Dangerous Love I. Obsession

49. Razbunarea

                                       49. Razbunarea

  

Ochii imi clipeau uscati si incercam sa ii opresc pentru a diminua din usturimea care se crease in interiorul lor. Voiam sa ii inchid, sa ma pierd macar pentru cateva secunde in inconstienta si sa ma las alinata de bratele somnului. Dar nu reuseam. In ciuda faptului ca drogul disparuse complet din mine si acum eram din nou lucida, durerea si frica reala nu erau mai usoare decat cele imaginare. Ma uscam in lanturi, le simteam ruginind odata cu pielea mea care se descompunea usor de pe oase. Nu mai eram constienta de nicio articulatie, corpul imi era strain si durerea devenise o paralizie completa care ma impiedica sa imi misc macar degetele. Bratele imi erau distruse, inca incolacite in spatele meu, in jurul stalpului rece, aveau sa mi se desprinda din umeri si sa cada in orice secunde din cauza cutitului care pare sa taie acolo de ore intregi. Probabil imi era si frig, dar nu il mai simteam, nasul meu pierdea tot mai mult capacitatea de resperiatie si mirosul de lemn ud disparea si el, semn ca inainte sa mor, voi primi cadou o raceala care sa ma sece de tot.

Durerea de cap devenise si ea insesizabila si probabil m-as fi simtit ciudat acum daca ar disparea. Capul imi atarna pe o parte, rezemat usor de umar cu ochii care isi trageau ultimele clipiri. Eram un corp in descompunere dar stiu ca nu era acum momentul meu sa mor. Inca nu era. Asta e doar pregatirea pentru dezastru.

Nu stiam daca e alta halucinatie sau soarele parea cu adevarat sa rasara pe cer. Avea o culoare cenusie deci trebuia sa fie din nou innourat dar probabil se asternea dimineata si asta nu a facut decat sa imi transimta un fior de spaima in vene. Supravietuisem noptii, cea mai ingrozitoare si dureroasa noapte din viata mea dar cu toate astea nu voiam sa vina dimineata. Voiam sa raman scufundata in intuneric  si suferinta, in ganduri negre si temeri pe care doar eu sa le simt, odata cu lumina toate astea ar putea fi transmise si lui Harry.

Inca ma rugam sa mor acum, nu voiam sa aflu care era planul lui Drake pentru mine si nu voiam ca inima mea sa mai bata suficient cat sa il puna in aplicare. Nu voiam asta, gandul ca Harry sa ma vada intr-un asemenea fel ma facea sa urlu din nou si asta era oarecum bine pentru ca am o aparenta de pastrat privind starea mea drogata.

Incercam sa aud orice in casa, sa deslusesc o urma de sunet si ma gandeam terifiata la cum avea Drake sa il foloseasca pe Keith in ecuatia asta. De ce nu il adusese aici cu mine? Probabil ca eram din nou la casa din care am fugit prima data iar pe el il inchisese in acea camera iar eu fusesem legata aici drept pedeapsa. Asta era un gand bun, a avut un pat, caldura si poate si mancare, nu voiam sa treaca si el prin suferintele mele actuale de a ingheta de frig si a paraliza in lanturi. Daca nu am fi fugit poate situatia ar fi fost alta, cel putin eu nu as mai fi fost acum aici, dar nu pot sa regret ca am fugit, am avut o sansa si am luat-o. Tot ce e regret este ca nu am reusit.

Daca nu am fi zabovit la cabana batranei si am fi plecat in cautarea masinii asa cum ne-am propus la inceput, poate acum eram deja liberi si langa prietenii nostri, poate as fi ajuns la Harry si dezastrul care era acum pe cale sa se intample, ar fi fost ruinat. Dar ne-am lasat prada oboselii si foametei si am cazut in capcana. Si pe langa fuga noastra esuata, era si adevarata greseala pe care am comis-o: faptul ca padurarul si sotia lui probabil, au murit din vina noastra… din vina mea.

Mi-am sters lacrimile pe genunchii inghetati si nu stiu de unde veneau atatea. Corpul imi parea atat de uscat incat nu sunt sigura daca mai aveam sange lichid in vene sau devenise gheata. Ochiul ma durea ingrozitor, odata cu obrazul umflat si nu vreau sa ma gandesc cum arata vanataia de pe fata mea. Niciodata nu am fost lovita atat de tare incat sa raman inconstienta dar probabil asta era unul dintre lucrurile dragute pe care le primisem de la Drake pe langa ce ma astepta mai departe.