Dangerous Love I. Obsession

18. Decizia

                                         

                                                      18. Decizia            

 Am paralizat!

Gura mi s-a deschis de uimire, picaturile de ploaie intrandu-mi printre buze. Acele trei cuvinte mi s-au imprimat in memorie precum o mantra, afectandu-mi coerenta.

Mi-a observat socul si nu a mai asteptat sa spun altceva. Pur si simplu m-a tras bland spre buzele sale, framantandu-le tandru peste ale lui.

Tocmai mi-a spus ca ma iubeste. Aici. Dupa toate cele pe care mi le-a mai spusese. Inima imi bubuia in piept. Imi simteam mana tremurand peste pieptul sau, bataile agitate ale inimi sale imi pompau in palma, era o senzatie atat de uimitoare. S-a despartit usor de buzele mele si am observat ca tinea ochii inchisi.

- Sa mergem. O sa te imbolnavesti! Vocea serioasa si indurerata era inca prezenta.

Ce?! Nu acum. Nu asa. Ah, ce idioata sunt! Trebuia sa ii spun si eu ca il iubesc, voiam sa ii spun asta. Aveam nevoie sa i-o spun. Imi freca usor umarul incercand parca sa ma incalzeasca si inainte sa mai pot spune altceva mi-a prins mana de pe pieptul sau, tragand-o in jos si strangand-o intr-a lui.

A aruncat o ultima privire spre mormatul mamei sale, plin de durere, lunadu-si un adio tacut de la ea. Am facut la fel, simtind o durere interioara ca nu am avut ocazia sa o cunosc pe aceasta femeie asa cum ar fi trebuit. Sa ii multumesc ca nascuse si protejase ingerul care mi-a salvat viata. Pentru ca asa ma simteam acum langa Harry: Salvata.

Realizam ca situatia mea desi complicata nu era atat de tragica precum credeam eu. Harry imi deschisese acum ochii si ma trezise la realitate.

A inceput sa mearga hotarat tragandu-ma dupa el prin picaturile din ce in ce mai dese care se transformau intr-o furtuna serioasa. Un tunet puternic m-a facut sa tresar. Acum era de-a dreptul inspaimantator.  

Am intrat in masina pastrand in continuare tacerea intre noi. Harry si-a dat geaca jos, la fel am facut si eu desi eram uda leoarca si acum simteam cu adevarat frigul, incepand sa tremur puternic. Nasul imi era infundat si incepea sa ma doara capul. Pastila de azi-dimineata nu putea face fata singura.

Harry a privit complet pierdut in fata sa, inspirand adanc si incercand parca sa isi revina. Sa isi expuna sentimentele si trecutul intr-un asemena fel nu era un lucru obisnuit pentru el. Si inca eram socata ca imi spusese atatea, sunt ferm convinsa ca nu multa lume stia adevarul despre viata lui.

Am tresarit cand i-am auzit telefonul sunand si vibrand in buzunar. L-a scos privind rapid ecranul si incruntandu-se scurt. L-a dus la ureche afisand o expresie serioasa:

- Da!… Nu!… La ce ora?... Cate?A expirat adanc, frecandu-si fruntea cu buricele degetelor… Ai neaparata nevoie de mine?... Cu oamenii lui Reynolds? A tresarit dintr-o data surprins. … Bine, vin imediat! A inchis rapid facandu-ma sa ametesc.

Ma simteam ca intr-un joc de cuvinte. Oare se rezumase la asa putine raspunsuri pentru ca eu eram langa el?

A expirat zgomotos pe gura, punandu-si mainile peste fata. La naiba! Acum chiar era momentul sa deschid  gura si sa spun ceva. Dar habar nu aveam ce. Eram complet ravasita dupa tot ce aflasem azi.

Eram un PMI gata sa explodeze, cum obisnuia Nicky sa spuna atunci cand o bombardam cu prea multe informatii. Si-a intors privirea catre mine incercand sa revina la normal. Acum chiar il voiam pe demonul meu pervers inapoi. Aveam nevoie de el. Altfel ajungeam distrusa pe dinauntru privind acest inger ranit din fata mea.