49. Razbunarea
Ochii imi clipeau uscati si incercam sa ii opresc pentru a diminua din usturimea care se crease in interiorul lor. Voiam sa ii inchid, sa ma pierd macar pentru cateva secunde in inconstienta si sa ma las alinata de bratele somnului. Dar nu reuseam. In ciuda faptului ca drogul disparuse complet din mine si acum eram din nou lucida, durerea si frica reala nu erau mai usoare decat cele imaginare. Ma uscam in lanturi, le simteam ruginind odata cu pielea mea care se descompunea usor de pe oase. Nu mai eram constienta de nicio articulatie, corpul imi era strain si durerea devenise o paralizie completa care ma impiedica sa imi misc macar degetele. Bratele imi erau distruse, inca incolacite in spatele meu, in jurul stalpului rece, aveau sa mi se desprinda din umeri si sa cada in orice secunde din cauza cutitului care pare sa taie acolo de ore intregi. Probabil imi era si frig, dar nu il mai simteam, nasul meu pierdea tot mai mult capacitatea de resperiatie si mirosul de lemn ud disparea si el, semn ca inainte sa mor, voi primi cadou o raceala care sa ma sece de tot.
Durerea de cap devenise si ea insesizabila si probabil m-as fi simtit ciudat acum daca ar disparea. Capul imi atarna pe o parte, rezemat usor de umar cu ochii care isi trageau ultimele clipiri. Eram un corp in descompunere dar stiu ca nu era acum momentul meu sa mor. Inca nu era. Asta e doar pregatirea pentru dezastru.
Nu stiam daca e alta halucinatie sau soarele parea cu adevarat sa rasara pe cer. Avea o culoare cenusie deci trebuia sa fie din nou innourat dar probabil se asternea dimineata si asta nu a facut decat sa imi transimta un fior de spaima in vene. Supravietuisem noptii, cea mai ingrozitoare si dureroasa noapte din viata mea dar cu toate astea nu voiam sa vina dimineata. Voiam sa raman scufundata in intuneric si suferinta, in ganduri negre si temeri pe care doar eu sa le simt, odata cu lumina toate astea ar putea fi transmise si lui Harry.
Inca ma rugam sa mor acum, nu voiam sa aflu care era planul lui Drake pentru mine si nu voiam ca inima mea sa mai bata suficient cat sa il puna in aplicare. Nu voiam asta, gandul ca Harry sa ma vada intr-un asemenea fel ma facea sa urlu din nou si asta era oarecum bine pentru ca am o aparenta de pastrat privind starea mea drogata.
Incercam sa aud orice in casa, sa deslusesc o urma de sunet si ma gandeam terifiata la cum avea Drake sa il foloseasca pe Keith in ecuatia asta. De ce nu il adusese aici cu mine? Probabil ca eram din nou la casa din care am fugit prima data iar pe el il inchisese in acea camera iar eu fusesem legata aici drept pedeapsa. Asta era un gand bun, a avut un pat, caldura si poate si mancare, nu voiam sa treaca si el prin suferintele mele actuale de a ingheta de frig si a paraliza in lanturi. Daca nu am fi fugit poate situatia ar fi fost alta, cel putin eu nu as mai fi fost acum aici, dar nu pot sa regret ca am fugit, am avut o sansa si am luat-o. Tot ce e regret este ca nu am reusit.
Daca nu am fi zabovit la cabana batranei si am fi plecat in cautarea masinii asa cum ne-am propus la inceput, poate acum eram deja liberi si langa prietenii nostri, poate as fi ajuns la Harry si dezastrul care era acum pe cale sa se intample, ar fi fost ruinat. Dar ne-am lasat prada oboselii si foametei si am cazut in capcana. Si pe langa fuga noastra esuata, era si adevarata greseala pe care am comis-o: faptul ca padurarul si sotia lui probabil, au murit din vina noastra… din vina mea.
Mi-am sters lacrimile pe genunchii inghetati si nu stiu de unde veneau atatea. Corpul imi parea atat de uscat incat nu sunt sigura daca mai aveam sange lichid in vene sau devenise gheata. Ochiul ma durea ingrozitor, odata cu obrazul umflat si nu vreau sa ma gandesc cum arata vanataia de pe fata mea. Niciodata nu am fost lovita atat de tare incat sa raman inconstienta dar probabil asta era unul dintre lucrurile dragute pe care le primisem de la Drake pe langa ce ma astepta mai departe.
Aproape ma rugam de soare sa dispara si sa ma lase din nou in intuneric, sau sa il tina pe Harry cat mai departe de locul asta. Chiar daca imi doream din tot sufletul sa ma salveze, nu stiu cum ar fi putut sa faca asta acum cand eram in lanturile lui Drake. Nu avea cum si eu voi ajunge marioneta in mainile papusarului intr-o reprezentatie sangeroasa.
Urechilor mele infundate le-a luat cateva secunde sa auda zgomotul produs in camera si ochii usturatori mi s-au marit cand am vazut prin ceata, doi barbati masivi intrand in incapere. Ii recunosteam dintre oamenii lui Drake, mai ales pe cel mulatru pe care parca il chema Wayne si am sesizat o urma de incruntatura nervoasa pe fata lui cand m-a vazut. Ii pusesem la indoiala abilitatile dar acum reputatia lui era ultimul lucru la care aveam timp sa ma gandesc, desi probabil voia si avea sa se rezbune si el pe mine pentru ce i-am facut.
Se apleca in fata mea si imi prinse barbia in palma lui, tragandu-mi brutal fata in sus si uitandu-se cu atentie in ochii mei. Mi-am amintit brusc de vorbele Christinei si de drogul pe care inca voiau sa mi-l injecteze si panica m-a cuprins pentru cateva secunde. Mi-am adunat gandurile si am incercat sa par cat mai distrusa, - ceea ce nu era deloc greu - si mi-am balansat capul in mana lui, dandu-mi ochii peste cap si mormaind inconstienta.
Aproape imi arunca capul din mana lui si se ridica in picioare.
- E praf! Eu zic sa nu ii mai injectam nimic sau riscam sa moara inainte de vreme.
Cuvintele lui dure m-au facut sa inghit usor in sec. Sa mor inainte de vreme, deci intr-adevar aveam sa mor aici. Mi-am abtinut lacrimile pentru a nu le da ceva de banuit si am continuat sa mormai melancolica, balansandu-mi capul si dandu-mi ochii peste cap intr-un fel care aproape ii speria.
- Nu a mai tipat noaptea trecuta, eu zic totusi sa ii dam putina energie. Pare prea lesinata. Spuse celalalt si mi-am muscat limba de teama. M-am gandit rapid la o metoda care sa nu il faca sa isi continue ideea si pana la urma tot muscatura de limba mi-a oferit ideea. Mi-am dat capul pe spate si am deschis gura, mi-am indoit limba si am incercat sa mi-o adancesc in gat, pana am simtit durerea de sub ea care s-a imprimat in maxilar.
- La dracu! Injura unul dintre ei si se apleca repede langa mine, bagandu-mi degetele pe gat si prinzandu-mi limba indoita. Am tusit inecata si scarbita de ce trebuia sa imi atinga limba insa in asta consta ideea mea de a fi puternica pentru Harry. Trebuia sa fac orice. Oricum, nu mai conta prea mult, papilele gustative imi erau distruse odata cu tot restul corpului si oricum urma sa mor. Mai bine ling degetele acestor monstri slinosi decat sa suport din nou acel drog blestemat in vene.
- Nu ii mai injectam nimic! Ordona barbatul mulatru, dandu-mi cateva palme pentru a se asigura ca nu imi inghit limba din nou si nu mor pana cand nu imi joc rolul. Tamplele ma dureau din cauza efortului de a-mi indoi limba si ma simteam ca o bolnava mintal dar mai bine ma prefaceam asta decat sa devin cu adevarat din cauza acelui venin halucinogen.
Am rasuflat usor si mi-am continuat sarada cat inca se uita la mine si probabil acum se temea sa nu mai execut din nou experienta de mai devreme. Mi-am trecut limba peste dinti pentru a-i indeparta gustul scarbos si am continuat sa mormai inconstienta.
- Hmm, pana la urma prefacatoria ta a ajuns realitate. Mi-a luat cateva secunde sa imi dau seama ca vorbea cu mine si m-am oprit la timp din a ma uita in ochii lui. Probabil se referea la diversiunea mea si a lui Keith in care am jucat cam aceeasi situatie in care sunt acum. Insa si acum inca jucam si asta imi asternea un zambet siret in minte.
- Ce face vedeta mea?
Un sunet ca un racait in timpane, a intrat in camera si barbatul negru s-a ridicat imediat de langa mine, lasandu-ma in fata propriului meu diavol care ma privea cu un zambet imens, ca un papusar nebun si hotarat sa ma tortureze. Am inghitit in sec si mi-am mutat privirea de la el.
- E destul de rau, domnule! Propun sa nu ii mai injectam nimic. Vorbi Wayne si mi-am inchis ochii intr-o reactie involuntara. Nu gandisem asta dar ma bucur ca am facut-o, nu voiam sa mai vad monstrii din jurul meu.
- Hmm, cugeta Drake si se apleca langa mine. Inima pe care o credeam moarta a bubuit terifiata cand a simtit diavolul langa ea.
- Ieri era mult mai energica. Spuse prinzandu-mi si el barbia si analizandu-mi fata de parca eram un corp mort fara suflet. Si probabil asta eram acum. Cu siguranta tipetele si reactiile mele de ieri nu avusesera loc in imaginatia mea si probabil in timp ce ma vedeam mancata de serpi si tipam cat ma tinea gura, faceam asta si in realitate. Am scapat o privire scurta spre nenorocitul de langa mine si imaginile violului mi-au revenit in minte, sper ca nu si-a dat seama ce vedeam in acel moment. Intalnirea cu ochii sai mi-a adus din nou in vene dorinta nebuna de crima. Mi-as fi dorit sa il jupoi de piele si sa il chinui pana cand avea sa ma implore cu aceleasi tipete ca ale mele, sa il omor.
- E foarte slabita. Ar trebui sa ii dam ceva de mancare? Propuse Wayne si cuvintele lui m-au surprins dar probabil voia sa ma hraneasca ca sa pot fi drogata si sa revin la nebunia de ieri. Planuiam deja sa falsific cateva tipete de agonie pentru a-i opri sa imi injecteze din nou otrava in vene dar ranjetul lui Drake m-a oprit.
- Nu! E perfecta si asa. Cu toate ca o preferam salbatica cred ca pe Styles il va durea mai tare sa o vada asa, aproape moarta.
Mi-am gasit puterea si mi-am strang palmele in pumni, lanturile pareau sa imi reteze incheieturile dar am scrasnit din dinti pentru a opri valul de injurii diavolesti ce clocoteau acum in mine. Imi doream atat de mult sa le tip in fata lui.
Ranjetul slinos m-a facut sa inchid ochii de scarba. I-am simtit degetul plimbandu-se pe umflatura de pe obrazul meu si am inghitit in sec din cauza durerii. Mi-am amintit ca am o aparenta de pastrat si m-am straduit sa scot un geamat dureros si sa imi rotesc gatul cat mai melancolic. Ochii mi-au fluturat pierduti si priveam oriunde altundeva insa nu spre fata monstrului de langa mine.
- Esti pregatita, Katherine? M-am straduit sa nu tremur si sa nu il scuip din nou in fata, mi-am continuat actul prefacandu-ma pierduta in euforia drogului.
- Este aici! Sopti din nou apropiindu-se de chipul meu si am inghetat in lanturi.
Este aici. Cine e aici? Respiratia mi se accelera gandindu-ma la o singura persoana la care s-ar fi putut referi Drake si lacrimile imi ieseau deja in rugamintea sa nu fie el.
- Vrei sa-l vezi? Ti-e dor de el? Continua cu o placere si un zambet diavolesc care ma inspaimanta mai tare decat diavolul insusi.
M-am straduit sa nu ii dau atentie, sa ma prefac ca nu il aud si nu sunt constienta de ce spune, dar nu mi-am putut abtine lacrimile cand am realizat ca venise momentul sfarsitului. Il avea pe Harry, il adusese aici. Avea sa ma ia si sa ma duca la el, apoi sa ma distruga in fata lui. Disperarea punea din nou stapanire pe mine si mi-am muscat puternic limba pentru a-mi stapanii lacrimile.
Am urlat, zvarcolindu-ma in lanturi in ceea ce parea o reactie a drogului dar era singurul mod in care imi puteam exprima disperarea pentru ce imi spusese. Daca as fi reusit sa mor oprindu-mi respiratia, o faceam acum. Asta parea singurul mod in care mai puteam scapa.
- Merg sa ti-l aduc! Sunt sigur ca o sa iti faca placere sa il vezi, mai ales el pe tine. Ranji mangaindu-mi obrazul si nu am suportat sa nu imi intorc capul. – Noi doi o sa ii oferim cel mai uimitor spectacol din viata lui.
Rosti si s-a ridicat imediat de langa mine.
- Ramaneti aici cu ea, o sa va spun cand sa mi-o aduceti! Stiti locul. Le ordona celor doi barbati si am auzit vag sunetului produse de un telefon. Pazitorii mei aprobara vorbele lui si iesi din camera in timp ce isi scotea telefonul din buzunar si raspunse repede:
- Yrrah, de ce dracu’ nu raspunzi? Zi-mi cum stai!
A fost tot ce am reusit sa aud inainte sa dispara complet. Numele acelui nenorocit mi-a zgaraiat creierul, oare Harry il vazuse deja? Cum reusisera sa il aduca aici fara ca el sa ii atace? Care erau toate ramurile planului lui Drake si mai ales care erau cele care ma asteptau pe mine? Acum eram vedeta care astepta in culise, gata dintr-o secunda in alta sa fie scoasa pe scena si mutilata in fata singurului om care nu ar trebui sa vada asta vreodata.
Am renuntat la orice simulare a starii mele, nu mai aveam puterea sa ma prefac si mi-am aplecat capul pe genunchi, incepand din nou sa plang si cu toate ca inima inca imi batea, parea sa fi gaurit deja pieptul meu iar acum era complet expusa si gata in orice secunda sa fie smulsa din mine.
Cei doi barbati au ramas in picioare langa mine, asteptandu-si ordinele si ma intreb daca Drake avea sa il aduca pe Harry direct aici sau avea sa se intalneasca intr-un alt loc cu el. Vorbele lui spre cei doi barbati imi raspundeau ca alesese alt loc probabil in padure. Toate astea ma faceau sa o iau din nou razna si fara ajutorul drogului, acum ajunsesem pe marginea prapastiei. Timp de doua zile m-am invartit in jurul ei dar acum ajunsesem la limita si mai aveam un singur pas de facut pentru a cadea cu totul. Respiratia mi se accelera si aveam sa fac un infarct cat de curand din cauza spaimei, mi-am muscat buza pana cand un lichid mi s-a scurs pe limba si mi-am ridicat din nou capul, lovindu-l usor de stalpul din lemn. Paream sa fiu atat de aproape de moarte cu trupul asta distrus dar totusi nu muream, nenorocita de moarte nu voia sa ma ia acum.
Mi-am adus aminte scurt de Christina si de vizita pe care voia sa mi-o faca in dimineata asta dar care nu a mai avut loc. Oare Drake o prinsese noaptea trecuta? Desi tot ce mi se intampla acum era din vina ei, ea era singura persoana din casa asta blestemata pe care nu o uram. Fara ajutorul ei starea mea ar fi fost mult mai rea acum.
Minutele se scurgeau intr-o liniste chinuitoare dar linistea din jurul nostru s-a spart imediat cand am auzit un set de pasi urcand scarile dinspre noi. Bataile inimii mi s-au triplat si am reusit sa imi recapat toate simturile din cauza fricii.
Usa ramasese deschisa si am suspinat usor cand i-am vazut silueta intrand in incapere, dar stiu ca nu e el. Acum stiu atat de bine ca nu el, nu e demonul meu ci doar geamanul lui nenorocit.
- Ce se intampla? Intreba repede barbatul de langa Wayne.
- Drake vrea sa mergem la locul de intalnire.
Vorbi glasul pe care parea ca il recunosc atat de bine, dar nu imi mai inspira nimic, nici macar teama, doar scarba.
- Ce s-a intamplat? Noi trebuia sa ii aducem fata.
- O aduc eu, voi duceti-va! Dati-mi cheia. Le ordona mai dur si cei doi au ezitat cateva secunde inainte ca Wayne sa ii intinda o cheie mica si argintie si sa iasa rapid pe usa.
Yrrah privi in urma lui si se apleca imediat langa mine, prinzandu-mi picioarele si desfacandu-mi lacatul lanturilor. Am icnit in urma ranilor provocate de stransori.
- Ai venit sa ma duci la spectacol? Am vorbit cu o voce uscata dar care nu ascundea cat de mult il uram.
- Da, dar ti-am schimbat reprezentatia. Spuse scurt desfacandu-mi si lanturile din jurul mainilor, am icnit din cauza durerii care se ascundea cu adevarat acolo si am tresarit speriata cand un zgomot puternic a umplut casa. Un sunet pe care il cunosteam perfect si acum nu voiam sa il aud. Impuscaturi de arma.
Am privit terifiata spre Yrrah.
- Haide! Spuse usor asezandu-si bratul sub coapsele mele si prinzandu-mi spatele dar m-am ferit scarbita. Nu aveam de gand sa il las sa ma care in brate dar am realizat ca eram incapabila sa ma misc, nu eram in stare nici sa protestez cand m-a saltat la pieptul sau si a iesit cu mine din incapere, ducandu-ma spre moarte in timp ce cateva tipete scurte s-au auzit dupa ce focurile de arma au incetat.
Am recunoscut holul casei blestemate si treptele care duceau spre parter, imi doream sa ma pun pe picioarele mele si sa cobor din bratele monstrului care ma tinea mult prea aproape de el si am suspinat terifiata cand am vazut la picioarele lui, trupul lui Wayne. Trupul mort al lui Wayne.
Mi-am ridicat privirea speriata, cat Yrrah a trecut peste corpul barbatului si urmatorul lucru pe care l-au vazut ochii mei, mi-a oprit inima complet.
Ochii lui se marira si puteam sa vad inca de aici nuanta inconfundabila si superba de verde. A fugit spre noi.
- Katherine!
Am inceput imediat sa plang cand am recunoscut glasul familiar cum imi rosteste numele.
- Harry?! Am soptit totusi nesigura ca toate astea sunt reale si el a ajuns langa noi, smulgandu-ma din bratele celuilalt si tragandu-ma la pieptul lui.
- Oh, Doamne! Suspina, strivindu-ma in bratele lui si nu puteam sa cred ca asta e real. Cunosteam imbratisarea si bratele astea.
Brusc, totul a disparut in jurul meu si a ramas doar el.
- Harry… am suspinat din nou nesigura daca sunt in alta halucinatie si el mi-a cuprins fata in palmele lui, uitandu-se in ochii mei.
- Da, iubito, sunt eu! Esti bine? Imi mangaie obrajii, si deveni terifiat observandu-mi probabil vanataile de pe fata. Am expirat speriata, inca asigurandu-ma ca e real si Drake nu avea sa apara razand langa noi dintr-o secunda in alta, apoi am aprobat din cap, aproape izbucnind in plans.
Harry suspina si el cu obrajii umezi de lacrimi si ma trase din nou spre el, lipindu-si buzele de ale mele si lasandu-le acolo.
Eram in rai? Posibil, privind sentimentul care exista acum in mine si credeam ca nu il voi mai simti vreodata. Buzele lui s-au presat puternic peste ale mele apoi m-a tras din nou la pieptul lui, continuand sa suspine si dorindu-si parca sa ma bage in sufletul lui. Voiam sa intru acolo, nu stiu unde imi gaseam puterea sa ma tin pe picioare dar probabil ma sustiunea el insa corpul meu renastea rapid simtind caldura lui cum intra in mine si ma intoarce la viata.
- E in regula, iubito. Esti in siguranta acum. Respira usor mangaindu-mi ceafa si chiar daca eram constienta de asta, nu ma puteam opri din plans. Nu imi venea sa cred ca asta era real si eram terifiata ca ma pot trezi din nou din alta halucinatie. I-am strans materialul gecii in pumni, nestiind cum sa imi exprim bucuria disperata ca il am iar langa mine.
Mi-a mangaiat obrazul si i-am vazut fata distorsionandu-se de durere cand a observat din nou vanataia de pe obrazul meu, apoi dinti i-au scrasnit in furie.
- Harry, trebuie sa plecam! Ceilalti au atacat deja si unii dintre ei au reusit sa scape.
Mi-am intors privirea recunoscand vocea ingrozitor de dura a lui Jason ce mi se parea acum un glas ce ma alina. L-am vazut si pe Austin langa el si pe Alexandra. M-am incruntat confuza apoi scarsnitul dintilor lui Harry mi-a atras atentia.
- Nu scapa niciunul! Marai plin de furie si am inghitit usor in sec, inca bine stransa la pieptul lui de care eram terifiata sa ma dezlipesc. Yrrah era acum langa Alexandra si prezenta lor aici ma bulversa complet dar exista o singura explicatie: Yrrah ma ascultase pana la urma si mai mult de atat, a colaborat cu fratele lui la salvarea mea.
Harry m-a tras spre iesirea din casa si am zarit la picioarele mele trupul celuilalt barbat care fusese lasat sus cu mine. Mi-am inchis ochii cand am vazut sangele ce se scurgea din fruntea lui.
Inca nu imi puteam folosi picioarele si am suspinat speriata cand Harry m-a ridicat in bratele lui si a mers cu mine spre masina neagra pe care o cunosteam atat de bine si era ca un element al relatiei noastre. Imi era atat de dor de ea si de bratele lui Harry, pe care credeam ca nu o sa le mai simt vreodata, ca si confortul din scaunul Ferrari-ului intunecat.
Harry se apleca spre mine.
- Esti bine iubito, esti in siguranta, OK? Imi prinse obrajii in palmele lui mari si intensitatea ochilor sai imi facea mintea si asa obosita sa cedeze complet. Insa am reusit sa ii vad cearcanele imense ce ii umpleau josul ochiului ca niste pungute negre si violente.
Am inghitit in sec si am aprobat din cap, sigura pe vorbele lui si acum intr-adevar ma simteam in siguranta langa el, nu conta ca suntem in iad, el era langa mine. Isi lipi buzele de ale mele in alt sarut ce era o unire apasata a gurilor noastre si i-am observat ochii strangandu-se inainte sa iasa de langa mine si sa inchida portiera.
Ceilalt s-au urcat si ei in masini si i-am vazut pe Yrrah impreuna cu Alexandra derapand deja spre padure insa Harry a ramas afara cu Jason. L-am vazut inmanandu-i cheile si a plecat cu Austin spre alta masina. Am tresarit terifiata si am deschis imediat usa.
- Harry! Am tipat spre el inainte sa urce in masina. Mi-am fortat picioarele ce pareau retezate sa fuga spre el.
S-a intors spre mine inainte sa ii sar in brate si sa imi las greutatea pe bratele lui.
- Unde pleci? Am suspinat mai speriata decat trebuia sa fiu dar plecarea lui de langa mine ma scotea din minti.
- E in regula iubito, ma duc dupa ei. Tu trebuie sa pleci de aici, iti promit ca ma intorc repede la tine.
- Nu! Am protestat agatandu-ma de gatul lui. – Nu vreau sa pleci din nou de langa mine. Mi-e frica, nu ma lasa din nou singura.
Plangeam ca un adevarat copil mic si terifiat dar ma simteam ca unul. Ideea ca Harry sa ma lase din nou ma scotea din minti.
I-am simtit suspinul in crestetul meu.
- O sa fii bine cu Jason, iubito. O sa te ia de aici si o sa vin si eu dupa ce termin cu Drake. Nu pot sa il las sa scape.
- Atunci mergem impreuna. Suntem in asta impreuna. Mi-am ridicat palma pe obrajii lui si am observat reactia de soc pe care a avut-o cand mi-a vazut incheietura ranita si vanata din cauza lanturilor.
O trase de pe obrazul lui si imi saruta palma inainte sa ma intoarca si sa ma traga din nou spre masina lui. Am incercat sa opresc durerile cumplite din picioarele mele si din intregul corp. Sa intru acum intr-o masina parea cel mai greu lucru din lume, nu imi simteam degetele de la maini si puteam sa jur ca nu le mai am daca nu le vedeam in fata mea.
L-am observat pe Jason aruncandu-i din nou cheia lui Harry in timp ce traversa prin fata masinii si apoi au urcat toti si ambele masini au pornit spre padure mai repede decat intr-o cursa adevarata.
Senzatia oferita de interiorul padurii era neplacuta acum, amintirile acestul loc m-au facut sa inghit in sec si mi-am amintit brusc de Keith.
- Harry, unde e Keith? Am tresarit spre el. Era ingrozitor de incruntat si mai furios si hotarat sa ucida decat l-am vazut vreodata.
- E bine, iubito! Raspunse repede intorcandu-se spre mine si privirea asupra mea i-a adus alt val de tortura pe chip. Am observat ca masina lui Yrrah ne asteptase si acum ne conducea, nu vreau sa ma gandesc unde dar stiu ca spre Drake.Gandul mi-a fost distras spre Harry care ma privea din nou cu lacrimi in ochi si o expresie chinuita.
- Ce ti-a facut? Aproape scrasni din dinti chinuit de imaginea mea. Copacii zburau rapid pe langa masina pe drumul spre interiorul padurii, stiam ca razboiul avea sa inceapa in curand si intram din nou in panica.
Intrebarea lui Harry m-a facut sa inghit in sec, orice i-as fi spus ii intarea furia si posibilitatea sa faca ceva necugetat care sa se termine rau pentru el.
- Spune-mi, Katherine! Imi prinse mana intr-a lui insa fara sa ma stranga, era constient ca ma va durea insa durerea provocata de el era cel mai frumos sentiment pe care l-as putea simti in momentul asta ingrozitor.
Buzele mi-au tremurat speriate si nu puteam sa imi gasesc cuvintele, nu eram in stare sa ii enumar suferintele la care m-a supus Drake si am inceput iar sa plang fara sa imi dau seama.
- S-a atins de tine? Parea strangulat si ars de aceste cuvinte care i-au distorsionat fata din nou. M-am uitat la el si am clatinat din cap, aducandu-mi aminte de halucinatia mea insa nu era reala si multumeam sfintilor acum ca nu ajunsese sa fie pusa in aplicare. Scapasem dar nu se terminase.
- Voia sa o faca de fata cu mine. Scrasni diavoleste si probabil stia asta de la Yrrah.
Mi-am muscat buza abtinandu-mi suspinul si hohotul de plans ce se invartea in interiorul meu.
Harry mi-a inteles greutatea si nu a insistat, insa mi-a ridicat mana si a lipit-o de buzele lui, sarutand-o apasat si durerea din ea era alungata de buzele sale. Imi imaginez cum arata trupul meu astfel sa il faca sa inteleaga raspunsul la intrebarea lui.
- O sa plateasca pentru asta, iubito! Jur ca o sa plateasca cu viata pentru ce ti-a facut. O sa ii smulg inima din piept cu mainile mele. Amenintarea scrasnita era inca lipita de mana mea prin buzele lui si m-a facut sa tremur. Inca eram speriata de ce avea sa urmeze insa stiu ca nu are rost sa ii cer lui Harry sa se opreasca si daca Drake va ramane in viata, se va intoarce dupa mine.
Am auzit telefonul lui Harry sunandu-i in buzunar si mi-a eliberat usor mana inainte sa il scoata si sa raspunda.
- Unde sunt? … Nu ii lasati sa scape. Tipa. … Nu-mi pasa, il vreau pe Drake. Idiotilor. Injura plin de furie. … Spune-mi incotro a luat-o!
Inchise imediat telefonul si intr-o secunda am simtit masina intorcandu-se brusc si intrand direct printre copaci.
- Harry, ce faci? Am tipat terifiata, vazand copacii mult mai aproape de masina si eram in pericol sa ne izbim de unul.
- Pune-ti centura, iubito! Aproape tipa Harry, strangand volanul si concentrandu-se asupra drumului plin de obstacole din jurul sau.
Am inghitit in sec terifiata si l-am ascultat, gasind cu greu intelegerea cu propriile maini care au legat centura in jurul meu apoi am strans-o puternic in pumni, privind terifiata ce se intampla in jurul meu.
Crengile tufisurolor se izbeau de noi si zgaraiau caroseria masinii, copacii nu erau atat desi si mi-am amintit de momentul in care eu si Keith ne-am oprit in padure, gandindu-ne ca o masina nu ar fi putut sa ajunga la noi. Insa acum parea sa fim in cu totul alt loc si am zarit inaltimile stancoase din fata noastra. Telefonul lui Harry suna fara oprire insa nu ii acorda atentia, am privit in spatele nostru insa masina lui Jason si Austin nu ne mai urmarea.
Aproape am tipat cand Harry a ocolit nebuneste in jurul unui copac apoi s-a intors din nou in jurul altuia. Mi-am inchis ochii si mi-am ridicat picioarele la piept. Era intr-un teren minat, o miscare gresita si amandoi ajungeam praf si pulbere.
Niciodata nu am pus la indoiala calitatile de sofer ale lui Harry dar in momentul asta deveneau infricosatoare, dorinta de a-l prinde pe Drake l-a transformat intr-un animal de prada impreuna cu masina lui care aluneca pe terenul umed si se unduia in jurul copacilor, parand in orice moment ca se va izbi de unul. Dar nu o facea.
Harry lua telefonul si il stinse cu furie fara sa raspunda si am rasuflat aproape usurata cand a cotit in jurul muntelui si a marit viteza cautand probabil drumul care ii permitea sa urce.
I-am auzit dintii scrasnind.
L-am privit si se uita in sus, mi-am intors privirea spre a lui si am vazut o masina neagra ce urca rapid panta muntelui.
Respiratia mi s-a intetit realizand ca acela e Drake. M-am intors in centura odata cu masina care acum urca pe munte, pe urmele lui Drake ca un monstru insetat de sange. L-am privit pe Harry si scrasnitul dintilor lui nu se oprise deloc.
- Harry… am soptit usor terifiata, observand altitudinea la care ajungeam si zdruncinaturile masinii pe solul stancos. Nu semana cu cel pe care l-am urcat la vanatoare, era mai larg si nu atat de deformat dar o masina nu avea ce cauta aici si mi-am strans mai tare centura in maini realizand cat de usor am putea sa cadem de aici.
- Tine-te bine, iubito! Fu tot ce spuse printre scrasnitul din dinti si privirea plina de venin aruncata spre masina care ajunsese deja sus si prindea viteza pe un drum drept, ce cu siguranta ducea spre autostrada. Ajunsesem sa cunosc padurea asta si imi amintesc ca eu si Keith am urcat ca sa ajungem la casa padurarului unde trebuia sa aiba o masina deci si un drum pe care sa vina. Asta inseamna ca locuinta in care fusesem sechestrati era intr-o vale in centrul padurii. Harry nu m-ar fi gasit niciodata acolo.
- Haide, nenorocitule, de ce fugi acum? Urla, marind si mai tare viteza masinii si trecand peste ultimul obstacol care a dus masina sus si exact asa cum imi imaginasem, in fata noastra era un drum larg, inconjurat de copaci.
Mi-am strans buzele simtindu-mi adrenalina in vene si nu vreau sa imi imaginez cum ar fi aratat starea mea acum daca Drake ma droga din nou.
Ne-am apropiat de masina neagra si vedeam frunzele zburand in urma noastra. Harry isi scoase pistolul de la spate, lucru care m-a facut sa icnesc. Mi-am urcat mainile in par si l-am strans tare intre degete.
- Harry! Am suspinat cand l-am vazut scotandu-si mana pe geam si tracand spre fugarul negru din fata noastra.
Geamul din spate i s-a spart si primul lucru pe care am reusit sa il vad a fost o coama alba, zvarcolita de vant. Christina.
Am suspinat speriata, ea era una dintre persoanele implicate in rapira care imi doream cu adevarat sa nu moara. Ma ajutase, datorita ei eram acum lucida si poate vie iar acum risca sa moara odata cu nenorocitul care i-a distrus viata. Trebuia sa ma gandesc ca Drake o va lua cu el insa uitasem de ea.
Nu am reusit sa vad fata lui Drake, era la volan complet concentrat la drum si disperat sa scape din ghearele demonului care insa nu avea sa il lase sa ii scape. In momentul asta Harry parea hotarat sa il urmareasca pana la capatul lumii daca trebuie. Christina era in spate si isi intorcea speriata capul spre noi. Ea ma ajutase iar eu acum o fugaream spre moarte.
Harry maraia diavoleste si strangea volanul fiind la un pas sa il smulga din bord, tragea cu putere de schimbator la cateva secunde si piciorul avea sa ii treaca prin podeaua masinii odata cu acceleratia apasata la maxim.
Nu reusea sa il prinda din urma insa urmatoarea lui miscare m-a facut tip din nou de spaima. A intors din nou masina, intrand intre copaci si urcand pe o panta ce parea acum o scurtatura pentru traseul lui Drake. Am icnit cand trunchiul unui copac s-a frecat de portiera mea si m-am departat din instinct de usa, respirand terifiata si asteptand urmatorul punct in planul lui Harry care ma terifia pana in oase.
Drake urca si el insa drumul lui drept dura mai mult decat panta noastra abrupta si ticsita de copaci care riscau sa ne loveasca in orice secunda si inainte sa imi dau seama, ne-am intors pe drum, iesind chiar in spatele masinii lui Drake si imediat dupa asta o bufnitura puternica m-a propulsat in scaun. Harry s-a izbit de masina lui Drake si simteam cum o impinge de la spate, fara sa ii dea voie sa preia alte comenzi.
Am vazut-o mai bine pe Christina, tipa speriata si ochii mei au prins o frantura si din chipul lui Drake. Nu se intorcea spre noi insa imi dau seama ca era speriat de ce avea sa urmeze si nu reusea sa scape. Credeam ca va protesta in vreun fel dar nu o facea, tot planul lui fusese dat peste cap si disperarea sa scape ii inghetase toate tehnicile.
Christina privea spre noi si chiar daca nu putea sa ne vada, nu putea sa il vada pe Harry, stia sigur ca e aici. Acum o impingea spre moarte si nu parea sa o recunoasca sau macar sa o vada.
- Harry, nu… am soptit terifiata gandindu-ma la ce avea sa urmeze. Nu, nu vreau sa mai moara oameni din cauza mea. Oameni buni care nu merita asta.
Am privit disperata dintii inclestati ai lui Harry si fumul din urma noastra, mi-am agitate disperata palmele in jurul fetei si inima mi-a stat in loc cand am zarit prapastia in fata noastra. In jurul nostru erau acum doar copaci si vegetatie deasa si tipatul meu a devenit mai sonor cand ne-am vazut pe toti pe marginea prapastiei.
- Harry! Am tipat lipindu-ma de scaun, sub huruitul disperat al motorului care impingea ca un taur si in urmatoarea secunda, s-a facut liniste.
Drake a disparut din fata noastra si Ferrari-ul a franat nebuneste, intorcandu-se spre dreapta, ceea m-a adus pe mine, fata in fata cu prapastia.
Totul s-a oprit si capul meu intors vedea gaura imensa si stancoasa de jos si masina neagra care a zburat spre sol pentru cateva secunde linistite pana cand izbitura ei de pamant mi-a zguduit urechile cu o bubuitura puternica si mi-a umplut ochii de flacari.
Harry a intors rapid, eliminand pericolul de a cadea si noi si a iesit rapid din masina, indreptandu-se spre marginea prapastiei, privind flacarile care il inghiteau acum pe Drake si asigurandu-se ca nu mai iese dintre ele.
L-am privit cateva secunde si in ciuda faptului ca totul se terminase cu bine, nu puteam sa pierd gandul la Christina.
Ochii mei au format alte lacrimi, nu merita sa moara cu acel diavol, nu merita sa fie aici. Noaptea trecuta ea imi ura sa fiu puternica si acum eu o vedeam arzand.
Mi-am inghitit usor lacrimile si am privit in jos cateva secunde. Eram bine, Harry era bine. Eram in siguranta. Distrusese pericolul de care s-a temut de cand s-a indragostit de mine. Dar nu ma simteam atat de bine pe cat as fi crezut ca o sa ma simt din cauza tuturor celor sacrificati pentru asta.
Mi-am facut curaj si am iesit usor din masina, picioarele inca ma dureau si aveau sa ma doara o perioada buna de timp de acum in colo.
Harry inca privea in jos, era cu spatele la mine si parea sa isi caute respiratia normala care fusese intinsa la maximum in ultimele minute.
Am mers usor spre el, cu pasi intepatori si m-a simtit, intorcandu-se imediat spre mine.
Am zarit flacarile care inca cuprindeau masina lui Drake inainte ca Harry sa ma traga in bratele lui.
- S-a terminat, iubito! Esti in siguranta acum! Spuse, sugramandu-ma la pieptul lui si imi era atat de dor de senzatia asta, in ciuda corpului meu distrus, era atat de dumezeiasca.
Parea sa o spuna mai mult pentru a se convinge pe el si am aprobat usor din cap. Si-a dus palmele pe obrajii mei si i-a mangaiat usor, avand grija asupra vanatailor de pe ei.
Furia de mai devreme disparuse din ochii lui si se transformase din nou in lacrimi de durere.
- Imi pare atat de rau ca ai trecut prin toate astea din cauza mea. Suspina cu lacrimile pe obraji si am clatinat usor din cap inainte sa isi lipeasca fruntea de a mea.
- Imi pare rau, iubito! Ti-am promis ca o sa te protejez si am esuat. Suspina si plangea mai tare decat l-am auzit vreodata si mi-am dat seama ca eu nu sunt singura care a fost distrusa psihic zilele astea. Poate Harry nu a fost legat in lanturi insa suferinta lui parea sa fi fost mai mare ca a mea.
- Hei, hei, uita-te la mine.
Mi-am adunat puterile si i-am ridicat fata spre mine.
- Harry, m-ai salvat. Nu mi s-a intamplat nimic, planul lui Drake nu mers. M-ai salvat, iubitule. Am zambit chiar daca plangeam si eu si imi doream sa il scap de vinovatia asta torturanta.
Nu parea sa mearga, clatina din cap, inghitind in sec din cauza plansului.
- Uite ce ti-a facut. Te-a… se opri chinuit mangaindu-mi obrazul si parea ca vrea sa sara in prapastie si sa scoata trupul carbonizat a lui Drake si sa il transeze complet de furie.
- Nu a apucat sa faca nimic din ce imi era cu adevarat frica. Asta conteaza. Am spus hotarata mangaindu-i si eu obrajii trasi si umezi de lacrimi. Era atat de frumos, ingerul meu demonic si torturat de disparitia mea. De ideea ca voi fi luata de langa el.
- A murit. L-ai omorat. Si acum sunt in siguranta langa tine.
Am zambit din nou si peste chipul lui parea ca va trebui sa mai treaca mult timp pana va reusi sa faca asta.
- Te iubesc! Te iubesc atat de mult si am crezut ca te-am pierdut. Iarta-ma, ingerul meu! Chinul din vocea lui ma distrugea pe interior insa sarutul delicat al buzelor sale a calmat durerea. Mi-am fortat bratele dureroase sa se duca in jurul gatului sau si l-am tras mai aproape de mine, adancind sarutul sau retinut. Il aveam din nou langa mine si tot ce imi doream acum e sa uit. Sa uit chinul din ultimele trei zile si sa ma prefac ca a fost un vis urat, desi stiu ca va fi destul de greu sa fac asta.
Harry ma stranse la pieptul sau si momentul mi-a adus aminte de locul nostru, de stanca noastra. Insa acum eram intr-un alt loc si sub noi ardea diavolul care voia sa ne distruga pe amandoi. Insa scapasem.
- Te iubesc! Si nu am pentru ce sa te iert, stiu in ce am intrat odata cu tine, Harry. Am acceptat si nu regret nimic. Pentru mine asta e un final fericit si nu imi pasa ce s-a intamplat atat timp cat m-am intors din nou in bratele tale.
Isi lipi fruntea de a mea si isi stranse buzele si ochii. Sfarsitul meu fericit nu parea sa fie valabil si pentru el.
- Am crezut ca te pot proteja, dar mi-ai fost luata de sub nas fara sa imi dau seama. Nu pot risca sa se intample asta din nou. Nu o sa mai suferi vreodata din cauza mea. Ochii sai se coborara spre mine si seriozitatea lor mi-a afisat o incruntatura nedumerita. Nu ii intelegeam vorbele insa o parte din ele ma terifiau.
- Harry, ce…
Vorbele mi-au fost oprite de un val de motoare care ne-au inconjurat si pareau sa fie masinile celorlalti care au reusit tocmai acum sa ajunga la noi. Erau peste 10 masini. Un val de oameni au coborat si au venit spre noi, oferindu-mi imediat sentimentul de reunire de familie. Erau toti prietenii mei, persoane de pe pista cu care am vorbit doar de cateva ori, toti venisera dupa mine si asta m-a bucurat adancindu-mi sentimentul familial.
- Kath! V alerga spre mine si ma trase in bratele ei, chiar daca bratul lui Harry nu ma eliberase inca si parea sa nu isi doreasca sa faca asta.
- Oh, Doamne, esti bine?
- Sunt bine! Am zambit si aprobat din cap, cand s-a intors sa se uite la mine. Cu siguranta nu vedea acel bine pe fata mea dar zambetul meu era cat se poate de real. Am fost inconjurati de ceilalti prieteni ai nostri si Harry s-a decis in cele din urma sa ma elibereze.
Am simtit bratele tuturor in jurul meu si lacrimile de fericire isi faceau din nou loc in ochii mei, de data asta eram fericita sa plang.
- Bine ai venit inapoi, tigroaico! Imi zambi Mike tragandu-ma in bratele lui si facandu-ma sa chicotesc printre micile suspine de plans.
Jay m-a strans in brate si m-a invartit mai tare decat ar fi trebuit si corpul meu dureros protesta, insa am decis sa nu il bag in seama.
Prezenta lui Carter m-a surprins, nu credeam ca va veni si el dupa mine insa nu a ezitat sa ma traga imediat in bratele lui.
- Ma bucur ca esti bine, pustoaico! Imi mangaie spatele insa seriozitatea lui facea sa para ciudata denumirea de pustoaica. Inca aveam un sentiment ciudat in preajma lui Carter insa am decis sa nu ii acord atentie tocmai acum si am murmurat un multumesc, intorcandu-i imbratisarea.
Am observat zambetul aproape insesizabil al lui Yrrah. I-am zambit usor inapoi si privirea lui deveni mai blanda. Mi-am facut curaj si am mers spre el.
- Esti bine? Vorbi inaintea mea.
Am aprobat scurt din cap si mi-am dat o suvita de par dupa ureche, nu stiu exact ce as putea sa ii spun, zambetul sau era putin amuzat si intelegator.
- Ma bucur!
Mainile ii erau stranse la piept si am observat privirea lui trecand in spatele meu. Puteam sa imi dau seama ca Harry ne privea acum.
- Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Ma bucur ca am reusit sa oprim lucrurile la timp inainte sa se intample o nenorocire.
Am aprobat usor din cap si mi-am cuprins bratele, frigul din oasele mele isi spunea din nou cuvantul, accentuand ca e inca acolo.
- Multumesc! Am rostit in cele din urma, aveam atat de multe lucruri pe care voiam sa le vorbesc cu el insa nu le puteam rosti si nici nu stiam cum. Am simtit un brat asezandu-se in jurul meu si stiam ca Harry a decis ca timpul acordat discutiei cu fratele sau s-a scurs.
Yrrah aproba din cap si zambi din nou spre mine, aruncandu-o privire goala fratelui sau.
- A scapat vreunul? Tonul dur al lui Harry m-a facut sa imi musc buza usor. Ma simteam brusc intr-o bula de tensiune, intre cei doi frati gemeni care mi-au luat mintile pe rand in feluri diferite si unul dintre el era la un pas sa ma arunce in ghearele mortii. A facut-o, dar s-a razgandit.
- Nu! Toti sunt morti, singurii care scapasera erau Drake si Christina. Raspunse Yrrah si am simtit capul lui Harry miscandu-se usor in aprobare.
Am privit scurt spre amandoi si oricat de identici erau imi era acum extrem de usor sa ii diferentiez. Intotdeauna o sa il recunosc pe Harry, el e alesul meu.
Fara alte cuvinte, Yrrah se departa discret de noi. A mers langa Alexandra si zambetul ei sadic asupra flacarilor in care ardea Drake era aproape inspaimantator, insa era de partea noastra si asta e bine… pentru moment.
M-am intors in bratele lui Harry, privirea lui era inca extenuata si parea sa fie singurul care nu respira usurat desi reusise sa il omoare pe Drake si sa ma salveze.
- Harry… am inceput dar m-a intrerupt aplecandu-si fruntea de a mea.
- Hai sa te scot din locul asta! Buzele lui s-au presat usor peste ale mele, intr-un sarut dureros si am aruncat o ultima privire spre prapastia unde ramasitele lui Drake inca mai palpaiau in flacari.
- Plecati de aici, ma ocup eu de curatenie! Am auzit glasul lui Carter si m-am intors rapid spre el. Harry a aprobat din cap si m-a tras deja spre o alta masina, un Hummer negru.
Am observat-o pe V zambindu-mi cald si am facut la fel, eram bine dar inca nu ma simteam atat de bine. Privirea mi-a fugit spre Ferrari-ul lui Harry care suferise avarii serioase in cursa prin padure.
Am urcat in masina ajutata de Harry si am fost mai fericita decat oricand cand a urcat in spate alaturi de mine si m-a tras in bratele lui. Jason si Ian erau in fata si masina s-a miscat usor, intorcand pe terenul dezastrului si intrand din nou in padure, pe un alt drum de data asta. Cateva masini ne-au urmat insa majoritatea au ramas in urma pentru a se ocupa probabil de curatenia de care vorbea Carter. Erau multe trupuri de care trebuiau sa scape si prin minte mi-au trecut imaginea Christinei, a padurarului si a sotiei sale.
Atat de multi oameni au murit, oameni care mi-au vrut raul dar si oameni nevinovati.
Plansesem atat de mult in ultimul timp incat acum nu mai eram in stare sa imi dau seama cand fac asta, pana cand Harry m-a strans mai tare la pieptul lui, parand de-a dreptul chinuit de starea mea.
- Sunt bine! Am spus repede inainte ca vocea lui torturata care ma implora sa ma linistesc sa ma faca si mai tare sa plang. Starea lui era la fel de chinuitor de privit cum era cea din interiorul meu.
- Ba nu esti! Soapta lui m-a facut sa imi ridic privirea spre el. Chipul sau parea imbatranit de zeci de ani de suferinta, era frumos asa cum il stiam, Harry intotdeauna va fi frumos insa imi puteam da seama cata durere l-a deformat in aceste zile. Obrajii ii pareau trasi si ochii atat de umflati si rosii incat pareau chiar mai plansi decat ai mei.
Mi-am ridicat palma si am asezat-o pe obrazul sau.
- Sunt bine, Harry! M-ai salvat, nu s-a intamplat nimic.
Sprancenele i se apropiara intr-un protest chinuitor.
- Cum poti sa spui asta? Uita-te in ce stare te-am adus! Imi ridica mana ridicand maneca si scotand incheietura rosie si ranita de legaturile lanturilor.
Mi-am lasat mana in jos si mi-am tras maneca.
- Nu e vina ta, poate nici a lui Drake. E a mea! Aproape am soptit si incruntatura lui Harry s-a adancit.
- Am fugit! Am declarat inainte sa ma intrebe el. – Eu si Keith am reusit sa scapam si am fugit o zi intreaga prin padure dar Drake ne-a prins si mi-a facut asta drept razbunare. Nu m-a legat prima data si nu m-a lovit pana cand nu l-am alergat o zi intreaga prin padure si i-am dat planul peste cap.
Harry clatina din cap si isi indrepta privirea spre fereastra, asezandu-si degetele sub barbie si interiorul sau parea sa urle in momentul asta. Am abtinut alte detalii referitoare la faptul ca am fost drogata si am trait o halucinatie ingrozitor de reala in care eram violata. Voiam sa uit toate astea dar tortura lui Harry nu ma ajuta. Puteam sa jur ca va fi fericit dupa ce va reusi sa il omoare pe Drake, dar era orice numai asta nu.
- Nu pot sa cred ca ai reusit sa scapi si eu nu am fost in stare sa te gasesc. Si erai chiar sub nasul meu.
Mi-am incruntat usor sprancenele.
- Ce vrei sa spui? Unde suntem?
Am realizat ca inca nu stiam asta.
Harry isi intoarse privirea spre mine si parea distorsionata de tortura. Innebuneam daca il mai vedeam mult asa.
- Suntem in padurea noastra, iubito! Pe muntele nostru, la cativa zeci de kilometri de pestera in care te-am dus acum ceva timp. Depozitul de arme. Drake te-a lasat atat de aproape de mine si eu am luat-o razna si am ajuns pana in California.
Am tresarit speriata.
- Ai fost in California? Gandul la mama m-a facut sa tremur imediat.
- Da! Dar mi-am dat seama la timp ca Reynolds nu are legatura cu rapirea ta. Drake a facut asta pe la spatele lui. Nu aveam nimic, am incercat totul felul de legaturi sa dau de tine insa nu am reusit. Nu te-am salvat eu, Yrrah te-a salvat!
Plangea din nou si asta m-a facut si pe mine sa ma intorc la suspinele normale care imi secasera corpul.
Isi apleca capul in palme si m-am intins usor deasupra lui, cuprinzandu-i umeri si incercand sa il linistesc.
- Nu! Harry, uita-te la mine. L-am obligat si i-am prins barbia cand nu a facut-o. Tu, m-ai salvat. Yrrah a ajutat la rapirea mea si am avut noroc ca am reusit sa il conving la timp ca face un lucru rau. El doar s-a razgandit si a trecut de partea ta, dar tu m-ai salvat, iubitule. Toata asta ar fi fost o lupta esuata daca Drake scapa pentru ca s-ar fi intors dupa mine, dar tu l-ai omorat. Tu, m-ai salvat.
Am spus-o din nou si as fi facut-o de sute de ori ca sa il conving. Suspina cu ochii inlacrimati pierduti in ai mei si i-am simtit corpul, izbindu-se de al meu si strangandu-ma in brate.
- Nici macar nu am timp sa realizez ca fratele meu traieste si mai ales ca tot timpul a vrut sa se razbune pe mine. Nu pot pentru ca toate gandurile mele sunt blocate pe tine si ce ti s-ar fi putut intampla din cauza mea. Isi ingropa fata in gatul meu si l-am strans in brate, muscandu-mi buzele pentru a-mi opri macar eu lacrimile. Vorbele lui mi-au adus amite de discutia neterminata din padure.
- Harry, cand ai spus ca nu poti risca sa mi se intample asta din nou… la ce te-ai referit?
Raspunsul pe care mi-l putea da ma speria. Si-a ridicat usor privirea spre mine si a inghitit usor in sec.
Au urmat secunde de liniste chinuitoare in care masina se misca usor pe autostrada din padurea ce parea acum cunoscuta. Mai trecusem pe aici in noaptea in care Joshua a furat tirul lui Reynolds. Eram atat de aproape de casa.
- Nu sunt bun pentru tine, Katherine! Am incercat, am crezut ca pot face fata si ca pot sa te protejez, dar am esuat.
Cuvintele lui au fost cea mai puternica durere pe care am simtit-o zilele astea. Voia sa ma paraseasca.
- Nu, am spus usor si apoi am tipat. Nu, sa nu indraznesti sa faci asta. Nu dupa tot ce s-a intamplat. L-ai ucis pe Drake si acum vrei sa ma parasesti? L-am acuzat si nu stiu de unde aduna trupul meu slabit atata putere dar eram disperata.
- Drake nu e singura amenintare.
- Nu-mi pasa. L-am intrerupt parand scoasa din sarite si putin nebuna. Dupa tot ce s-a intamplat nu o sa-mi faci asta. Nu o sa iti permit. Nu-mi pasa de astea, mi-am ridicat mainile si mi-am lovit incheieturile in scarba. Sunt lucruri pe care le-am acceptat si nu imi pasa de ele, vor trece dar sa nu crezi vreodata ca parasindu-ma o sa imi faci o favoare. Doar o sa ma omori cu mainile tale.
Ochii lui Harry s-au strans in disperare si m-a strans din nou in brate. Parea sa se lupte cu propria-i persoana si nu aveam de gand sa il las sa faca alegerea gresita.
- Nu stiu ce sa fac, rosti in suspine. Te iubesc atat de mult si nu vreau sa suferi din cauza mea.
- Singura suferinta care va fi provocata din cauza ta va cea in care ma vei parasi.
Isi ridica privirea spre mine neparand sa fie de acord. Am continuat pentru ca uram unde ajunsesem.
- Drake a reusit sa ma prinda datorita lui Yrrah. Infatisarea lui l-a ajutat insa acum a pierdut avantajul asta si mai mult de atat, e mort. Harry, te rog. Ai reusit sa ma scapi de chinul pe care voia sa mi-l provoace Drake, de ce imi creezi tu acum altul? Suspinul meu aproape ma ineca si il vedeam pe Harry printre lacrimi.
Ma stranse din nou in brate si suspinul sau s-a imprimat in fruntea mea.
- Imi pare rau, iubito! Imi pare rau ca sunt atat de rau pentru tine.
- Esti exact ce am nevoie! L-am contrazis hotarata.
Oftatul lui adanc mi-a facut pielea sa tremure.
Sesizam caldura din masina insa spaima provocata de vorbele lui Harry inca imi mentinea trupul inghetat. Eram atat de obosita, imi simteam ochii inchizandu-se si puterea mea era aproape de epuizare. Durerile erau paralizii in corpul meu, ma obisnuisem deja cu ele si nici macar durerea de cap nu parea sa faca fata nevoie de somn.
Caldura corpului lui Harry ma arunca deja in linistea pe care nu am mai simti-o de mult si felul in care el imi mangaia spatele si apoi m-a tras in poala sa, mi-a ajutat somnolenta si mai tare. Asta era tot ce imi doream.
Stiu ca il chinuia sa imi priveasca chipul, sa vada vanataia pe care mi-o provocase Drake si mi-am mentinut fata ascunsa in scorbitura gatului sau.
Nu mai spunea nimic, nu sunt sigura daca inca mai plangea dar saruturile sale calde pe fruntea si felul in care imi rasufla aerul cald in crestet m-a facut sa cedez. Ma intorsesem in raiul demonului meu. Un iad transformat in rai asa cum imi spusese el.
Insa nu eram inca complet linistita si convinsa, trebuia sa ma asigur ca orice hotarare lui de a ma parasi e spulberata.
- Jura-mi ca nu o sa ma prasesti niciodata. Indiferent ce se va intampla pe viitor. Nu vreau sa traiesc fara tine, nu-mi pasa ce include asta. Jura-mi!
Nu mi-a fost niciodata mai greu sa rostesc niste simple cuvinte, si niciodata atat de hotarata. Pleoapele se luptau cu mine sub caldura pieptului lui Harry, aproape aruncandu-ma in lesin insa m-am opus lor si am rezistat suficient cat sa ii aud cuvintele si sa ii simt sarutul apasat pe fruntea mea.
- Iti jur!