47. Yrrah
- Kath… Katherine, trezeste-te, te rog!
M-am simtit zgaltaita si o voce speriata ma trezea din inconstienta, aducandu-ma usor la lumina si odata cu asta ingropandu-ma in adevaratul intuneric al realtiatii, mult mai crunt si dur decat cel al inconstientei.
Am tusit usor inainte sa deschid ochii si mi-am dres gatul uscat si usturator. Imi simteam narile arzand ca si cum as fi inhalat gaz toxic. Tot capul imi vajaia.
- Kath, te simti bine? Vocea speriata de baiat m-a facut sa deschid ochii complet si sa ma trezesc la realitate. Realitate in care stiam deja ce ma asteapta si puteam foarte usor sa o compar cu intrarea in iad.
Mi-am masat fruntea si m-am ridicat in sezut.
- Keith, am soptit cu gatul taiat si privirea lui de-a dreptul speriata m-a facut sa il trag in bratele mele.
- Keith, esti bine? Ti-au facut ceva? L-am intrebat repede atingandu-i fata speriata, aducandu-mi aminte de momentul in care am lesinat cand el era imobilizat de… Doamne, nu pot sa cred ca toate astea sunt reale. Nu aveam timp sa ma gandesc la adevarata problema, la faptul ca fusesem rapita si minutele mele erau numarate pentru ca toate gandurile mele erau blocate si traumatizate de imaginea fratelui geaman al lui Harry. Fratele geaman “mort”.
- Sunt bine, m-au adormit si pe mine cu chestia aia ca pe tine. Kath, ce naiba se intampla? De ce se comporta Harry asa? Ma intreba Keith disperat. Pentru el toate astea erau probabil mai bulversante decat pentru mine. Mi-am masat fruntea cu varful degetelor si am respirat adanc.
- Acela nu e Harry, Keith. E fratele lui geaman.
Ochii lui Keith se marira si expresia lui ma acuza ca sunt nebuna. Oricum, nu va mai dura mult pana voi innebuni.
- Ce?! Kath, despre ce naiba vorbesti? Harry nu are niciun frate geaman.
Am oftat.
- Ba da, Keith. E o poveste lunga pe care Harry nu a spus-o multor persoane, dar el credea ca Yrrah e mort.
Keith isi scutura capul naucit.
- Yrrah… OK si atunci ce vrea de la noi? Intreba repede si mi-am muscat buza nestiind ce sa ii explic mai intai. Erau atatea de explicat.
- Nu stiu ce vrea el cu exactitate dar stiu ce vrea celalalt.
- Care celalalt?
- Drake. Cel care m-a tras pe mine din masina, am explicat cand Keith s-a incruntat nerecunoscand numele. Ridica sprancenele asteptand detalii.
- Drake e dusmanul lui Harry si cauta razbunare pentru o intamplare din trecut. Razbunare care se pare ca o poate obtine doar prin mine.
Keith isi musca buza speriat si isi baga mainile in par, lasandu-si capul in jos.
- La dracu’, la dracu’, la dracu’! Rosti repede speriat si mi-am muscat buza simtind cum incep din nou sa plang. L-am tras langa mine si l-am strans in brate ca pe un fratior mai mic si speriat.
- Imi pare rau, Keith. E doar vina mea ca esti si tu aici, nu trebuia sa insinst sa vii noi. Doar pe mine ma voiau. Am suspinat masandu-i ceafa si s-a ridicat repede spre mine, tragandu-si nasul si abtinandu-se sa planga.
- Nu, imi pare bine ca am venit cu tine. Era mai rau daca ramaneai in asta singura. Vorbele lui m-au facut sa zambesc usor. Voia sa fie langa mine, sa fie puternic desi vedeam frica din ochii lui. L-am tras din nou in bratele mele si l-am sarutat pe frunte. Daca eu nu mai aveam nicio sansa de scapare, trebuia sa fac ceva sa il scot pe Keith de aici. El nu le era de niciun folos si poate cu negocierea corecta, reusesc sa il salvez.
Am privit in jurul meu, eram intr-o camera necunoscuta ce parea un dormitor obisnuit si saracacios. Eram asezati pe un pat mic, de o singura persoana care avea o noptiera in partea dreapta. In fata se afla o masa de mobilier goala si cam atat. Mi-am muscat buza speriata cand nu am recunoscut peisajul ce patrundea prin micul geam. Cerul parea inourat si ochii mei obositi au destins ceva ce semana cu o padure.
- Keith, unde suntem? Am intrebat rapid, ridicandu-ma deja din pat si mergand spre fereastra. Pasii imi erau grei si picioarele slabite, dar m-am prins de pervaz si am suspinat usor cand tot ce am putut vedea a fost o padure in fata mea si o sosea la cativa zeci de metri in fata casei.
- Nu am nici cea mai mica idee. Imi raspunse Keith venind langa mine. – Dar cred ca le-a luat destul de mult sa ne aduca aici, asta sau am dormit noi prea mult.
Mi-am ridicat privirea spre cer, incercand sa ghicesc ora ghindandu-ma dupa soare, dar era inexistent, mascat de nori grosi si negri iar asta era un alt semn rau; Seattle era insorit azi-dimineata dar ceva imi spunea ca in niciun caz nu mai suntem acolo.
Am inghitit in sec incercand sa imi mentin calmul si am analizat casa in care ne aflam. Parea sa fim la etajul 1 iar drumul pana jos nu era prea mare dar gandurile mele pentru o asemenea evadare s-au spulberat cand am observat cuiele batute in ramele de lemn ale ferestrei. Era si asa destul de mica si daca as fi spart-o as face prea mult zgomot asa ca nu am avea timp sa coboram amandoi, asta dupa ce am improviza o franghie.
Am renuntat la planul de moment fara sanse de reusita si am observat ca in fata casei erau parcate trei masini, negre, de teren. Am vazut-o si pe cea cu care m-a adus Yrrah aici si inima mi s-a urcat in gat la amintirea lui.
Am mers langa usa si din instinct am verificat clanta.
- E incuiata, imi confirma Keith ce imi dadusem seama deja. Mi-am lipit urechea de usa de lemn incercand sa aud orice urma de conversatie a celor de jos. Am dedus scurte sunete ale unor voci dar nu puteam intelege un cuvant concret.
- Keith, ai idee cati sunt? L-am intrebat intorcandu-ma spre el. Stiam ca sunt multi la numar, ii vazusem inainte ca Drake sa ma scoata din masina dar dupa asta socul meu a fost prea mare sa deduc si numarul persoanelor din jurul meu.
Keith se gandi cateva secunde si isi musca buza usor.
- Nu sunt sigur, cand ne-au rapit pe noi erau in jur de 8 dar am mai vazut cativa venind pe parcurs. Dupa ce m-am trezit eu a aparut alta masina cu inca unul si o femeie.
Privirea mea s-a concentrat imediat asupra lui.
- O femeie?! Am repetat incruntandu-ma. Keith aproba din cap.
- Cum arata femeia? Am intrebat repede desi cred ca stiam deja raspunsul.
Keith se scarpina in cap, depasit de toate astea.
- Avea… nu stiu, avea statura ta, parul brunet…. a si inca ceva; tresari aducandu-si brusc aminte: Cand a coborat din masina a tipat ceva spre acel barbat dar nu am inteles nimic, vorbea in alta limba si cred ca era rusa.
Mi-am inchis ochii si mi-am masat din nou fruntea cu varful degetelor. Nu pot sa cred ca am lasat toate astea sa treaca pe langa mine. Acum totul se lega: Vorbele Alexandrei si trecerea neobservata a lui Harry la nunta lui Reynolds. Toata lumea il credea Yrrah. Dar chiar si asa, de ce ne-a lasat Alexandra sa plecam? Oare ea a pus toate astea la cale? Mi-am masat din nou fruntea ametita de alt val de intrebari si lucruri care nu isi au sensul. Gandul mi-a fugit pentru prima data la Harry, am icnit cand chipul sau a aparut in mintea mea. Oh, Doamne, oare ce se intamplase cu el? Cum a reactionat cand a realizat ca am disparut? L-au ranit si pe el?
Intrebarile acestea erau cele care imi cresteau frica cel mai tare si l-am observat pe Keith invartindu-se nelinistit in camera.
- Keith, ce s-a intamplat cu ceilalti? Cand am intrat eu in salonul lui Amber, cu totii erau pe hol, apoi au disparut. Vocea mea tremura si ma gandeam terifiata la Harry, poate eu nu eram singura in pericol acum. El nu ar fi plecat niciodata asa.
Keith isi musca buza si clatina neajutorat din cap.
- Nu am nici cea mai mica idee. Imi amintesc ca eram toti pe hol si eu am mers la toaleta iar cand am iesit nu mai era nimeni. Am intrat in salonul lui Amber si mi-a spus ca tu ai iesit sa vorbesti cu cineva apoi te-am vazut cu Harry… sau ma rog, cu tipul ala langa lift. Mai departe stii.
Am inceput sa ma invartesc si eu nelinistita, incercam sa pun lucrurile cap la cap si gaseam anumite ipoteze gandindu-ma la Yrrah. Putea foarte usor sa se dea drept Harry si sa ii goneasca pe ceilalti dar ce a facut cu Harry? Cum si cine l-a convins pe el sa plece de acolo?
Am avut doar o secunda la dispozitie sa ma gandesc la Alexandra si am tresarit cand usa s-a deschis chiar langa mine.
M-am dus imediat langa Keith si inca nu sunt sigura care dintre noi il proteja pe celalalt. Faptul ca era aproape la fel de inalt ca mine ma facea sa ma simt mai bine dar inca era un copil si nu l-as lasa niciodata sa intre in fata mea in cazul unei amenintari, mai ales ca era aici din cauza mea.
Am inghitit in sec cand in camera si-a facut aparitia un barbat inspaimantator, urias si cu o nuanta a pielii aproape neagra, chelios si cu o figura furioasa. M-am asezat din instinct in fata lui Keith cand omul a venit spre noi iar Keith mi-a prins cotul pentru a ma trage mai in spate.
- Tu, vii cu mine! Imi vorbi cu un ton serios si imi smuci bratul, tragandu-ma imediat de langa Keith.
Am inghitit in sec si am hotarat sa il ascult, nu ma ajuta cu nimic sa protestez, doar inrautateam situatia.
- Kath! A tresarit Keith incercand sa ma traga inapoi dar l-am oprit inainte sa o faca si sa fie lovit de barbatul imens, fruntea mea ajungea la umarul lui si imi dau seama ca orele petrecute pe antrenamente erau in zadar. Nu as fi niciodata capabila sa ma lupt cu un asemenea om, mai ales ca ii vedeam clar pistolul bagat in curea in partea din spate a pantalonilor. Un mic gand mi-a trecut prin minte, unul periculos dar daca as reusi sa pun mana pe o arma poate am avea mai multe sanse. Sau doar sa murim mai repede.
L-a incuiat pe Keith din nou si m-a tras pe holul stramt dar care parea ridicol de primitor si calduros, tipic unei case micute la marginea padurii, pe care o detine o familie cu veniturii medii. Eram atat de curioasa sa aflu unde suntem, dar tot ce vedeam chiar si prin fereastra de pe hol era padurea necunoscuta.
M-a tras pe cele cateva trepte pana la parter si cand am zarit umbrele persoanelor care ma asteptau jos, toate cuvintele, fricile si averitizarile lui Harry au prins contur si mi s-au asternut in fata ochilor. Se intampla.
Am inghitit subtil in sec dar am incercat sa fiu puternica cand am fost impinsa spre diavolii mei: Drake, Yrrah, Alexandra si alte persoane care imi erau necunoscute dar ma idoiesc ca imi vor mai putin rau ca primii mentionati.
Sufrageria era mica si intunecata din cauza draperiilor trase. Cinci persoane erau inghesuite pe canapeaua mult prea mica dintr-o cusatura maronie si un televizor umplea camera cu un sunet usor provenit de la un canal de sport pana cand diavolul meu principal a vorbit:
- Iat-o, raza mea de speranta! Drake imi aplauda intrarea intr-un mod batjocoritor si se apropie de mine, tragandu-ma de langa barbatul mulatru si infricosator. Nici nu se sinchiseau sa ma lege dar era clar ca nu reprezint o amenintare pentru atatea persoane inarmate. N-as putea sa fac un pas spre iesire si capul mi-ar fi ingaurit de 10 gloante in acelasi timp. Dar nu era acum momentul meu sa mor, desi mi-as dori sa fie gandindu-ma la ce ma asteapta.
Mi-am pastrat privirea in pamant si dinti au inceput sa imi scrasneasca, in ciuda faptului ca eram speriata ingrozitor, incepeam sa devin si nervoasa, privind toti acesti oameni care nu ma cunosteau dar voiau sa isi joace razbunarea murdara prin mine. Am facut un pact cu propria persoana sa nu le ofer niciun fel de satisfactie. Nu stiu ce urma sa mi se intample dar nu aveam de gand sa mor aratandu-le cat ma doare si asta dintr-un singur motiv: nu voiam ca Harry sa vada asta.
Drake mi-a prins o suvita de par intre degetele sale si mi-a ridicat capul spre el, privirea lui se schimbase. Nu ma mai privea ca la nunta, cu acea admiratie flatanta, acum stia cine sunt si zambetul sau devenise sadic si mai dezgustator decat inainte.
Isi cobora degetele pe gatul meu si stiam exact unde se indreapta. Mi-a smucit capul pentru a-mi putea vedea mai bine tatuajul. Am scranit din dinti.
- Am stiut eu ca e ceva in neregula cu chestia asta inca de cand l-am vazut. Dar cine s-ar fi gandit... clatina din cap inca nevenindu-i sa creada.
Mainile lui coborara pe soldurile mele si am incercat sa raman nemiscata din cauza expresiei sale serioase si inspaimantatoare.
- Ce pierdere, sopti mangaindu-mi de data asta obrazul si am incercat sa nu plang de scarba si frica. – Styles a stiut intotdeauna sa isi aleaga cele mai frumoase jucarii dar a dat lovitura cu tine. Nu e de mirare ca te pretuieste atat, orice barbat ar face-o! Isi cobora capul spre obrazul meu si m-am ferit pana mi-a prins barbia si m-a tras spre el pentru a-mi putea mirosi pielea ca un adevarat pradator. Stiam ca lacrimile sunt deja in ochii mei si am zarit peste umarul lui, expresia rece a lui Yrrah. Cat de tare semana cu Harry. Ma facea sa innebunesc si mai tare si am inchis ochii rugandu-ma sa mor in secunda asta. Incepand din momentul asta, moartea era cel mai frumos cadou pe care l-as putea primi. Nu aveam cum sa ajung intr-un iad mai rau ca asta.
- Stii de ce esti aici, Katherine?
Am deschis ochii cand intrebarea lui a fost rostita langa urechea mea.
- Din cauza cui esti aici? Continua inainte sa ii raspund si oricum nu aveam de gand sa o fac. Respiratia lui mi se lipea de piele si ma ardea.
Isi ridica privirea spre mine cand raspunsul meu nu a venit. Imi prinse barbia intre degetele sale, strangandu-ma cu brutalitate si distorsionandu-mi colturile gurii.
- Raspunde-mi! Scrasni din dinti.
- Da, stiu! Am vorbit cu dificultate din cauza felului in care ma strangea si m-a eliberat imediat.
- Atunci stii ce te asteapta, nu-i asa? De data asta fata sa forma un ranjet slinos si imi dau seama ca ii facea placere sa ma sperie din ce in ce mai tare.
- Da, am spus insa nelasandu-mi spaima din interior sa iasa la iveala. Paream plictisita si sunt mandra de mine pentru asta.
Drake isi ridica spranceana, probabil astepta sa ii cad in genunchi si sa il implor in lacrimi sa imi dea drumul. Stiu ca astea ar fi in zadar asa ca de ce sa ma injosesc si mai tare?
Ma privi cateva secunde apoi izbucni in ras si se intoarse cu spatele, departandu-se de mine. Nu stiu daca aveam un motiv intemeiat sa fac asta, dar am rasuflat usurata cand a plecat de langa mine.
- Asta cu siguranta va fi distractiv! L-am observat privindu-l pe Yrrah si acesta afisa un zambet care mi-a inghetat inima in loc. Puteam suporta tot ce se intampla cu mine, eram oarecum pregatita pentru toate astea, dar felul in care arata unul dintre oamenii care voia acum sa ma omoare, ma scotea din minti.
- Fara indoiala, rosti barbatul analizandu-ma din cap pana in picioare si el era singurul din camera care ma facea cu adevarat sa tremur.
Drake se uita la el, apoi isi intoarse privirea spre mine si continua sa rada de parca ar fi avut in fata lui cele mai amuzante marionete din lume.
- E chipes, nu? Ranji spre mine si stiam ca se refera la Yrrah.
Am incercat sa nu ii acord atentie insa era imposibil sa nu ma uit la fiinta care ma privea la cativa pasi de mine si nu reuseam sa ma obisnuiesc cu gandul ca e reala. Si mai ales de ce era aici si facea toate astea.
- Stii, pot spune ca exista un singur lucru bun la Styles: Baiatul asta.
Imi vorbi Drake si am fost aproape fericita sa am un motiv sa imi iau ochii de pe Yrrah, insa apoi i-am vazut unul langa altul cum imi zambeau diavoleste si mi s-a intors stomacul pe dos.
- Cand l-am intalnit pe tipul asta, eram la un pas sa il omor. Adica il uram atat de mult pe Styles si sa il prind neprotejat pe strazile din Chicago, unde clar nu e teritoriul lui, era aproape o mana cereasca. Dar stii ce m-a oprit sa ii tai gatul?
Drake se opri si il batu pe Yrrah pe mana, lipindu-si palma de bratul lui si lipanindu-si degetele pe pielea sa. Mi-am dat seama ca se referea la tatuaje.
- Norocul lui ca Harry e obsedat de tatuaje si e mazgalit din cap pana in picioare, dupa cum se pare ca isi marcheaza si animalutele de companie. Amandoi ranjira spre mine si am scrasnit din dinti. – La inceput nu credeam ca imi va fi de vreun folos, dar mi-a spus ca il uraste pe Harry plus alte lucruri folositoare asa ca l-am luat sub aripa mea in speranta ca imi va fi de folos intr-o zi si asa a fost. Drake vorbea despre Yrrah ca despre o unealta de razbunare, dar privirea intunecata de pe chipul care imi facea picioarele sa tremure, imi spune ca adevaratul manipulator aici era demonul care tacea si astepta momentul potrivit sa isi puna adevaratul plan in aplicare.
- Dar spre deosebire de marcajele lui asupra jucariilor sexuale… Drake se apropie din nou de mine iar tonul sau serios m-a facut sa ma dau un mic pas inapoi. – De data asta a mai aparut un lucru care a reprezentat pentru mine startul razbunarii pe care o astept de atat de mult timp – imi prinse o suvita de par intre degetele sale si am inghitit in sec – Pe langa faptul ca tatuajul tau e atat de diferit, sa iti vad numele pe gatul lui a fost de-ajuns pentru mine. Plus felul in care te-a dus in casa lui Gunn si te-a baricadat acolo ca pe o comoara nationala, zambi mangaindu-mi in continuare parul si mi-am strans buzele sa abtin orice iesire nervoasa care putea scapa din mine. Nu imi era prea greu sa il lovesc acum dar doar mi-as inrautati situatia.
- Cand l-am intrebat pe Yrrah ce parere are despre noua fiica a lui Reynolds, ghici ce mi-a raspuns, Rase Drake inca parand amuzat de tot ce se intampla si imbatat de norocul care cazuse pe el odata cu mine. – Ca nu are nicio idee despre ce vorbesc desi eu il vazusem foarte bine vorbind cu tine si cu Alexandra. Arunca o privire urata spre femeia bruneta care s-a incruntat strangandu-si buzele. Dupa asta lucrurile au inceput sa prinda contur, tatuajul tau, felul cum ai fugit de la nunta imediat dupa asta. Nu pot sa cred ca Styles a fost in acelasi loc cu mine si eu nu mi-am dat seama, continua sa rada probabil gandindu-se la cum ar fi reusit sa il tortureze pe Harry daca l-ar fi prins acolo, pe teritoriul lui. Gandul asta m-a facut sa respir usurata pentru prima data din cauza existentei lui Yrrah. Poate nu as mai fi fost asa usor de rapit fara ajutorul lui dar nu cred ca eu si Harry am mai fi plecat vreodata din California daca daca nu era el.
- Idiotul ala e indragostit, continua Drake serios incepand din nou sa imi analizeze chipul. Ceva ce nu am crezut niciodata ca e cu putinta. Am incercat totul, iubita lui nu era nimic mai mult decat o placere sexuala pe care o putea inlocui cu usurinta. Nu iubea nimic, am incercat pana si cu bunicul sau – zambi spre Yrrah si imediat mi-am dat seama de unde stia Drake de Jonathan – dar nimic, nici nu parea sa se sinchiseasca prea tare. Ma asteptam sa vina la mine ca sa isi elibereze bunicul dar diavolul ala nu are inima. Eram la un pas sa renunt, nu poti ataca in inima un asemenea om, pana ai aparut tu. Ranji mangaindu-mi buza de jos si m-am smucit scarbita. - Cred ca deja te-a pus la curent cu trecutul si stii ca prezenta ta aici e doar o razbunare pentru ce mi-a facut el mie. Drake si-a intors usor capul in dreapta mea si am observat pentru prima data prezenta altei femei in camera. Buzele mi-au tremurat usor cand am recunoscut parul albicios si lung. Christina.
- Styles s-a distrat foarte bine cu iubita mea acum ceva timp. Nu pot sa nu ii intorc favoarea. Ranji Drake spre mine si nu am putut sa nu observ expresia trista si aproape speriata a Christinei. Credeam ca ma va privi cu o placere sadica, insa nu era asa, stia ca Harry nu i-a facut ei ceea ce urmeaza sa imi faca Drake mie. Asta m-a enervat si mai tare.
- Din cate stiu eu, iubita ta s-a culcat de bunavoie cu Harry. Am scrasnit din dinti spre Drake care mi-a aruncat o privire urata imediat dupa asta, apoi zambi diavoleste apropiindu-se mai mult de mine.
- Oh, iubito, si tu o sa ajungi sa te culci de bunavoie cu mine… intr-un fel sau altul. Se apropie din nou de urechea mea si mi-am strans buzele de furie. Am observat expresia trista si jenata a Christinei si privirea ei imi spunea ca era obligata sa fie aici, am incercat sa ii analizez gatul cat mai atent dar nu vedeam nimic acolo. Orice urma a S-ului lui Harry a disparut demult si nu in felul in care a disparut al lui Amber dar nu cred ca Drake si Christina mai erau un cuplu acum. Doar razbunarea lui o tinea aici si clar obligata, fata ei trista exprima inocenta si chiar daca stiam ca femeia asta a fost in patul lui Harry, singurul lucru care ma scotea acum din minti era respiratia lui Drake pe gatul meu.
- Mai bine mor! Am scrasnit din dinti si nu am reusit sa ma mai abtin. Drake era extrem de aproape de mine si a trebuit doar sa imi ridic genunchiul si furia din mine a decis puterea loviturii. Drake a icnit in urechea mea si s-a tras un pas inapoi, scrasnind din dinti si abtinandu-se sa isi duca mana in zona lovita insa s-a aplecat usor in fata si si-a strans ochii. Mi-am muscat limba, eram obisnuita sa imi creez problemele cu mana mea dar pe asta nu o regretam, chiar daca aveam sa platesc scump pentru ea.
Un sunet a umplut camera si firele de par mi s-au ridicat pe piele. Cunosteam sunetul asta atat de bine. Rasul lui Harry, doar ca nu era al lui.
Yrrah veni spre noi, luandu-l pe Drake de langa mine chiar inainte ca acesta sa hotarasca cum sa ma pedepseasca pentru indrazneala de mai devreme si preferam asta, voiam ca Drake sa ma loveasca, sa imi faca orice, era mai bine decat sentimentul de groaza care s-a asternut in mine cand diavolul cu chipul iubitului meu, a venit langa mine.
- Loveste-ma si pe mine! Sopti cu un amuzament sadic apropiindu-se de mine si am paralizat in loc. Trebuia sa ma obisnuiesc cu omul asta, era doar fratele lui Harry care il credeam mort dar era cat se poate de viu. Nu era un asa mare motiv de panica dar reusea sa ma scoata din minti cand se uita la mine. Acum purta aceeasi vestimentatie ca Harry, renuntase la geaca de piele si bratele sale curate erau ca un medicament de calmare pentru mine, la fel si ochii negri. Nu era Harry al meu si acesta clar voia sa imi faca rau asa ca trebuia sa ii rezist, insa gandindu-ma cu groaza la reactia lui Harry cand va afla ca fratele sau traieste si mai ales ca vrea sa se razbune pe el, de ce, inca nici eu nu stiu, dar sunt pe cale sa aflu.
- Hai, nu indraznesti? Sau preferi sa ma saruti? Isi apropie fata de a mea si mi-am simtit ochii marindu-se. Respiratia lui s-a lipit de buzele mele si am inghitit in sec. Ii semana atat de mult, imi aducea aminte de momentele in care l-am cunoscut pe Harry si se comporta cu mine folosind aceeasi perversitate rautacioasa. Dar pentru acesta nu simteam nimic, voiam sa fug de langa el dar nu imi gaseam puterea.
- Hmm?! Zambi si deja ii simteam buzele atingandu-le pe ale mele, m-am dat un pas in spate speriata dar bratul sau mi-a prins mijlocul si m-a lipit de el.
- Haide, ce nu-ti place la mine? Ochii? Preferi sa imi pun lentilele din nou? Sau sa imi tatuez numele tau pe gat? Vorbele lui erau rostite in batjocora si am incercat sa ma feresc disperata cand s-a apropiat din nou de buzele mele. Voiam sa il injur, sa il lovesc dar felul in care arata ma oprea s-o fac. Nu voiam sa patez imaginea lui Harry in mintea mea nici macar asa.
- As vrea sa gust si eu ce i-a dat fratelui meu dependenta. Trebuie sa ai un gust bun. Isi linse usor buza de jos inainte sa imi prinda barbia si m-am zbatut in bratele lui.
- Da-mi drumul, nenorocitule! Am marait tragandu-i mana de pe fata mea si asta l-a facut sa ranjeasca si sa ma stranga si mai tare in brate. Imi pierdeam mintile, era aceeasi imbratisare puternica si sugrumanta pe care mi-o oferea si Harry, erau aceleasi brate, insa asta imi provoca doar dezgust acum.
- Ajunge, Yrrah! O voce puternica s-a auzit intre noi, facand capul lui Yrrah sa se intoarca usor spre cea care vorbise. Alexandra il privea cu o seriozitate aproape furioasa, facandu-l pe Yrrah sa se incrunte.
- Vezi-ti dracu’ de treaba ta! Marai barbatul de langa mine, am inghitit in sec de parca m-ar fi amenintat pe mine.
Alexandra se incrunta furioasa si nu parea deloc speriata de tonul lui Yrrah. Parea genul perfect de femeie fatala si periculoasa.
- Da-i drumul sau o sa imi vad de treaba mea intr-un mod care nu iti va placea. M-am saturat de rahatul asta. Continua femeia serioasa si cuvintele ei m-au surprins. Din asta reiesea ca si ea este obligata sa fie aici.
Yrrah scrasni din dinti spre ea si isi intoarse capul spre mine si inainte sa imi dau seama imi saruta obrazul, suficient de aproape de coltul gurii si imi sopti:
- Ne vedem mai tarziu, iubito!
Eram deja pierduta. Toate astea erau prea mult pentru mine. Nu am realizat cand omul imens si mulatru a venit langa mine si m-a dus inapoi sus la ordinele lui Drake. Care era inca nervos pentru slabiciunea la care il expusesem si avea sa imi plateasca pentru asta mai tarziu dar nu imi pasa. Urlam pe interior din cauza felului in care acele buze s-au lipit de pielea mea si aceea soapta care de data asta a fost blanda si mi-a spus “iubito” exact asa cum o face cel care are dreptul sa imi spuna asa. Yrrah era un adevarat demon in viata mea, un demon in adevaratul sens al cuvantului care ma poseda si imi lua mintile insa nu facea asta intr-un mod pasional ca Harry, o facea exact asa cum trebuie ca sa te innebuneasca si sa te aduca la moarte prin propria-ti dorinta. Voiam sa stau departe de barbatul ala, nu suportam sa il vad, mai ales ca stiu ca exista sansa sa nu il mai vad niciodata pe Harry iar acum apare sosia asta monstruoasa care nu vrea decat sa ma distruga. O sa fiu distrusa de, si pentru acelasi chip. O sa fiu omorata si o sa mor pentru si de aceleasi maini. Sanatatea mea mintala nu mai rezista mult.
Am fost impinsa inapoi in camera de sechestru si lacrimile mi-au cazut pe obraji atunci cand sunetul cheii s-a auzit in spatele meu.
- Kath, esti bine? Ti-au facut ceva?
Am simtit bratele lui Keith asezandu-se pe umerii mei si mi-am ridicat privirea spre el. Am clatinat usor din cap, inca pierduta in acea sufragerie cu imaginea acelui om in mintea mea. Am suspinat cand Keith m-a tras in bratele lui si a incercat sa ma consoleze. Regretam ca din cauza mea ajunsese si el aici, dar intr-un fel ma bucuram de prezenta sa. De prezenta unui prieten intr-o gaura cu diavoli.
- Ce ne facem, Kath? Intreba Keith in umarul meu si mi-am strans ochii pentru ca oricare ar fi fost raspunsul care avea sa iasa din gura mea, nu era unul bun pentru Keith. Era un singur lucru pe care il puteam face acum.
- Asteptam! Am rostit usor, gandul fugindu-mi la Harry si imaginea lui in momentul asta imi facea inima sa tipe de disperare.
Oare ce facea acum? Cum a reactionat cand a realizat ca am disparut? Ca teama care il distrugea pe interior de cateva zile si poate chiar de cand m-a intalnit – s-a adeverit. M-a pierdut.
Ma speria ce urma sa se intample mai departe, pentru ca nu imi e greu sa imi dau seama ca va face orice ii sta in putinta sa ma gaseasca, iar asta ar putea duce la si mai multe lucruri rele, isi va pierde mintile si razboiul va deveni unul cu adevarat sangeros atunci cand el si Drake se vor intalni. Nu stiu daca Drake avea de gand doar sa ma violeze si sa ma trimita inapoi la Harry dupa ce si-a batut joc de mine dar ceva imi spune ca planurile lui tinteau mult mai sus de atat si zilele mele ar putea fi numarate, avand in vedere ca Drake nu era singurul aici care cauta razbunare.
Gandurile negre si spaima ma mancau pe interior si linistea din jurul meu nu ma ajuta cu nimic. Incepea usor sa se intunece si nimeni nu venea sa ne vada. Nimeni nu venea sa imi spuna ce are de gand cu mine si cum urmeaza sa ma foloseasca drept unealta de razbunare iar asta ma scotea din minti. Voiam sa se termine mai repede, sa se termine inainte ca Harry sa ma gaseasca, sau sa o faca inainte ca Drake sa isi puna planul in aplicare.
Keith a adormit in cele din urma, obosit si el de aceleasi ganduri negre ca si mine. Eu mi-am asezat palmele pe pervazul prafuit al ferestrei, ascultand rasetele venite de jos, privind soarele cum dispare complet sub norii negri si intunecand padurea din jurul meu. Nu eram constienta ca plang pana cand gulerul bluzei mele s-a udat din cauza lacrimilor care mi-au ajuns pe gat. Le-am sters mahnita. Nu voiam sa mai plang, nu ma ajuta cu nimic. Nu imi puteam scoate din minte ultimele cuvinte ale lui Harry, rugamintea lui aproape disperata sa nu plecam de acasa, ultimul sarut care inca de atunci mi s-a parut unul de ramas bun. Oare aveam sa il mai sarut vreodata? Sa il mai tin vreodata in brate? Prezentul nu era in favoarea unui raspuns bun pentru mine.
Am tresarit cand am auzit cheia invartindu-se in broasca si mi-am sters repede lacrimile de pe obraji. Nu imi facea deloc placere ca acesti oameni sa ma vada plangand. Preferam sa intre oricine pe acea usa, oricare dintre persoanele care ma rapisera, mai putin el.
Plamanii mei au tras o gura mare de aer intr-un suspin care nu a mai iesit afara. A ramas blocata in pieptul meu, la fel ca tot corpul meu cand Yrrah si-a facut aparitia in camera, cu o farfurie pe care erau puse cateva sandvisuri si doua pahare de apa. Le-a asezat pe masa goala de langa perete si s-a intors spre mine, asezandu-si mainile in san si afisand un usor zambet sadic. Am privit subtil spre Keith, inca dormea si sper ca avea sa ramana asa.
Mi-am strans pumnii rugandu-ma in mintea mea sa se intoarca si sa plece dar nu a facut-o. Si-a aplecat usor capul, plimbandu-si ochii pe corpul meu si analizandu-ma ca pe un exponat fara viata, asezat intr-o vitrina. Si exact asa ma simteam.
- De ce faci asta? M-am auzit vorbind si chiar si pe mine m-a speriat asta. Era o intrebare care imi alerga prin minte inca din momentul in care l-am vazut scotandu-si lentilele si mi-am dat seama cine este.
Ma surprinse razand usor si clatinand din cap.
- Stii ca gemeni se presupune ca impart totul inca de la nastere? Lucrurile nu au mers asa si pentru noi. Fratele meu a luat toata fericirea iar eu toata durerea. Si acum e timpul sa intoarcem roata. Seriozitatea macabra din glasul lui m-a facut sa inghit puternic in sec.
- Fericirea?! Am repetat abtinandu-ma sa nu rad.
- Da! Numai uita-te la tine! Isi ridica mana spre mine si am inghitit in sec. A prmit mereu tot ce a fost mai bun. Scrasni din dinti si cuvintele lui ma bulversau. Ce stia Yrrah despre Harry?
- Tu ce-ai fi facut in locul meu, Katherine? Ma studia cu atentie, incercand sa citeasca raspunsurile in gandurile mele inainte ca eu sa le rostesc.
- Nu ai nicio idee cum a fost viata lui Harry, aproape am soptit, lasand lacrimile sa se scurga pe obraji mei. Yrrah izbucni in ras, facandu-ma sa tresar la fel si pe Keith care s-a trezit speriat si panica l-a cuprins imediat cand a intalnit silueta lui Yrrah. I-am facut un semn discret sa ramana linistit atunci cand a vrut sa se ridice din pat.
- Nu am nicio idee? Pai, lasa-ma sa incerc: Ne-am nascut impreuna si am fost trimisi la orfelinat dupa ce mama noastra a avut o sarcina neprevazuta. Dar in cele din urma lucrurile s-au rezolvat dar doi copii erau prea mult, asa ca l-a ales pe cel pe care si l-a dorit intotdeauna, cel caruia i-a dat numele care ii placea, eu am primit umbra numelui sau pentru ca asta am fost intotdeauna; o umbra a lui Harry. Eram… celalalt. Cel nedorit. El a primit o viata frumoasa, o familie, o mama, un tata iar eu ce-am primit? Ura unui nenorocit care imi reamintea in fiecare saptamana ca nu sunt nimic altceva decat o greseala.
Devenea furios dupa fiecare cuvant si lacrimile care se formau usor in ochii lui crestea teama din mine in fata vorbelor sale.
- In fiecare saptamana, joi la ora 13. Aceea a fost programul copilarieie mele. Programul in care ma intalneam cu diavolul. Niciodata nu am inteles de ce m-a urat omul ala atat de mult dar dupa un timp nu a mai contat. Ma bucuram de vizitele lui, ma faceau mai puternic, furia ma facea mai puternic. Am fost inchis ca un prizonier inca de cand m-am nascut, mi-am dorit de multe ori sa fug din iadul ala dar nu am putut. Nu eram un orfan obisnuit, eram cutia in care era aruncata toata furia lui Jonathan Styles. Cand m-am facut mai mare a inceput sa ma bata, ma starnea, voia sa ma lupt cu el, ca si cum eu eram o greseala dar o greseala facuta din vina lui si isi varsa toata durerea si furia in mine. Toate astea in timp ce pe celalalt il iubea si spunea ca e binecuvantarea pe care i-a oferit-o fiica lui. In timp ce eu eram blestemul. Ce spui de viata mea, Katherine? Mi-a oferit o singura sansa sa imi vad familia. Mi-a spus ca am o singura sansa sa ma razbun. Aveam 9 ani cand am vazut-o pentru prima data si l-am vazut si pe el, pe fratele meu care imi jura ca vom ramane impreuna orice ar fi si vom avea grija unul de celalalt. Dupa asta diavolul m-a trimis inapoi si a vrut sa scape definitiv de mine. A platit o asistenta sa ma otraveasca insa ei i s-a facut mila de mine. Era un om prea puternic ca sa poata fi doborat sau aruncat in mana legii pentru ca el era legea. Stiau ce chin indur din cauza lui si mi-au inscenat moartea. L-au mintit ca m-au omorat si m-au trimis la un alt orfelinat. Dupa asta, nu l-am mai vazut. Dar stiam ca intr-o zi ne vom intalni din nou. Am crescut singur, inconjurat doar de straini si incalzit doar de un singur lucru: dorinta de razbunare. Acum, presupun ca tu stii mai multe despre viata lui Harry decat mine. Vrei sa faci o mica comparatie?
Voiam s-o fac. Dar nu puteam, povestea lui Yrrah ma blocase complet si acum intelegeam dorinta de razbunare a acestui barbat. Bunicul lor ii transformase pe amandoi in doi demoni si a incercat in tot acest timp sa ii intoarca unul impotriva celuilalt. Sa le distruga sufletele ca apoi ei sa isi doreasca sa se distruga intre ei pentru a curata pacatul care fusese facut din vina lui.
Yrrah veni furios spre mine si am tresarit speriata cand mi-a smucit bratul.
- Spune-mi! Ce stii tu despre mine? M-ai recunoscut. Ce ti-a spus el despre mine? Ca a avut candva un frate care s-a nascut din greseala si a murit intr-un orfelinat? Raspunde-mi! Tipa spre mine si am suspinat terifiata, erau atat de multe lucruri pe care voiam si trebuia sa i le spun dar nu imi gaseam cuvintele. Cum as fi putut sa calmez un om atat de dominat de dorinta razbunarii? Sa il fac sa ma creada pe mine cand ceea ce stia el i-a intunecat mintile toata viata? Keith il privea si el terifiat, probabil inca speriat de povestea lui Yrrah. La fel ca mine.
- Raspunde-mi! Tipa spre mine si m-am lasat smucita de furia lui fara sa protestez in vreun fel.
- Mi-a spus ca a avut un frate de care a fost despartit in copilarie si pe care l-a iubit la fel cum si-a iubit propria viata. Nu stii adevarul, Yrrah. Viata lui Harry nu a fost nici pe departe asa cum ti s-a spus tie. Diavolul care te-a chinuit pe tine l-a distrus si pe el, insa el a trait si durerea adevarului odata cu asta, a trait si alta durere inafara de a lui, pe cea a mamei sale.
Se incrunta furios si ma impinse in perete. Am icnit in urma contactului violent si l-am observat pe Keith sarind din pat.
- Las-o in pace, tipa spre el vrand sa vina langa mine dar Yrrah il prinse de guler si il arunca jos.
- Daca te mai misti de acolo o sa fac ce trebuia inca de cand te-am adus aici. Iti gauresc capul si scap definitiv de tine. Marai Yrrah spre el, scotandu-si pistolul si indreptandu-l furios spre Keith.
- Nu! Am tipat si am mers spre el, oprindu-ma chiar in fata sa inainte sa ii trag pistolul din mana. Keith il privea terifiat si ochii mei s-au intors disperati si rugatori spre Yrrah.
- Te rog, nu-l rani! L-am implorat si simteam cum gulerul bluzei mele se umezeste si mai mult.
Yrrah isi intoarse usor privirea spre mine, inca furioasa dar tinuta captiva sub expresia serioasa.
Mi-am adus aminte ca aveam ceva la mine care m-ar putea ajuta sa il conving ca adevarul nu e cel pe care il stie el. Mi-am strecurat usor mana tremuranda in buzunarul pantalonilor. Degetele mele au intalnit metalul cald si l-am scos usor in timp ce Yrrah ma analiza cu o incruntatura nervoasa si cu arma inca indreptata spre corpul trantit la pamant al lui Keith.
L-am ridicat usor intre noi. Yrrah trebuia sa isi aduca aminte de ziua in care si-a intalnit mama prima data. Singura zi in care a intalnit-o iar ea a purtat medalionul la incheietura.
Expresia lui s-a schimbat imediat, ochii i-au cazut pe lantisorul din mana mea ce parea sa il sperie. I-am vazut mana coborand usor in jos cu arma si am respirat usurata. S-a dat un mic pas inapoi si a ridicat cealalta mana, complet pierdut in imaginea lantisorului pe care mi l-a luat dintre degete.
- De unde ai asta? Sopti cu un glas tremurand.
- De la fratele tau! Am raspuns incercad sa fiu calma dar si vocea mea tremura ingrizitor.
Am pierdut sirul secundelor in care Yrrah a privit lantisorul. Fara sa se miste, doar plimbandu-si ochii pe acesta apoi inchizandu-i usor in momentul in care amintirile ii reveneau in minte.
- Mama ta l-a purtat in ziua in care tu ai venit acasa. Harry are o poza cu voi trei din acea zi. Ziua in care te-a vazut ultima data. Isi ridica privirea spre mine si se incrunta usor.
- Te rog, asculta-ma, Yrrah! Stiu ca ai suferit, dar adevarul nu in totalitate cel pe care il stii tu.
Isi strande buzele furios si se apleca usor pe marginea patului, inca privind medalionul pe care il avea in mana.
- Jonathan s-a jucat cu voi amandoi. L-a luat pe Harry de la orfelinat, dar doar pentru ca mama voastra a insistat. Nu l-a iubit nici pe el dar ca sa isi impace fiica i-a dat unul dintre copii. L-a ales pe Harry pentru ca el era mai cuminte, mi-a spus ca tu erai mai dur si ii semanai tatalui tau. Isi ridica privirea spre mine incruntat. – Yrrah, mama ta a fost violata.
Cuvintele mele au iesit ca o soapta chinuita si incruntatura sa s-a adancit, provocandu-mi un mic tremurat de teama.
- Ce?! Scrasni din dinti.
Am inghitit usor in sec si am incercat sa imi formez cuvintele cat mai bine inainte sa le rostesc. Am indicat spre medalionul ce il tinea in mana.
- Acela a apartinut omului care v-a violat mama. Ea a ramas insarcinata si v-a avut pe voi. De asta Jonathan va ura atat de mult, a vrut ca fiica sa sa faca avort pentru ca nu suporta sa aiba copii dintr-un viol, mai ales un viol provocat din cauza lui. L-a luat pe Harry acasa pentru ca mama voastra v-a iubit foarte mult pe amandoi dar i-a permis sa ia doar unul singur. A incercat tot timpul sa te recapete si pe tine dar cand te-a adus acasa tu nu ai facut decat sa le demonstrezi cat ii urasti, pentru ca erai inveninat de Jonathan. Asta a fost planul lui tot timpul, si nu te gandi ca viata lui Harry a fost mai frumoasa. In timp ce tie iti reprosa ca nu trebuia sa te nasti si ca pe el il iubesc, Harry primea aceeasi ura ca si tine. Doar ca diferita; Jonathan il invinovatea in permanenta ca din cauza sa viata fiicei lui a fost distrusa, daca nu va nastea pe voi ar fi putut sa isi revina si sa fie fericita din nou, dar voi ati oprit-o in loc. Tu il vedeai pe Jonathan odata pe saptamana, dar Harry a trait in aceeasi casa cu el timp de 10 ani. Chiar si dupa ce toti au crezut ca tu ai murit, calvarul lui Harry a continuat. Amandoi ati fost distrusi de omul asta, el e singurul pe care trebuie sa va razbunati si tu si Harry.
- Taci!
Am tresarit cand tipatul sau a umplut toata camera.
- Iti spun adevarul. Am incercat sa raman puternica. – Mama ta a purtat acel lantisor in ziua in care tu ai venit acasa. Dar l-a purtat la mana, nu-i asa? Pentru ca stia cui ii apartine dar in acelasi timp nu regreta, ea v-a iubit enorm pe amandoi si tot ce si-a dorit a fost sa fiti impreuna. Si… m-am oprit cu respiratia taiata cand ar fi trebuit sa spun si cine era Reynolds.
- Ce?! Marai asteptant.
Am inghitit in sec, partea asta de adevar era atat de imposibila incat as fi putut sa distrug tot ce i-am spus pana acum.
- Totul a fost din vina bunicului vostru. Barbatul care a violat-o pe mama voastra era dusmanul lui. Era un infractor, ai spus chiar tu ca el era legea, avea dusmani care s-au razbunat prin fiica lui si din cauza asta nu v-a vrut niciodata. Voi ii aminteati in permanenta ca si-a distrus fiica.
Ochii sai incruntati ma priveau cu furie si nu stiam daca sa merg mai departe sau sa ma opresc aici.
- Reynolds e tatal vostru. Soapta mea speriata a iesit in cele din urma si ochii lui Yrrah s-au marit aducandu-mi aminte de momentul in care i-am spus asta lui Harry. Nu pot sa cred ca trebuia sa trec din nou prin chinul de a spune lucrul acesta.
Dar reactia care a urmat a fost diferita fata de cealalta. Yrrah a izbucnit intr-un ras isteric, lasandu-si capul pe spate.
- Am purtat acel lantisor la nunta lui. Nunta la care nu m-ai vazut si toata lumea a crezut ca Harry esti tu. Reynolds a recunoscut medalionul si semnul de pe spate pe care el l-a facut. Mi-a spus ca o femeie i l-a smuls de la gat. Mama voastra cand a violat-o.
Se ridica din pat, continuand sa rada si clatinandu-si capul.
- Esti buna. Trebuie sa recunosc ca esti foarte buna. Mi-am inchis ochii usor cand s-a apropiat de mine. Era o parte din maine care stia ca toate astea vor fi in zadar. Ca nu ma va crede niciodata. A trait toata viata cu un adevar al lui si ce i-am spus eu acum probabila reprezenta pentru el doar o minciuna buna care sa ma ajute sa scap de aici.
- Intreaba-l. Mi-am ridicat privirea spre el. Intreaba-l pe Reynolds de medalionul pe care l-a gasit fiica sa vitrega.
- Inceteaza cu rahatul asta. Ti-ai facut reprezentatia, ai nota 10 pentru improvizatie dar gata. Marai aruncand medalionul pe jos si cu asta am simtit ultima mea speranta cum se naruie. Felul in care se uita inainte la el s-a transformat acum intr-o nepasare totala.
- Reynolds nu stie ca esti aici, de fapt, pare destul de fericit ca are o fiica. Daca afla ce are Drake de gand sa iti faca probabil l-ar omora, apoi l-ar omora si pe Harry iar eu nu pot permite asta, e razbunarea mea. Zambi diavoleste plimbandu-si din nou degetul pe obrazul meu si am tresarit.
- Deci vrei sa te razbuni pe Harry pentru ca a fost ales. Daca tu erai ales in locul lui, ce ai fi facut? E vina lui? Si ce ai de gand sa faci cu Jonathan?
- Pastrez ce e mai bun la sfarsit, dar mai intai trebuie sa scap de gandaci. Mi-am strans buzele cand degetele i se plimbau usor pe suvita mea de par.
- Cand m-am intors in Chicago nu am mai gasit nicio urma de Harry sau oricare alt membru al asa-zisei mele familii. Erau de negasit, dar cand am dat peste idiotul asta de Drake care isi dorea sa ma omoare, am realizat ca odata cu el am dat si peste fratiorul meu. Prin Drake puteam sa ajung la Harry, am acceptat razbunarea lui ridicola ca sa il pot gasi si sa o pun pe a mea in aplicare. Mi-a fost destul de usor sa ma strecor in orasul vostru si printre prietenii tai. Erai captiva in casa aia si trebuia sa gasesc o modalitate sa te scot de acolo, micuta ta sora vitrega a fost capcana perfecta. Rase batjocoritor facandu-ma sa imi scrasnesc dintii. – Se pare ca e inca innebunita dupa iubitul tau si nu a trebuit decat sa ii spun ca o iubesc pe ea, sa o conving sa intre intr-o cursa ca sa imi demonstreze ca e mai buna decat tine si sa ii dau o masina cu franele taiate. Asta era planul A, daca nu reuseam sa te scot din casa pentru ea, mai exista si planul B. Taticul. Ranji si m-am tensionat imediat, suspinand de teama.
- Norocul tau ca ai picat in plasa din prima si dupa asta lucrurile au fost extrem de usoare. Harry nu pleca de langa salonul tau dar a fost de-ajuns sa o trimit pe Alexandra acolo, sa ii ofere explicatia pe care o astepta privind plecarea lui misterioasa de la nunta si in acelasi timp a reusit sa il ia de langa tine. Banuiesc ca micutul meu fratior nu voia sa riste ca tu sa iesi si sa il prinzi vorbind cu fosta lui iubita incredibil de sexy. Te-a lasat pe mana bodyguarzilor dar pe care eu i-am trimis acasa imediat dupa asta, odata cu restul prietenilor tai. Mi-a scapat viermele asta mic dar pana la urma si prezenta lui aici e buna la ceva, o sa am nevoie de un mesager la un moment dat. Termina privindu-l pe Keith in timp ce inima mea bubuia in piept puanand cap la cap planul rapirii mele.
- S-a ales cu o explicatie dureroasa care l-a adormit putin si cand s-a trezit, a fost prea tarziu. Sopti usor aplecandu-se spre fata mea si blocandu-mi respiratia. – Acum e probabil disperat, si are un motiv bun sa fie. Continua cu buzele aproape atingandu-le pe ale mele. – Fratele meu intotdeauna a primit ce si-a dorit. Intotdeauna a primit ce e mai bun. Mana sa mi s-a asezat pe obraz care acum fierbea din cauza atingerii si a omului din fata mea.
Degetul sau s-a plimbat pe gatul meu, trasand usor conturul fluturelui apoi i-am simtit atingerea imprimandu-se pe pielea mea in forma literei S.
Am inghitit in sec si mi-am strans buzele pentru a nu lasa lacrimile lase sa imi iasa la iveala.
- Fascinant! Sopti, lasand un mic zambet uluit sa apara pe buzele care ma faceau sa o iau razna. Buzele mele, buzele pe care le sarutasem de atat de multe ori si pe care le recunosteam atat de bine. Erau identice, dar nu erau ale mele, iar cuvintele rostite de ele nu imi mai faceau inima sa bata nebuneste de placere si iubire, acum imi gaurea pieptul si singurul motiv pentru care facea asta era spaima.
Isi ridica privirea spre mine si ma bucuram atat de mult ca ochii nu erau ai lui. Ochii care se uitau acum intr-ai mei nu erau ai lui, insa aveau aceeasi forma iar cand ii inchidea, devenea El in totalitate.
Mi-a prins o suvita de par intre degetele sale si a coborat usor spre obrazul meu. Mi-am intors capul scarbita.
- Cum te simti acum, Katherine? Sopti cu un usor amuzament, plimbandu-si buzele peste urechea mea. Am vrut sa ma departez de el dar bratul sau m-a insfacat imediat, era acelasi brat care ma strangea mereu in brate, dar nu imi aducea senzatia pe care o cunosteam.
- Scarbita! I-am raspuns folosind aceeasi expresie pe care o exprima si raspunsul.
Rase usor, cu glasul pe care il cunosteam si imi doream sa tip de disperare. Barbatul asta nu e Harry, stiu asta atat de bine si nicio atingere a lui nu ma mai pacaleste acum, insa ii seamana atat de mult incat o sa imi pierd mintile in curand din cauza lui. Acum am doi demoni, unul care m-a innebunit de dragoste, iar unul care ma va innebuni in adevaratul sens al cuvantului, asta pana nu se hotaraste sa ma omoare definitv.
- Nu il urasti? Esti aici din cauza lui.
Mi-am facut curaj si mi-am ridicat privirea spre el. Dintii mei au scrasnit de furie.
- Mi-am acceptat soarta, a fost decizia mea sa ma indragostesc de el. Si nu regret nimic.
Se incrunta nesatisfacut de raspuns.
- Atunci m-am inselat in privinta ta. Am crezut ca e ceva in capul tau, dar esti doar o fetita proasta si indragostita de un baiat care nu da doi bani pe tine.
Mi-am scrasnit dintii de furie si i-am smuls mana de pe obrazul meu.
- Tu, nu stii nimic despre dragoste.
Rase si ma trase din nou in bratele lui, izbindu-mi pieptul de al sau. Am icnit in dezgust.
- Si tu crezi ca stii? De cat timp esti cu el? O luna, doua? Ai nevoie doar de o secunda sa inveti sa urasti, Katherine, dar iti trebuie o viata sa iti dai seama ce inseamna dragostea. Si din pacate pentru tine, toata viata mi-am petrecut-o doar invatand sa urasc. Nu-mi pasa de adevarul tau, nu-mi pasa de cine crezi tu ca imi e dusman. Toti imi sunt dusmani, si adevarul meu e unul singur: sa ii distrug pe toti cei care mi-au provocat suferinta inca de cand m-am nascut si, imi pare rau pentru tine, nu o lua personal, dar tu esti primul pas in planul meu si e bine ca nu regreti nimic, asta inseamna ca moartea ta nu va fi mare lucru… pentru tine, dar va fi pentru altcineva.
Cuvintele lui hotarate mi-au inghetat sangele in vene. Nu credeam vreodata ca acest chip va ajunge sa ma sperie atat de tare si sa imi doresc din tot sufletul sa scap din bratele lui. Avea aceeasi masa musculara, un amanunt in plus care ma facea sa ii compar atingerea cu a lui Harry si sa vreau sa ma fug disperata de langa el.
- Doar, lasa-ma in pace. Te rog! L-am implorat cu alte lacrimi in ochi si cu sufletul complet daramat. Caderea mea era tot mai adanca si nu puteam sa mai rezist mult atator lucruri intunecate.
Buzele lui au format un ranjet satisfacut.
- Iti displace prezenta mea, nu-i asa? Iti aduce aminte de el si de faptul ca nu o sa il mai vezi niciodata.
Am inghitit in sec abtinandu-mi instictul de a-l plesni.
- Nu vrei sa ii simti buzele pentru ultima data? Sunt aceleasi pana la urma. Continua sa ranjeasca si se apropie de buzele mele. I-am simtit respiratia si m-am zbatut in bratele lui, incercand orice numai sa nu il las sa ma sarute. Nu concepeam si nu as mai fi rezistat unui asemenea impact.
- I-am simtit deja buzele pentru ultima data. Am spus serioasa, privindu-l in ochi fara vreo expresie. Imi acceptam soarta si nu aveam de gand sa ma mai las chinuita si mai mult de diavolul cu chip de inger de langa mine.
Ranjetul sau disparu, ramanand in urma aceeasi expresie serioasa si nesatisfacuta de reactia mea.
Trecu pe langa mine si mi-am inchis ochii, ramand nemiscata. Keith se ridicase de jos si acum era langa perete, plimbandu-si speriat ochii pe Yrrah care se invartea prin spatele meu.
Am auzit clanta usii si aerul usor care mi-a involburat parul cand a inchis-o in urma lui. Sunetul cheii m-a bucurat mai mult decat am crezut ca ma va bucura vreodata in locul asta si am reusit sa expir usurata si inca speriata si terifiata.
- Oh, Doamne! Kath, esti bine? L-am simtit pe Keith langa mine si m-am intors usor spre el. De data asta am clatinat din cap, scapand un suspin si el m-a tras in bratele lui. Stiu ca era la fel de speriat ca mine si stransoarea lui imi dovedea asta.
- Trebuie sa facem ceva sa scapam de aici, Kath! Sopti in umarul meu si mi-am intors privirea spre el.
- Ce putem sa facem? Suntem inchisi aici iar ei sunt multi si inarmati. Nu o sa putem niciodata sa scapam de aici. Am suspinat strangandu-i materialul bluzei in pumni si ingropandu-mi din nou fata in umarul sau.
- Daca reusim cumva sa iesim din casa putem fugi in padurea asta si poate reusim sa ne ascundem de ei suficient timp cat sa ne gaseasca Harry. Stiu ca te cauta, Kath. Sunt sigur de asta si ar fi atat de bine daca am reusi sa scapam din ghearele lui Drake. Chiar daca nici Harry nu ne gaseste, reusim sa tragem de timp.
M-am intors din nou spre el si mi-am tras nasul, gandindu-ma cateva secunde la planul sau ingrozitor de periculos si aproape imposibil, dar merita. Acum, orice merita.
- Nu putem fugi pur si simplu in padure, Keith. Am clatinat din cap amintindu-mi de vanatoarea de acum doua saptamani si de animalele periculoase care se pot ascunde intr-o padure, iar acum nu il mai aveam pe Harry sa ma apere de orice.
- Kath, stiu ca e periculos dar nici aici nu e mai bine si cel putin avem mica speranta de evadare. Ne asteapta un razboi mare, Kath. Nu trebuie sa stiu care e motivul rapirii tale ca sa imi dau seama ca Harry si-a iesit deja din minti si in momentul asta e disperat sa te gaseasca si nu ii pasa cat sange trebuie sa verse pentru asta. Mi-am dat seama de cateva lucruri in lumea lui Harry pe care el nu mi le-a recunoscut inca dar un om care umbla in permanenta cu arma dupa el trebuie sa se teama de ceva.
Mi-am lasat privirea in jos si am oftat adanc. Chiar daca mi-as fi dorit sa fugim din casa asta, era imposibil sa reusim asta.
Chiar daca imi era ingrozitor de foame, a trebuit sa ma fortez sa mananc unul dintre sandivisurile pe care le-a adus Yrrah. Aveam nevoie de energie pentru ce avea sa urmeze. Am reusit sa dorm cateva ore pe parcursul noptii insa linistea din jurul meu nu facea decat sa ma sperie. Cu cat dura mai mult, cu atat razboiul avea sa fie mai mare. Chipul lui Harry mi-a aparut in vise, plin de disperare si furie. Momentul in care am plecat din casa lui Carter mi se derula in minte fara incetare, rugamintile si vorbele sale imi cresteau gaura din inima si m-am zvarcolit pe cearseaful rece ca un animal chinuit si torturat. Ma astepta moartea si inainte de asta, chinuri ingrozitoare. Mi-am amintit momentul in care l-am vazut ultima data: in fata usii salonului lui Amber, cand am inchis-o in fata sa si l-am lasat plin de temeri si ingrijorare chiar inainte ca ceva sa se intample. Planul lui Drake – oricare ar fi fost acela – ma determina sa imi doresc sa imi iau viata inainte ca acesta sa fie pus in aplicare. Nu stiam la ce sa ma gandesc; la chinurile care ma asteapta pe mine sau la cele pe care le va indura Harry dupa asta. Oare ce facea acum? Intrebarea asta nu imi dadea pace mai ales ca o groaza de raspunsuri imi treceau prin minte. Toate ingrozitoare.
Inca incercam sa nu imi imaginez momentul in care a realizat ca am fost luata de langa el insa nu reuseam, era ca o secventa dintr-un film vechi care imi rula in minte la nesfarsit si ma facea sa plang in hohote. Era vina mea, daca nu insistam sa mergem la spital acum as fi putut sa fiu in bratele sale. Dar aducandu-mi aminte de vorbele lui Yrrah ma facea sa nu regret ce facusem. Ar fi incercat orice sa ma scoata de sub protectia lui Harry si ideea ca tata sa fie ranit in ecuatia periculoasa in care eu am intrat de bunavoie, era de nedescris. Gandul ca el e bine acum ma linistea putin, Drake nu avea niciun interes in tata, nici macar in mine, nu as fi fost acum aici daca nu ma indragosteam de cel mai mare dusman al sau. Dar orice chin si durere avea sa ma astepte, oricum ar arata moartea mea, nu o sa ma determine sa regret vreodata dragostea asta.
Primi zori patrundeau pe fereastra. Eu si Keith eram asezati in pat, incercam sa il strang la pieptul meu si sa il incalzesc ca pe un fratior pe care acum il iubeam enorm si nu as suporta ca el sa pateasca ceva din cauza mea. Mi-am lipit obrazul de tampla lui cand amandoi am tresarit in urma clantei care s-a miscat. Am sarit imediat din pat si i-am facut lui Keith semn sa ramana acolo si sa se prefaca ca doarme, insa normal ca nu m-a ascultat si a sarit imediat langa mine.
Mi-am strans pumnii si buzele cand in camera si-a facut aparitia nimeni altul decat Drake. Intr-un anume fel, prezenta lui nu ma speria atat de tare ca cea a lui Yrrah, desi era infricosatoare avand in vedere ce planuia sa imi faca si acesta.
- Te-ai trezit, papusa? Ranjetul lui si felul in care mi se adresase m-a facut sa scrasnesc din dinti.
S-a apropiat de noi si Keith s-a asezat in fata mea dar a fost din nou imbrancit in partea cealalta a camerei.
- Wayne, tipa Drake facandu-ma sa tremur. In camera si-a facut imediat aparitia barbatul mulatru.
- I-al pe pustiul asta de aici, ma enerveaza deja. Scrasni din dinti si m-am repezit imediat spre Keith.
- Nu, lasa-l in pace! L-am tras in spatele meu cand barbatul imens a venit spre Keith si oricat de mare era, simteam sentimentul unei mame care isi apara puiul si nu imi pasa cat ma depasea dimensiunea adversarului meu.
Amandoi venira spre noi si Drake imi prinse materialul bluzei in pumn, smucindu-ma spre el.
- Nu! Am tipat, agitandu-ma in stransoarea lui.
- O sa fie bine iubire, tu esti cea de care ar trebui sa iti faci griji. Imi sopti la ureche ca un sarpe insa nu imi pasa de cuvintele sale, am inceput sa plang cand Keith a fost tras din camera si nu puteam sa ajung la el. Imi striga si el numele si incerca sa scape insa nu avea sanse de reusita in fata omului enorm.
Am realizat ca am ramas singura in camera cu diavolul care imi planuise distrugerea. M-a intors in bratele sale si chipul sau ma ducea cu gandul la un lup care nu isi doreste nimic altceva decat sa ma devoreze. Parul sau intunecat era usor ciufulit si imi vedeam oglindirea ochilor intr-ai lui. Erau ciocolatii iar barbia ascutita ii oferea si mai mult din alura de monstru pradator.
Am inghitit in sec, aplecandu-ma pe spate cand capul sau s-a aplecat spre gatul meu.
M-am aplecat cat de mult am putut pana cand l-am simtit maraind si am icnit cand m-a intors si m-a azvarlit pe pat.
S-a aruncat deasupra mea, m-am zvarcolit sub el incepand deja sa plang. Acum se putea intampla, nu voiam, nu o sa ii permit asta.
- Lasa-ma! Am tipat lovindu-l cu pumnii in piept si tot curajul din mine se aduna, pregatit sa puna in aplicare tot ce m-a invatat Harry.
Mi-a prins incheieturile si mi le-a ridicat deasupra capului, tragandu-ma sus pe pat. Am icnit disperata si l-am lovit din nou cu genunchiul intre picioare.
Ma asteptam sa ma loveasca nervos dar a inceput sa rada.
- Esti salbatica, imi imaginez cat de buna esti in pat. Ah, cat de disperat trebuie sa fie sa te gaseasca. Imi zdrobi incheieturile, coborandu-si soapta slinoasa pe gatul meu. M-am agitat plangand de scarba si frica.
Se ridica usor deasupra mea, facandu-si loc intre picioarele mele si simteam cum ma cuprinde nebunia si disperarea.
- Nu! Am icnit incercand orice pentru a scapa de el, tot ce imi trecea prin minte era felul in care vedea Harry violul si ce ar reprezenta asta pentru el iar asta ma facea sa turbez fiind mai speriata decat de ideea in sine de a fi violata.
- Pastreaza-ti energia papusa, am planuri mari pentru tine.
Parea ca toata agitatia mea era in zadar, imi prinse ambele incheieturi intr-o palma, amintindu-mi de momentele in care Harry facea asta. Un act care inainte ma excita enorm acum ma inspaimanta pana in maduva oaselor.
- Tu m-ai recunoscut, nu-i asa? Inca de la nunta stiai cine sunt. Nasul sau imi adulmeca obrazul si am icnit ingrozita cand mana sa a patruns pe sub bluza mea. Mi-a prins soldul si am tipat de furie si disperare.
- Doamne, de-abia astept sa te am. Sa fii asa salbatica si incontrolabila in bratele mele. Sigur Styles o sa innebuneasca sa vada asta.
Cuvintele lui m-au facut sa ma opresc terifiata. L-am privit cu respiratia taiata. Nu, nu, nu… mai presus de orice nu voiam ca Harry sa vada asta.
- Raspunde-mi la intrebare, continua starnindu-ma si probabil agitatia mea de mai devreme ii placea. Nu am fost in viata mea mai scarbita de un om. Nu stiam daca sa plang de frica sau greata pe care mi-o provoca acest barbat.
Imi stranse soldul in palma si am icnit. Preferam sa fiu aruncata intr-un cazan cu apa fierbinte acum. Ar fi durut mai putin.
- Da, te-am recunoscut! I-am raspuns scrasnind din dinti.
Ranji satisfacut de raspuns.
Incepu sa isi plimbe din nou nasul pe obrazul meu, mi-am zvarcolit capul incercand sa scap de atingerea lui. Mana sa mi-a urcat pe sold iar lacrimile mi-au ajuns din nou pe pielea gatului, cazandu-mi in siroaie pe obraji.
- Esti asa de fierbinte, marai parand excitat. Am inghitit in sec paralizata de spaima.
Am tremurat atunci cand limba lui mi-a traversat usor obrazul si am tipat de durere cand dinti sai s-au infipt in gatul meu, exact in locul tatuajului.
- Abia astept sa ma distrez cu tine, ceea ce va urma ma face aproape fericit pentru momentul in care Styles mi-a ademenit iubita. Ranji melancolic pe obrazul meu. Pentru ca distractia mea va fi mult mai placuta. Continua iar momentul in care buzele sale s-au lipit de ale mele m-a facut sa explodez. Am innebunit, agitandu-ma ca un animal turbat si inlantuit.
M-am departat de buzele lui si furia din mine nu m-a facut sa ezit atunci cand un alt instinct animalic mi-a patruns in vene; l-am scuipat in fata dorindu-mi sa am un cutit in mana in momentul asta si sa ii umplu pieptul de gauri.
Rase, prefacandu-se amuzat desi felul in care isi scrasnea maxilarul cand si-a sters saliva mea de pe fata nu indica deloc amuzament.
Se intoarse din nou spre mine si am icnit cand capul mi-a zvacnit intr-o parte in urma palmei pe care mi-a dat-o.
Nu simteam durerea, era mult mai bine decat sa ii simt atingerile slinoase. Prefer sa ma loveasca.
M-am intors spre el, mimand un ranjet macabru si melancolic care l-a uimit cateva secunde. Nu voiam sa ii dau satisfactia de a se bucura de durerea mea. Prefer sa ma creada nebuna decat sa ii ofer placere prin tortura mea.
Rase din nou, inca surprins de reactia mea.
- Tu chiar esti o mare pierdere, ranji prinzandu-mi barbia in mana lui. M-am smucit furioasa, nu puteam sa il mai scuip acum si mi-am simtit stomacul huruind si dorindu-si sa verse tot din mine atunci cand limba lui mi-a lins buzele de data asta.
Se ridica de pe mine inainte sa ma pot smuci din atingerile lui.
- Mai asteapta putin papusa, ma mai distrez putin cu iubitelul tau pana va veni momentul spectacolului. Il pun pe cateva piste false ca sa crestem ritmul jocului.
Ranji, facandu-mi cu ochiul si imi mangaie picioarul inainte sa ma zvarcolesc pe pat si sa scap de atingerea lui.
Isi aranja gulerul camasii negre, privindu-ma incontinuare ca un lup.
Mi-a aruncat alt ranjet inainte sa iasa din camera.
M-am ridicat in sezut, cuprinsa de disperare si mi-am trecut mainile peste intregul corp incercand sa elimin atingerile scarboase ale mosntrului. Mi-as fi dat foc numai sa sterg amintirile care imi murdarisera pielea. Gatul ma ustura din cauza muscaturii puternice si mai tare ma innebunea ideea de a-mi ramane un semn. Plangeam in hohote si am tresarit cand usa s-a deschis din nou si Keith a fost azvarlit inauntru.
Am sarit din pat si am fugit spre el, ajutandu-l sa se ridice.
- Keith, esti bine, ti-au facut ceva? L-am intrebat repede, prinzandu-i obrajii in palmele mele si ridicandu-i privirea spre mine.
- Nu, sunt bine, clatina repede din cap. Ti-e ti-a facut ceva tipul ala? Ma intreba si el la fel de speriat ca mine. Am clatinat repede din cap si l-am strans in brate.
Cuvintele lui Drake imi rasunau in minte, ce avea nemernicul acesta de gand sa ii faca lui Harry?
L-am strans pe Keith mai tare in brate, varsandu-mi disperarea in sugrumarea lui si eram fericita ca cel putin el era aici si puteam simti si atingerea unui prieten pe langa toate celelalte atingeri chinuitoare pe care le simtisem de cand am fost adusa aici.
- Kath, Kath, trezeste-te! Soapta lui Keith m-a facut sa intorc capul spre el. Eram ghemuita in pat dar nu dormeam, cosmarurile din somn erau chiar mai ingrozitoare decat cele din realitate.
- Pleaca! Susoti Keith de langa fereastra si am tresarit imediat, ridicandu-ma din pat. Capul imi vajaia si tamplele mocneau probabil revoltate din cauza atator ganduri negre.
- Ce?! Am mers langa el, frecandu-mi fruntea si am reusit sa vad mai multe persoane urcandu-se in doua dintre masini. Am devenit atenta si am incercat sa ii numar, erau 8 in total si am reusit sa ii cunosc pe Drake, Yrrah si Alexandra. Gura mi s-a deschis usor de teama si uimire cand masinile au intrat pe autostrada si s-au departat rapid de casa.
Incepe!
Asta era singurul lucru care imi trecea acum prin minte. Cuvintele lui Drake mi-au venit din nou in minte si ideea ca acum toti se indreptatu spre Harry ma facea sa fierb din nou in groaza si disperare si pentru prima data planul lui Keith mi se parea mai mult decat necesar. Nu puteam sa stau aici, nu puteam pur si simplu sa astept sa fiu distrusa si mai ales el sa fie distrus prin mine. Trebuie sa lupt, macar sa imi capat moartea intr-un mod eroic. Nu puteam sa il las doar pe Drake sa se joace cu noi.
- Crezi ca au plecat toti? Am intrebat repede deja plimbandu-mi ochii peste padurea deasa si intunecata. Aceeasi nori acopereau cerul si astazi, insa fara vreo picatura de ploaie.
- Nu stiu, nu cred. Probabil au mai lasat pe cineva sa ne pazeasca. Imi raspunse Keith la fel de tensionat ca mine si m-am intors pe calcaie, incepand sa ma plimb prin camera slab-luminata si gandindu-ma la un plan care sa ne scoata de aici. Regret ca nu am acordat mai multa atentie persoanelor din sufragerie atunci cand am avut sansa sa ii intalnesc pe toti, acum as fi stiut exact cati mai am de infruntat dar in acel moment doar unul singur imi bloca mintile. Inca exista o mica raza de speranta ca Yrrah va acorda atentie vorbelor mele si va incerca macar sa caute adevarul in ele. Insa sufletul lui era prea incarcat de ura si dorinta razbunarii ca sa creada in alt adevar decat al sau.
- Keith, cand ne-au adus aici, ai spus ca sunt 8.
Isi musca buza stresat si aproba din cap.
- Dar nu sunt sigur. Adauga repede.
Am aprobat din cap.
- Bun, acum au plecat tot 8 iar tu ai spus ca dupa ce ne-au adus pe noi a mai venit Alexandra cu inca un barbat. Am calculat in mintea mea.
- Alexandra?!
- Femeia bruneta pe care ai vazut-o tu.
- Cea care l-a distras pe Harry… presupuse Keith ganditor. O cunosti?
- Nu tocmai, dar am avut destule interactiuni neplacute cu ea. M-am incruntat usor incercand sa elimin deocamdata ura pe care o aveam pentru acea femeie insa amintindu-mi ca ieri imi luase apararea. Nu intelegeam inca de ce si nici nu aveam timp pentru asta trebuia sa ma concentrez pe planul de avadare.
- Deci, ar trebui sa mai fie doi in casa. Am spus dupa alte cateva secunde bune de gandire.
- Ar trebui, sopti Keith nesigur si chiar daca parea ca se gandise toata noaptea la un plan de evadare, acum ideea de a-l pune in practica parea sa il sperie. Si il intelegeam, nici eu nu capatasem mai mult curaj dar imi doream cu orice pret sa ies de aici, sa il ajut pe Harry cumva.
- Trebuie sa o facem. Nu mai putem astepta aici. L-am imbarbatat hotarata si aproba din cap.
- Vreun plan?
Mi-am muscat buza nesigura, silueta barbatului mulatru imi facea antrenamentele sa para joaca de copii in fata unui asemenea om, dar Harry ma invatase totusi cateva trucuri in care marimea nu conteaza. Insa era mult mai usor sa le pun in practica cu el in sala decat in fata un adversar adevarat care nu avea sa rada si sa ma sarute atunci cand voi pierde.
Mi-am clatinat repede capul izgonind amintirile chinuitoare si mi-am strans pumnii adunandu-mi energia pe care o strang in mine inca de cand am aflat de pericolul in care sunt expusa odata cu acceptarea lui Harry. O sa lupt!
- Trebuie sa chemam unul aici, il mintim ca nu ma simt bine si tu il lovesti.
Keith ma privi nebun, probabil se astepta la un plan mult mai elaborat.
- Ai innebunit? Cu ce vrei sa il lovesc? E doar un pat si o masa goala in camera asta. Gesticula disperat in jurul lui si l-am oprit inainte sa fie auzit.
- Am vazut deja asta. Dar nu trebuie sa il lovesti cat sa il lasi inconstient, doar sa ii atragi atentia de la mine si de restul ma ocup eu…
L-am tras pe Keith la marginea patului si i-am explicat planul brusc dar bun care imi venise in minte din antrenamentele mele.
- Ajutoooor! Cineva, ajutor!
Pumnii lui Keith au lovit puternic usa camerei in timp ce strigatul sau anunta inceperea planului nostru. Ne-am aruncat o ultima privire de incurajare inainte ca unul dintre oamenii lui Drake sa apara si tot ce speram era sa nu vina amandoi atunci planul nostru si asa nesigur si periculos avea sa fie ruinat complet.
M-am intins mai bine pe podeaua camerei cand Keith a strigat din nou cu un glas speriat si destul de increzator.
Inima mi-a tresarit cand am auzit cheia in usa si Keith s-a dat in spate cativa pasi, strangandu-si buzele si incercand sa fie puternic. Acum intr-adevar ma bucuram ca nu sunt singura aici.
Mi-am intrat complet in rol si mi-am facut corpul sa tremure si buzele sa geama usor intr-un sunet chinuitor care imi aducea aminte de perioada intunecata a dependetei mele. Nici acum nu stateam mai bine la capitolul asta dar aveam alte probleme mai serioase care ma ajutau sa uit de asta.
- Ce?! Glasul gros al barbatului a navalit in camera si am reusit sa vad printre ochii intredeschisi ca era acelasi barbat negru care tot venea aici pe post de hingher al nostru. Mi-am strans usor buzele de nervi, speram macar sa primesc un adversar care sa nu fie de trei ori cat mine.
- Nu se simte bine!
Imi era teama ca amicul meu de evadare va tremura acum dar Keith era foarte serios si parea stapan pe situatie. Am observat ochii barbatului intorcandu-se spre mine si m-am zvarcolit pe podea, scotand un mic geamat prefacut de durere.
- Ce are? Intreba barbatul dur venind spre mine.
- E dependenta de droguri. Raspunse Keith serios ramanand in spatele lui si urmand planul.
Omul mi-a prins barbia si mi-a smucit capul spre el pentru a se uita in ochii mei. M-am straduit sa ii rostogolesc cat mai melancolic. Capul sau chel s-a apropiat de mine. Buzele groase si aproape negre s-au strans stresate si am observat ca ochii sai erau de acelasi ciocolatiu ca si pielea. Un barbat californian tipic.
Mi-am coborat usor privirea spre abdomenul sau si nu avea nicio arma dar cu siguranta exista una in spate. Ma rog sa existe.
S-a aplecat mai mult spre mine si l-am simtit dezechilibrandu-se imediat. Urmatorul punct din plan fusese atins.
S-a intors furios spre Keith care il lovise cu perna in cap.
- Ce dracu’! Faci misto de mine? Marai barbatul nervos privindu-l pe Keith care si-a strans buzele furios si a incercat sa il loveasca din nou.
Barbatul a prins perna furios inainte sa il loveasca si i-a smuls-o lui Keith din mana.
- Ti-e cald cu dintii in gura, pustiule? Marai si imediat se ridica de langa mine, indreptandu-se spre Keith care isi urma planul cu strictete si s-a departat usor, suficint incat picioarele barbatului sa ajunga langa ale mele.
Era cu spatele la mine si am respirat rapid, nu aveam timp de pierdut pana cand Keith nu primea o lovitura zdravana si mi-am incolacti talpile in jurul piciorului sau strang si am tras cu putere, facandu-l sa se dezechilibreze si inainte sa cada Keith l-a lovit cu pumnul in fata – o parte ce nu facea parte din plan – facandu-l sa se prabuseasca pe burta cu o zdruncinatura zdravana de podea.
Am sarit imediat in picioare si i-am ridicat sacoul la spate unde ochii mei au intalnit raza de speranta dintr-un metal negru ce mi se parea acum stralucitor.
I l-am insfacat si inainte sa apuce sa se ridice am tras piedica si l-am indreptat spre capul sau.
- Nu. Misca.
Am marait nervoasa cele doua cuvinte mergand in fata lui si poate ca era destul de destept sa isi dea seama ca stiu sa folosesc o arma, Harry ma invatase perfect si acum mai mult ca oricand nu imi era teama sa apas pe tragaci.
Isi stranse buzele furios dar ramase pe podea, incepea sa ii curga sange din nas din cauza loviturii lui Keith. Inainte sa apuce sa strige dupa celalalt m-am indreptat rapid de spate si l-am lovit cu piciorul in fata cu toata furia si ura pe care o aveam in mine. Suficienta incat sa il lase inconstient si lipit de podea.
Am respirat adanc, si m-am intors spre Keith care il privea cu un zambet uimit.
- Da! Topai usor tragandu-ma imediat in bratele lui. Am ras usor alaturi de el si l-am strans si eu in brate.
- Unul e la pamant, mai avem unul! Spuse Keith redevenind serios si am aprobat din cap.
M-am aplecat spre el, inca fiind atenta la arma si i-am scormonit repede prin buzunare. Buzele mi-au scapat un suspin dezamagit cand nu am gasit partea principala din planul nostru.
- Nu are telefon, m-am ridicat descurajata. Voiam cu disperare sa pun mana pe un telefon. Un apel spre Harry ar fi acum salvarea noastra, chiar daca nici eu nu stiam unde suntem, ar fi putut localiza apelul.
- Trebuie sa fie jos. Spuse Keith deja tragand cu ochiul prin usa intredeschisa.
- Sa mergem!
L-am tras de mana pana cand matahala de jos nu se trezea. Lasase cheia in usa pe exterior asa ca am tras usa dupa noi si de data asta l-am inchis noi pe el.
Mi-am indesat cheia in buzunar desi nu stiu de ce o facusem insa asta mi-a adus aminte de medalion. Nu il mai ridicasem de pe podea de unde il aruncase Yrrah si asta mi-a transmis un fior de teama, era principala dovada ca Reynolds e tatal lui Harry si Yrrah dar nu ma mai puteam intoarce acum dupa el.
Am traversat usor holul mic si am ajuns la scari. Keith era in spatele meu unde trebuia sa il tin cu forta pentru ca voia sa mi-o ia in fata si sa imi ia el arma pe care o tineam ridicata in ambele maini in pozitia pentru tragere.
Am auzit zgomote care pareau sa fie din bucatarie, ceva sfaraia cu putere pe aragaz si un miros aromat umplea toata casa. Daca eram norocosi ne puteam strecura pe usa de la iesire fara sa fim vazuti. Ma indoiesc ca acea era incuiata. Insa speram sa gasesc un telefon pe masuta din sufragerie.
Am coborat usor pe ultima treapta si mi-am dat seama ca usa de unde venea zgomotul era inchisa. Buzele noastre aproape au afisat un zambet pana cand ne-am intors si am dat nas in nas cu nimeni alta decat Christina.
Inima mi s-a oprit brusc. Nu pot sa cred ca uitasem de ea. Am inghitit usor in sec si oricare ar fi adevaratul rol al acestei femei in ecuatie, am impresia ca si ea e o victima la fel ca mine.
Ochii ei erau mari si speriati si a privit rapid spre scari probabil asteptand sa apara barbatul mulatru. Apoi si-a intors privirea spre arma care era indreptata spre ea si gata sa o impuste dar nu puteam sa fac asta. Keith ma stimula sa o fac si era gata sa imi ia el arma din mana pana cand un zgomot s-a auzit din bucatarie insotit de o injuratura.
M-am intors speriata spre Christina, ochii ei albastrii au incercat sa devina calmi.
- Fugi! Fugi, te acopar eu. Sopti serioasa facandu-mi semn cu capul spre usa si am inghitit in sec uimita.
- Du-te, o sa iasa de acolo in orice secunda. Continua aproape implorandu-ma si nu stiam daca era un truc ca apoi sa ma impuste pe la spate dar nu aveam timp sa verific si privirea ei imi inspira incredere. L-am prins pe Keith de mana, tragandu-l spre usa fara sa o scap pe Christina din privire, care acum nu mai parea speriata ca o arma este indreptata spre ea si astepta nerabdatoare sa ies din casa.
Keith m-a tras peste pragul usii si din instinct am tras din nou cheia, incuind casa. Nu aveam mai mult de 5 minute la dispozitie chiar si cu ajutorul Christinei pana celalalt isi va da seama ca am disparut sau barbatul de sus isi va reveni si va incepe sa bata turbat in usa.
Aerul rece mi-a patruns imediat in plamani si am permis sa pierdem cateva secunde pentru a verifica o posibila fereastra a bucatariei unde puteam fi vazuti dar toate ferestrele duceau spre sufragerie. In secunda urmatoare picioarele noastre au fulgerat pe scarile casei, alergand innebunite spre padure.
- Fugi, Keith! Fugi! I-am transmis printre gurile mari de aer desi stia si el deja ca trebuie sa faca asta. Am alergat ca urmariti de diavol prin mica poaina si el aproape ma intrecea, parea ca ar fi fugit mult mai repede fara mine dar nu ma lasa in urma si m-am straduit sa imi maresc viteza scrasnind din dinti si tragand guri mari de aer fara sa ma opresc atunci cand corpurile noastre au trecut de primi copaci, alergand in padurea intunecata.
Am icnit scurt cand mi-am adus aminte de slabul nostru plan de a lua un telefon. Aparitia Christinei ma bulversase total si am uitat de asta. Acum intr-adevar eram pierduti in salbaticie si cu fiecare pas ne aruncam mai mult in pustiu.
Stiu ca eram asteptati de pericole si aici dar cu toate astea, copacii din ce in ce mai desi si pustietatea imi ofereau deja o mic sentiment de siguranta. Imi aruncam deseori privirea in urma mea pentru a ma asigura ca nimeni nu ne urmareste. Padurea era tacuta, daca cineva s-ar fi luat dupa noi probabil ar fi tipat sa ne oprim.
Plamanii ne gafaiau si aveam acelasi sentiment ca atunci cand am alergat de la locul nostru dupa acea cearta stupida. Corpul mi se descompunea din cauza efortului, imi uda hainele de sudoare dar acum mai mult decat atunci eram motivata sa nu ma opresc, canalizand fiecare sursa de energie pentru a ma departa de pericolul din urma mea si afundandu-ma tot mai mult in padurea deasa si pentru moment, sigura.