de prietenele ei traversau terenul de sport pentru a merge la fumoar. Ma fixa cu privirea si imi facu semn ca vrea sa discutam. Vlad incuviinta, scotandu-si telefonul pentru a socializa si el la randul sau. Cu cine? Cu noua sa iubita.
- Heei!
- Buna Mayla. Raspunde ea, pe o voce usor groasa semn ca de abia s-a trezit.
Desi era pauza mare, este genul de eleva care isi permite sa vina la ce ora doreste la scoala. Doar vorbim de Cristina. Parul sau era lasat liber, cat sa ii acopere camasa alba si inflorata pe care o purta cu o mandrie demna de casele regale. De fapt asa purta orice avea.
- Ce faci?
- Abia ce am venit la scoala. Pe la 1-2 sa fii prin curtea liceului ca sa vorbim ceva..
- Imi poti zice acum. I-am sugerat, copilareste.
- Sunt ocupata. Si pleca inspre fumoar, facandu-mi semn.
Ochii mei curiosi i-au cautat gasca lui Bogdan, insa ramasesera dezamagiti, pentru ca se pareau ca bancile lor erau ocupate de colegele lor de clasa. Erau afara. Iar l-au convins cumva pe portar sa le dea drumul. Mereu faceau asa si nu le stiam trucul.
Intoarsa pe banca, Vlad rasfoia un caiet de matematica, pe care il privea extrem de curios.
- Ce sunt alea?
- Matrice.
Raspunse el sec.
- Uhh! Am exclamat.
Andrada, imbracata intr-o pereche de pantaloni albastri, strangand la pieptul sau cartile pentru biologie venise langa noi.
- Hei.
- Buna. rostise Vlad apatic.
- Mergem? Ma intreba ea.
- Nici macar nu s-a sunat.
Am spus intinzandu-mi picioarele. Am respirat aerul de primavara, iar Andrada se tranti langa mine, pe banca.
- Okey. Si am simtit cum se relaxa.
Muzica de fundal parea atat de linistitoare, cand deoadata se opri, iar soneria ma facu sa tresar. Se terminase pauza.
Urma sa am biologia, in corpul celalat. Vlad ma imbratisa si se pierdu prin multimea de elevi ce se indreptau spre clase. In cateva secunde curtea incepuse sa se goleasca considerabil. In fata noastra cinci baieti abia mergeau, plictisiti, usor aroganti. Se parea ca aveam aceeasi directie. Capul sau ciufulit si usor aplecat asupra telefonului pe care il butona m-a facut sa simt acea vibratie dulce amara. Era Bogdan, cu prietenii sai. Mergeau atat de incet si total dezorientati, de parca erau la inmormatare. Desi mi-as fi dorit sa raman in urma lor pentru a le auzi micile conversatii, nu am putut, caci aveam sa intarzii, iar profei mele nu ii placea sa intri dupa ea la ora, mai ales cand te putea asculta oricand. Mi-am muscat limba pentru ca ratam o astfel de oportunitate, strangand caietele pe care le aveam la piept, am grabit pasul.
- Scuzati-ma. Mi-am facut loc, trecand rapid printre ei. Atunci in urma mea vocea lui Alex se auzi.
- Ia uite!
Iar alta, pe care nu am putut sa o identific, desi semana cu a lui Bogdan rostise rapid.
- Hai dupa ea!
Atunci mersul acela ca de dric, de la inmormantare se transforma in trepte urcate doua cate doua in urma noastra. Pulsul crestea si incercam sa imi testez fizic aptitudinile. Pentru o fractiune de secunda capul meu s-a intors si i-a intalnit ochii lui Bogdan, mari, tintiti, ce ma analizau, in urma mea. Era cel mai aproape de mine, iar picioarele sale destul de lungi ca ale mele imi faceau concurenta, avansand cel mai repede dintre toti. Scarile parca se triplau, iar drumul pana sus parea din ce in ce mai greu. As fi vrut sa ma opresc si sa vad ce ar fi putut sa imi faca, insa nu am realizat acest lucru atunci. In acel moment multumeam constructorului care imi pusese laboratorul de biologie la etajul al doilea. Clasa mea era afara insirata pe hol, asteptand ca femeia de serviciu sa deschida laboratorul. Am grabit pasul la capatul scarilor, iar atunci Bobo care ajunsese langa Bogdan se oprise, cand el ii facu semn.
Au trecut pe langa grupul mare de elevi ce formau colectivul meu, analizandu-ma cu totii usor, copilareste. Nu au mai scos niciun sunte, de parca nici nu ar fi venit dupa noi. Era o tensiune in aer pe care nu mai eu si cu Andrada o simteam. Ei si-au vazut de drum, facand la dreapta, pentru a ajunge in partea cealalta. Ocolisera, insa motivul parea cam evident. Eram bulversata, iar noi doua rasuflam cu greu. De ce au facut asta? Un joc atat de copilaresc!
Ne-am retras in baie. Rasuflam greoi.
- Cine a pornit asta?
- Bughi.
- Vorbesc serios! Am zis.
- Si eu. A spus asta aratand cu degetul aratator catre tine: Uite-o!
Am ramas socata. Buzele mele s-au transformat intr-o linie ciudata, mirata.
- Nu inteleg de ce face asta.
- Trebuie sa aflam.
- Esti sigura ca a fost el? Am intrebat.
- Da. Si incepu sa il imite.
Probabil ca daca as spune ca prea putin m-a interesat de muschii coapselor, profesoara ar zice ca nu stiu care imi este viitorul. Insa dupa ce tipul de care iti place te fugareste pe scari alaturi de gasca si te analizeaza, tinzi sa nu mai fii deloc atenta la ora.
Eram agitata. Abia asteptam pauza. Toata ora mi-am petrecut-o, traversand scena abia intamplata de zeci de ori. Scriam automat ca o masina stricata fara sa trec prin filtrul gandirii ce ne dicta profa.
Si intr-un final, dupa acele minute pline de agonie, se suna. Imbulzeala aceea ce cuprindea mereu scarile ma omora. Cineva din spate ma impingea. Un boboc. I-am aruncat o privire usturatoare, cand Andrada ma pisca usor de mana dreapta. Ochii mei au cercetat subiectul. Imi facuse semn pentru ca Bughi cobora fix in fata noastra, la doar doi centimetri de noi. Ramasese ultimul. Dupa ce am iesit afara, ei se aflau in acelasi loc ca acum o ora cand mergeau incet, cand Alex pe un ton, usor flegamatic si sarcastic spusese catre ceilalti, mai ales lui Sorin de care era sa ma izbesc.
- Dadeti-va mai baieti. Sa ii facem loc domnisoarei! Cuvantul domnisoara avusese un accent atat de apasat, incat o furnicatura incepu sa mi se plimbe pe sira spinarii facand mici cerculete, alaturi de adrenalina ce iar ma strabatea.
- Ooo!
Cateva exclamatii m-au facut sa ma intorc catre ei si impinsa de instinctul meu feminin ce se simti usor presat, am reusit sa rostesc ca pentru mine.
- Parca nu sunteti in clasa a 12 a!
Andrada chicoti si am intrat rapid in liceu. A pufnit in ras si am batut palma.
- Oau! Asta da joc frumos.
- Ce ar trebui sa insemne asta?
- Nu stiu, insa e destul de palpitand.
- Palpitant!? Am rostit mirata si socata.
Am simtit cum palmele mele se albesc si devin reci, semn ca eram emotionata. Vibram de o fericire oarba ce imi trecea prin intregul corp. Urmatoarele ore puteam sa spun ca plutesc.
La ora unu, am observat ca cele doua masini s-au evaporat de la poarta. Faptul ca in imaginea mae ce continea poarta si masina sa, singurul semn prin care eram sigura ca el estela liceu, disparuse. Si cand nici masina lui Alex nu parea prin zona, pe umerii mei simteam o greutate.
- Mayla! Striga Cristina Martea. Purta ochelarii ei de soare, prin care ma privea neutra.
- Da?
- Ce faci? Nu mergi la ora?
- Imi permit sa intarzii putin. Pot sa te intreb ceva?
- Uimeste-ma. Spuse ea pe un ton sarcastic, care ii acoperea atitudinea.
- Tu ai fost cu Alex de la 12 B?
O pauza, care ii transforma chipul in ceva destul de negativist imi intampina raspunsul asteptat.
- Da. De ce?
- Pentru ca am vorbit cu varu-su.
- Da, te-am vazut. Asta voiam sa te intreb. Si? Isi scutura mana pe care purta o bratara masiva. Isi dadu jos ochelarii.
- Si nimic.
- Ce ti-a zis de mine? Ma repezi. Stia ea ce stia.
- Nimic. Am mintit.
- Mayla! Nu stii sa minti. Te cunosc. Zii tot!
- A spus ca esti fitoasa.
- Pff! Pufnise ea, mutandu-si privirea. Normal. Uita-te la mine. Si facu semn cu mana inspre ea. Si uita-te la Alex. Nu e normal?
Scena era comica. Adoram acest gen al ei de a te face sa te simti atat de insignifiant prin simpla ta existenta. Parea sigura pe ea, iar faptul ca era deschisa pe acest subiect mi s-a parut o portita buna si pentru o alta intrebare.
- Cat timp ati fost impreuna? Inca nu realizam ca ea si cu Alex chiar formasera un cuplu.
- Mult timp. Sa zicem ca m-am trezit mai tarziu din aceasta mare greseala.
Greseala? Stai putin! Chiar a fost o greseala? Poftim. Mayla!
Una dintre prietenele ei s-a alaturat discutiei.
- Care e faza?
- Alex. Pff! Si au pufnit amandoua intr-un ras usor fortat.
- Atunci va las. Vorbim.
- Te sun mai pe seara, Mayla.
I-am trimis cativa pupici prin aer si am incercat sa nu ma entuziazmez prea tare pana in liceu, unde eram ceva mai ferita.
- Nu pot sa cred. Am exclamat, urcand scarile.
- Astea da vesti! Stiam eu! Striga Andrada, prinsa de vraja noutatilor!
- Cate lucruri noi!
- Faza cu Lidl, apoi faza cu varu-su, fuga pe scari iar acum asta!? Destinul asta chiar se joaca cu tine, Mayla!
- Sa nu exageram! Ce s-ar mai putea intampla!?
Multe. Insa cum as fi putut sa stiu?
∞
Ora de romana. Inca doua zile, iar weekend-ul imi striga numele. Aveam sa facem gratar in familie si sa ne bucuram de vremea buna ce nu contenea sa se imbunatateasca. Profesoara intra cu laptop-ul in brate, extrem de fericita.
- Vreau sa va anunt ca ne-am calificat.
- Bravo doamna! Striga Pogonici, de parca era pe stadion, insa apreciam ca am facut o treaba buna pentru promovare.
- Acum urmeaza urmatoarea etapa. Anunta dumneaei. Andrada casca lung.
- Si in ce costa asta? Intreba Liliana.
- In ceea ce ai facut si in etapa anterioara.
Privirea mea se directiona catre cea a Andradei. Ne-am inteles. Asta umpluse paharul destinului. In fiecare zi, intreaga saptamana ni se intamplase ceva legat de viata lor. Ciudat. Iar acum trebuia iarasi sa merg in clasa lor, facandu-i sa voteze.
Dupa terminarea orelor, eu si cu Andrada am iesit la un suc pe o terasa. Simteam cum pulsam de o emotie atat de interesanta, in care incepeam deja sa ma obsinuiesc. ma simteam coplesita.
- Ce ma fac Andrada?
- Nimic. Excat ce ai facut si pana acum. Iti traiesti viata.
- Dar..
- Dar ce? Il placi pe Bogdan, dar nu stii ce sa faci?
- Da.
- De ce?
- Pentru ca are o iubita!
- Nu vad care este problema. Nu zic sa ai o relatie sau ceva de tipul asta, nu te-as vedea facand asta, dar totusi sa te bucuri de aceste momente.. Cat despre Alex? Pff! Nu inteleg de ce iti bati capul. Nu ai auzit ce a zis si Cristina?
- Ba da..
Tacerea cuprinsese masa. Nu voiam sa ma gandesc la Alex. Mi-am interzis cu vehementa, insa simplul fapt ca si el si Bogdan mi-au intrat usor usor printre vene, ma facea sa imi placa situatia.
- Toate astea duc intr-o singura directie.
- Se vor termina la un moment dat.
- Probabil, insa fii sigura ca nu acum. Zise Andrada, tragand sucul din paharul ei, prin paiul negru.
In doar o saptamana aflasem niste lucruri naucitoare, pe care daca le insiram, aveam sa ma blochez, iarasi. Aflasem ca exclusivista Cristina fusese cu Alex, care nu imi daduse accept la cerere, retragandu-mi-o, apoi am fost strigata pentru a intra in acel joc cu baiatul ce nu era de la noi din liceu, apoi trebuia ca dupa ce am fost fugarita de ei, sa merg sa le prezint din nou a doua etapa a concursului. Insa aveam un plan. Trebuia sa iau atitudine. Incepea sa ma inlantuiasca in acel snetiment dulce amarui, faptul ca Bogdan actiona in felul sau.