Dangerous Love I. Obsession

27. Power Rangers

                                               27.Power Rangers

M-am asezat usor in poala lui Harry, inghitind in sec in urma usturimii provocate in sezutul meu.

- Scuze iubito, te doare rau? Ma intreba Harry nestiind cum sa imi diminueze intepaturile.

Am clatinat din cap, lasandu-l sa isi incolaceasca bratele in jurul taliei mele. Eram constienta de inca o durere, care persista ca un foc al placerii in interiorul meu.

 - Spune-mi ce vrei sa stii, spuse sarutandu-mi usor pielea gatului si strangandu-ma in brate.

Am oftat adanc realizand ca momentul pe care il asteptam venise. El imi va raspunde la orice intrebare. Si, surpriza: habar nu am ce sa il intreb. Am mii de intrebari in cap si niciuna bine formulata.

- Spune-mi cum au inceput toate astea? Cum va desfasurati afacerile mai exact. Am spuse folosindu-ma de gesticulatul mainilor pentru a ma exprima.

- O intrebare care le cuprinde pe toate, chicoti Harry uitandu-se la mine. Lua o gura mare de aer inainte sa inceapa: - Afacerile lui Carter nu au inceput cu mult inainte sa intru

eu pe pista. Eram incepator in treaba asta atunci si probabil de asta m-a acceptat si pe mine. Nu il mai vad luand acum sub aripa lui un alt pusti de 14 ani, oricat de promitator ar fi. La inceput nu prea stiam despre ce e vorba, doar participam la curse, eram bagat la escorte pentru ca ma pricepeam bine la volan dar Carter m-a luat la prima intalnire adevarata cu alti traficanti abia cand am implinit 17 ani si i-am castigat increderea totala. Am fost norocos pentru ca datorita fizicului meu puteam usor sa par si de 20 si ceva de ani, plus ca eram atat de dur si intunecat atunci incat uneori eu eram luat drept sef in locul lui Carter. Traficul de arme nu e chiar atat de complicat pe cat s-ar parea. Tot ce iti trebuie sunt legaturi si o gura buna. Sa stii cum sa te bagi pe sub pielea celorlalti, sa negociezi un transport din care sa para ca esti corect dar sa tragi totul in favoarea ta. Cam asta am patit noi acum cu Reynolds desi nu am planuit asa ceva. Si oricum, trebuie sa te asiguri ca iti mai poti tine capul pe umerii dupa ce iti tragi adversarul in piept.

- Si de unde vin toate armele astea? Aveti o fabrica sau... Am intrebat din nou nedumerita, lasand fraza neterminata.

- Oh, nu iubito, spuse razand. Desi Carter viseaza la asa ceva. Le furam. Din adevaratele transporturi legale, ale industriiei de armament. Tiruri care traverseaza desertul sau alte zone mai pustii, cu destinatia spre zonele de razboi dar care ajung deseori in mana noastra. Si de aici intra in cealalta parte a baricadei. In loc sa fie trimise sa zicem, soldatilor din Irak, ajung pe mana rebelilor care platesc milioane pentru ele.

Mi-am simtit gura deschizandu-se de uimire. Stiam in oarecare masura ca asta include traficul ilegal de arme dar sa o aud din gura lui mi-a inghetat sangele in vene. Harry imi analiza atent fiecare reactie, asteptandu-se sa ii spun in orice secunda "e prea mult". Era mult, dar trebuia doar sa ma uit in ochii lui ca sa stiu ca nu am de ales.

 - Si voi le livrati acolo? Am intrebat cu gatul uscat desi nici eu nu intelegeam ce intrebasem.

- In mare parte da, e mai sigur cand ai oamenii tai sa iti protejeze marfa si nu pe altii care sa te lase parlit cum a ajuns Reynolds.

- El nu are oamenii lui?

  - Oh, ba da. Ai cunoscut o parte din ei acum cateva ore. Am inghitit din nou in sec, amintirea acelor masini negre aducandu-mi o amaraciune in gat.