Preview 45

57.5K 2.1K 161
                                    

        

                                         In capitolul urmator…

 

[…]

 Am simtit un fulger electric cum imi electrizeaza degetele si imi arde  tot corpul pana in calcaie cand monstrul cu ochi caprui, si-a  lipit buzele de mana mea.

-      Imi pare bine sa te cunosc, Katherine! Zambi, ridicandu-si ochii intunecat spre mine, fiind inca aplecat in fata mea. Am inghitit in sec sa nu vars tot ce nu am mancat astazi.

-      Si mie imi pare bine! Am spus sec, incercand sa ma prefac prietenoasa dar mi-a iesit cea mai sictirita expresie pe care am spus-o vreodata.

-      Trebuie sa recunosc, ii semeni extrem de mult mamei tale. Se ridica zambind si inaltimea lui ma intimida acum. Cand il priveam nu imi puteam lua gandul de la chipul unui lup. Arata exact ca unul.

-      Multumesc! Am zambit scarbita.

-      Doar ca esti mult mai frumoasa decat ea. Continua, aproape flirtand intr-un ranjet scarbos si am tras o gura mare de aer pentru a-mi mentine picioarele stabile, care amenintau sa cedeze in curand.

Inca asteptam sa ma trezesc din acest cosmar ingrozitor. Asteptam asta si incercam sa nu o iau razna. In orice secunda trebuie sa deschid ochii, in pat langa Harry si sa respir usurata, asta nu putea sa fie adevarat. Prin cate am trecut in ultmul timp, refuz sa cred ca e aievea persoana langa care stau acum si care ma priveste cu o expresie admirativa.

L-am observat incruntandu-se usor si indreptandu-si atentie spre gatul meu. Inima mi s-a oprit in loc.

- Dragut tatuaj!

 

 […]

 

 -   Nu trebuie sa iti fie teama de ei, sunt inofensivi! Vorbi sarpele despre celalat sarpe pe care il mangaia. Acum nu mai era niciun dubiu ca am cazut in Iad si sunt inconjurata de diavoli.

Aveam sa cedez in orice secunda si asta era posibil in doua feluri: O sa ma prabusesc pur si simplu sau o sa incep sa tip de disperare.

Sarpele se intoarse spre mine si oricat ma scarbea omul asta inainte, si oricat de respingator mi se parea, pe atat de tare ma inspaimanta acum. Nu mai era asa cum mi-l amintesc eu, se schimbase, sau pur si simplu asa il vedeam eu atunci din cauza urei. Acum mi se parea sfidator si periculos, privindu-ma chiar de sus.

-      Nu stii cat de mult ma bucur ca ai venit astazi aici, Katherine. Imi zambi diavolul si m-am straduit din rasputeri sa ii zambesc, dar mai mult am inghitit in sec. Gandul imi era doar la Harry si faptul ca nu il mai vedeam ma facea sa o iau razna. Ramasese cu tipa aia dar deja nu mai aveam incredere in nimeni in gaura asta plina de serpi.

-      Stiu ca m-ai urat la inceput Katherine, si chiar imi doresc sa schimb asta. Vreau sa intelegi ca nu am vrut niciodata sa te despart de mama ta si nimic nu m-ar face mai bucuros daca ai accepta sa intri in familia noastra si sa ma accepti macar ca tata-vitreg.

Mi-a prins mana, ridicand-o usor intr-a lui si scarba combinata cu spaima deja clocoteau in mine.

Ma abtineam din rasputeri sa nu il scuip in fata si as fi dat orice sa am un pistol acum. Eram in stare sa iau chiar unul din serpii de langa mine si sa ii infig coltii lui in gatul jigodiei de langa mine.

Ma gandeam la o modalitate sa il refuz astfel incat sa nu dau nimic de banuit dar expresia lui s-a schimbat brusc, ridicandu-mi mana mai sus si uitandu-se la medalionul de la incheietura mea. L-a prins in mana, ochii aproape marindu-se cand l-a studiat mai bine.

-      De unde ai asta? Ma privi incruntat, intorcand medalionul pe toate partile si devenind din ce in ce mai socat.

-      Ce conteaza? M-am incruntat deja speriata de tonul sau schimbat si atractia pentru medalionul meu. Il mai analiza cateva secunde, tracandu-mi mana tot mai aproape de fata lui.

-      Conteaza… pentru ca asta a fost al meu.

 

 […]

Dangerous Love   I. ObsessionUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum