Dangerous Love I. Obsession

46. Papusa Ruseasca

                                     46. Papusa Ruseasca

- Katherine, esti bine? Am simtit o atingere rece pe bratul meu si am tresarit, smulgandu-ma imediat din atingerea monstrului. Picioarele imi erau moi si obrajii pareau reci si secati de viata.

-  Doamne, te-ai albit la fata. Katherine, ce e cu tine? Vocea inspaimantata a lui Reynolds m-a speriat si mai tare si mijlocul mi-a fost insfacat de bratele lui.

- Lasa-ma! Aproape am tipat terifiata.

- Katherine, ce s-a intamplat? Privirea lui intunecata m-a facut sa inghet. Ochii mi-au inghetat intr-ai lui si mi-am adus aminte de vorbele lui Harry: Singura diferenta dintre el si Yrrah sunt ochii. Ochii aproape negri pe care Yrrah ii mostenise de la tatal lui. Ochii lui Reynolds erau un abis negru inconjurat de cearcane si rautate care mi-a inghetat sangele in vene.

Capul imi vajaia si incepeam sa nu mai aud nimic in jurul meu, decat un singur lucru care imi urla in urechi: HUGH REYNOLDS E TATAL LUI HARRY! SI TATAL MEU VITREG!

Asta nu putea fi adevarat. Cum era posibil asa ceva? De ce eu? De ce Harry? De ce noi?

- Katherine! Tipatul lui Reynolds m-a facut sa tresar din nou. Oricare ar fi fost adevarul, comportamentul meu nu era potrivit. Am incercat sa imi aduc sangele inapoi in obraji si sa imi recapat echilibrul pana Reynolds nu isi dadea seama ca stiu cine e cu adevarat.

- Scuze, mi se mai intampla asta... e din cauza... - am inghitit in sec -... dependentei. Nu mai iau droguri acum si organismul meu cedeaza uneori.  M-am incruntat masandu-mi fruntea, multumita de minciuna pe care reusisem sa o concep intr-o asemenea situatie.

- Oh, si acum esti bine? Vru repede sa stie. Am aprobat rapid din cap si am tras o gura mare de aer, ridicandu-mi privirea spre el.

- Da, sunt bine. Imi pare rau!

Clatina din cap si zambi ca un sarpe.

- Deci, o sa imi spui unde ai gasit acest lantisor? Insista prinzandu-mi mana din nou si mi-am strans buzele. Nu ma asteptam sa renunte si imi doream sa ii urlu in fata ca l-am primit de la fiul lui care s-a nascut in urma unui viol.

M-am gandit rapid la povestile lui Harry. Trebuia sa fac o legatura cu trecutul lui si sa nu dau nimic de banuit. Unde s-a nascut Harry? Chicago! Deci probabil acolo fusese violata si mama lui.

- L-am gasit vara trecuta intr-o excursie cu prietenii. Cred ca eram prin Chicago. De ce iti pasa atat de mult de chestia asta? E doar un medalion cu o litera scrijelita, nu poti fi sigur ca e al tau. M-am incruntat incercand sa intorc situatia in favoarea mea in speranta ca Reynolds imi va da dreptate.

Imi analiza vorbele cateva secunde si zambi facand probabil legatura cu Chicago.

- Crede-ma, e al meu. Il recunosc foarte bine si exact acolo l-am pierdut. Trebuie sa fie un semn ca viitoarea mea fiica l-a gasit. Zambetul lui imi intorcea stomacul pe dos si materialul lantisorul imi ardea acum pielea incheieturii. Nu mai aveam niciun dubiu ca acest nenorocit o violase pe Miranda iar ea i-a smuls lantisorul de la gat in acea noapte. Gasisem in sfarsit explicatia pentru temerea ei fata de acest obiect: il luase de la monstul care a distrus-o.

M-am fortat sa zambesc desi nu am reusit.

- Nu-ti face griji, nu ti-l cer inapoi. Ma bucur nespus de mult ca l-ai gasit si acum il porti. Imi saruta mana si mi-am muscat limba cu toata forta sa nu lesin de disperare. – De fapt, vreau sa iti mai daruiesc ceva. Isi scoase o cutiuta de catifea neagra din buzunarul sacoului.

O deschise si am intalnit imaginea unei bratari mici si fine ce semana cu un sarpe de argint.

Era subtire si sclipitor si nu gaseam nicio diferenta intre a fi inghitita de un anaconda si sentimentul pe care l-am simtit cand mi-a pus pe incheietura, acea bijuterie. L-a asezat langa medalion. Se incolacea pe incheietura mainii mele, intinzandu-si capul pe partea exterioara a palmei, nu era tocmai stilul unei bijuterii elengante, dar reusea sa arate ca una.

- O asemenea bijuterie i-am dat prima data mamei tale. Desigur acum are sute si a uitat probabil de ea. Rase si mi-am strans buzele in dezgust. Asta a activat brusc un alt subiect al acestei situatii apocaliptice. Mama. Urma sa se casatoreasca cu unul dintre cei mai periculosi oameni din lume.

- Cum v-ati cunoscut tu si mama? Am intrebat inainte sa gandesc, asta era un lucru pe care inca nu il aflasem si regretam ca fusesem atat de neiteresata de acest barbat. Daca eram in stare sa imi amintesc numele lui si sa il spun lui Harry in masina, si-ar fi dat seama si nu il mai aduceam in ghearele acestor diavoli. Doamne, te rog sa fi reusit sa plece de aici.

- E o poveste lunga, scumpo. Dar promit ca o vei afla.

Mi s-a incretit limba cand mi-a spus scumpo. Un sarpe negru ne dadea tarcoale ametit si mi-am  strans picioarele scarbita urland pe interior. Tot ce imi mai trebuia era sa iau foc si eram oficial in Iad.

- Ei bine, Hugh, trebuie sa recunosc; nu credeam ca o sa ai o fiica asa frumoasa.

Diavolul numarul doi si-a facut din nou aparitia si m-am intors spre Drake ca un om care cere cu disperare sa i se taie capul in secunda asta si sa scape de tot acest chin. Prezenta lui aici ma facea sa ma gandesc din nou la Harry. Drake e aici, Harry nu e. Asta e bine.

Reynolds rase cu un sunet scarbos si imi saruta din nou mana. Daca mai facea asta odata aveam sa imi musc membrul ala pana imi despic carnea ca el sa nu o mai poata saruta.

- Si tu ma intrerupi din discutia cu fiica mea frumoasa, ce vrei?

- Imi pare extrem de rau, exagera regretul zambind spre mine. Dar trebuie sa iti amintesc ca ai o mireasa de asteptat la altar.

Expresia lui Reynods se schimba imediat si ochii ii fugira repede la ceasul de pe mana.

- Fir-ar! Katherine, am plecat pana cand mama ta nu se casatoreste fara mine. Gluma lui seaca m-a facut sa zambesc stramb.

- Ne vedem in curand, sper ca tu o sa duci trena mamei tale. Imi prinse bratele si ma trase in alt sarut pe frunte care mi-a facut stomacul sa se inoade si sa musteasca. Am aprobat scarbita din cap desi nu aveam nicio intentie sa o fac si spre norocul meu a plecat imediat. Voiam sa trag o gura mare de aer dar mi-am dat seama ca nu scapasem, Drake veni acum in fata mea privindu-ma cu acelasi zambet radiant si cu mainile in buzunarele pantalonilor.

- Vii? Imi intinse bratul si am inghitit in sec.

Am aprobat din cap si mi-am pus mana dupa bratul lui. Trebuia sa gandesc si repede. Nici nu aveam timp sa realizez ca sunt la bratul barbatului care probabil m-ar tortura pana la moarte cu o placere sadica daca ar afla cine sunt, acum trebuia sa ma gandesc la viitorul meu tata vitreg, care era tatal biologic al lui Harry, carese casatorea cu mama. Pe langa aceasta legatura monstruoasa se afla si alt motiv, unul care nu avea nicio legatura cu mine sau cu Harry. Mama mea urma sa se casatoareasca cu un diavol si cuvintele ei mi-au aparut in minte ca un set de sageti. Mi-a spus ca a facut-o pentru siguranta mea. Lucrurile erau simple, mama stia foarte bine cu cine urma sa se marite si vorbele ei ma speriau. De ce o facea? Ce legatura avea omul asta cu ea si cu siguranta mea? Nu aveam timp sa ma gandesc la asta acum, trebuia sa ii scot pe Harry si pe mama de aici.

Gandurile mele m-au facut sa uit langa cine mergeam, ne-am intors inapoi langa fantana din curte si privirea mi se invartea disperata in jur. Nimeni nu mai era aici, toti mersesera sa isi ocupe locurile.

- Mama ta e inca sus, vrei sa mergi la ea? Ma intreba Drake si am aprobat repede din cap, smulgandu-ma de la bratul sau intr-o secunda.

M-am intors repede inainte sa o iau la fuga spre scari. Aveam o aparenta de persoana relaxata de pastrat.

- Ne vedem mai tarziu!

Mi-am pus toata forta in acest zambet si ma simteam secata de puteri din cauza lui, nu i-am asteptat raspunsul si m-am intors pe calcaie, luand-o la goana spre scari. Mama avea sa treaca pe aici in orice secunda si sa isi lege pentru totdeauna viata de acel diavol.

Am ajuns disperata in living si linistea din jurul meu nu ma ajuta. Nu stiam ce se intamplase cu Harry. Unde era, daca acea femeie il ajutase sa fuga. Mi-am ros unghiile la propriu si m-am mai invartit de cateva ori inainte sa tresar speriata la auzul unui sunet care a pornit in mana mea. Clutch-ul meu putea sa ma omoare.

Am cotrobait cu mainile tremurande in el si am gasit inauntru un telefon necunoscut, m-am uitat nedumerita si speriata la el dar numele lui Harry de pe ecran m-a facut sa ii raspund imediat.

- Da?!

- Katherine, unde esti? Vocea disperata a lui Harry mi-a facut teama sa creasca.

- Sunt in casa, tu esti bine? Am intrebat repede.

- Unde in casa? Vin sa te iau imediat.

- Harry, las-o. nu poti s-o iei acum. Trebuie sa pleci de aici!

Auzeam o voce suparata langa el si il simteam pe Harry mergand si ignorand persoana de langa el care era cu siguranta acea Alexandra.

- Harry, trebuie sa pleci imediat de aici. Asta e casa lui Reynolds, toti dusmanii tai sunt aici. Am soptit disperata indepartandu-ma in partea cealalalta a livingului cand o femeie a coborat de la etaj. Fanfara a schimbat melodia intr-un tempo usor dar puternic si am  recunoscut

marsul traditional al lui Wagner

care anunta intrarea miresei. Inima mi s-a strans de spaima.

- Si vrei sa te las aici? Aproape tipa. Nu-mi pasa cine e acolo Katherine, vin dupa tine acum... lasa-ma dracu' in pace, Alexandra. Tipa parand agitat si mi-am vazut din nou toata viata prin fata ochilor. De o parte era mama care urma sa se casatoareasca cu diavolul, pe cealalta parte era baiatul pe care il iubeam si pentru care as fi fost in stare sa imi dau viata. Si as fi facut-o, chiar acum, sa stiu ca el e in siguranta.

Inima mi s-a oprit in loc cand am vazut-o pe mama mea coborand scarile albe de marmura, tinand bratul bunicului meu. Gura mi s-a deschis de spaima si lacrimile mi-au orbit vederea. Capul imi vajaia din nou si nu mai auzeam cuvintele disperate ale lui Harry.

- Mama, am soptit fara sa i-o spun cuiva si in momentul in care a coborat scarile de la iesire picioarele mi s-au inmuiat. Voiam sa tip, sa o opresc, dar nu imi gaseam nenorocita de putere sa o fac.

- Mama, am repetat de data asta mai tare si am strans din dinti, lasandu-mi picioarele si lacrimile sa ma conduca dupa ea. Am inceput imediat sa fug, fiind aproape sa strig un nu, din toti plamanii pana cand mijlocul mi-a fost prins si tras in spate, de puterea a doua brate care m-au oprit in loc.

- Nu! Am tipat de data asta, incercand sa fug din nou spre mama si sa o salvez din ghearele diavolului dar eram trasa in spate. Era deja aproape de altar si am inceput sa plang in hohote disperate, muzica imi acoperea tipetele. Daca o opream inainte cand am avut ocazia, de ce n-am oprit-o? De ce am lasat-o iar sa plece?

- Iubito, iubito, calmeaza-te! O voce speriata si doua palme s-au asezat pe obrajii mei si au incercat sa ma calmeze. Mi-am intors privirea spre Harry si am continuat sa plang disperata, zbatandu-ma in bratele lui.

- Harry, lasa-ma sa merg la ea. Nu o pot lasa sa se marite cu diavolul ala, lasa-ma te rog. L-am implorat plangand si aproape cazand in genunchi. Harry m-a tras mai departe, asigurandu-se ca persoanele de afara nu ma vad sau nu ma aud. Am vazut momentul in care Reynolds a prins mana mamei si am tipat din nou pana cand Harry si-a pus mana peste gura mea.

- Iubito, trebuie sa plecam de aici. Te implor. Incerca sa ma calmeze si m-am uitat nebuna la el.

- Cum sa plec? E mama mea, se marita cu nenorocitul ala. A obligat-o! A obligat-o Harry, am continuat sa suspin inecata de plans si m-a tras in bratele lui sa ma calmeze.

- Gandeste-te la noi iubito. Gandeste-te la mine. Imi trase din nou obrajii si ma privi repede in ochi. Si eu sunt un monstru si un criminal dar te iubesc si stii ca nu ti-as face niciodata rau. Si Reynods e la fel ca mine dar sunt sigur ca nu ii va face niciun rau mamei tale. Gandeste-te la asta te rog si vino cu mine! Ma implora cu lacrimi in ochi si isi lipi fruntea de a mea.

Am suspinat disperata.

- Nu e acelasi lucru. El o obliga sa se marita cu el.

- Si daca e asa nu o s-o ajuti daca opresti nunta acum. O sa fiti amandoua in pericol. Nu mai putem face nimic acum, iubito. Zise cu vocea joasa si am privit peste umarul lui, acolo unde mama spunea acum "Da!" si isi lega viata de acel om. Nu reuseam sa ii vad starea, expresia. Ii spusesem ca plec sa il aduc pe iubitul meu si nu ma mai intorsesem.

Am observat-o intorcandu-se ca un raspuns la gandurile mele si nu cred ca lucrurile mergeau asa cum credeam eu. Drake era langa Reynolds, si a plecat imediat, venind inapoi spre casa.

- La dracu'! Trebuie sa pleci, acum. Las-o aici si pleaca. Tipa Alexandra soptit spre el si nu realizazem prezenta ei pana acum.

- Mai bine mor! Scuipa Harry, incruntandu-se spre silueta lui Drake care se apropia periculos de repede.

- Nu intelegi?! Vine dupa ea, e fiica miresei. Nu se va casatori fara fiica ei. Daca o iei cu tine o sa dezlantui furtuna. Nu o sa poti pleca cu ea de aici.

Harry se intoarse nervos spre bruneta si se incrunta.

- Ce imi ascunzi, Alexandra? Ce dracu' se intampla aici? Injura Harry si am privit speriata silueta lui Drake care acum aproape fugea spre noi. L-am tras pe Harry un alt pas in spate fiind gata sa creez un scut in fata lui.

Alexandra ezita stangandu-si buzele.

- O sa iti explic mai tarziu, iti promit. Acum, te rog, pleaca.

- Nu plec fara Katherine. Ce dracu' nu intelegi din cuvintele astea? Harry imi smuci mijlocul si ma trase spre usa opusa, cea pe care intrasem prima data.

- Harry! Striga Alexandra dupa el.

- Spune-i ca a plecat pentru ca nu mai suporta. Nu a putut sa faca fata faptului ca mama ei se marita cu un alt barbat si a preferat sa plece inainte sa strice nunta. Ordona Harry cat inca mergeam si protestele Alexandrei au fost in zadar, eu nu aveam nici timp sa analizeze ce spusese. Eram din nou panicata si cand am avut impresia ca Drake urca scarile spre noi am luat-o cu Harry la fuga spre cealalta iesire. Nu avea sa plece fara mine si ii semnasem deja destule condamnari. Am continuat sa suspin cand Harry a coborat rapid scarile cu mine si m-a bagat in masina noastra inainte macar sa imi dau seama. Aceasta a derapat rapid pe covorul rosu si norocul nostru ca nimeni nu mai era acum in zona, toti invitatii erau la locurile lor si ma asteptau pe mine. Fiica ratacitoare a miresei.

Am inceput sa plang si mai tare cand casa a disparut din raza mea vizuala, odata cu sansa de a-mi salva mama. M-am gandit la reactia ei cand acea Alexandra ii va spune ce a zis Harry si ma inecam in suspine deja.

Harry m-a strans in bratele lui si a incercat sa ma calmeze, dar nici el nu era mai bine decat mine.

Am ajuns la poarta si aceeasi gardieni erau aici, am inghetat in bratele lui Harry la gandul ca nu ne vor lasa sa iesim.

- Iubito, vreau sa le spui ca nu mai vrei sa ramai la nunta si iti doresti sa pleci imediat. Trebuie sa iti deschida. Ma instrui Harry mangaindu-mi obrazul si am aprobat din cap incercand sa imi calmez macar suspinele.

Masina s-a oprit in fata portii inchise si mi-am sters repede lacrimile cu podul palmei, Harry s-a tras usor de langa mine. Am deschis geamul cand un gardian a venit nedumerit langa masina.

- Deschideti-mi poarta! Am spus cu voce inca chinuita dar si dura.

- Doamnisoara, s-a intamplat ceva...

- Doar deschide-mi dracu' odata poarta si lasa-ma sa plec de aici. A fost cea mai mare greseala din viata mea sa vin la nenorocita asta de nunta. Deschide-mi poarta pana nu trec cu masina prin ea.

Am tipat nervoasa, varsandu-mi tona de nervi pe care o aveam in mine pe omul care ma privea socat. Sigur stia cine sunt si cu norocul meu imi cunostea si povestea. Nu am suportat-o pana acum pe mama, faptul ca vreau sa plec de la nunta ei nu e o surpriza.

Barbatul in negru inghiti usor in sec si se incrunta, facand semn din cap spre un alt barbat ce se afla la cabina de control si am vazut poarta deschizandu-se usor. Chinuitor de usor. Cand am capatat suficient spatiu, soferul a apasat puternic acceleratia si am simtit cum ies pe portile Iadului. Imi aveam sufletul cu mine si m-a strans din nou in brate, dar imi lasasem mama acolo si am inceput sa plang iar disperata. Si cum toate astea nu erau de-ajuns, cum aveam sa ii spun lui Harry ca am aflat cine e tatal lui? Si ca acum noi suntem practic, frati vitregi.

Nebunia crestea in mine in fiecare secunda.

- Calc-o si du-ne la aeroport. Ordona Harry rapid si simteam viteza masinii cum zboara cu noi pe strazile Los Angeles-ului, pe care trecusem acum o ora, band sampanie si facandu-ne planuri pentru saptamana in Malibu, care e clar ca nu va mai avea loc.

Mi-am ingropat fata in pieptul lui Harry, suspinand fara incetare si plangand cu toata fiinta mea, dorindu-mi sa ma trezesc din acest cosmar ingrozitor.

- Gata, iubito, o sa fie bine. Iti promit! O sa ne intoarcem acasa si vei fi in siguranta, nu se va atinge de tine. Incerca Harry sa ma calmeze dar asta era singurul lucru de care imi pasa mie.

- Am lasat-o sa se marite cu el. Am abandonat-o tot timpul asta. Daca as fi vorbit mai demult cu ea as fi aflat cine e omul pe care il ia de sot si as fi oprit-o sa faca asta. Am lasat-o in ghearele lui. Am continuat sa suspin la pieptul lui Harry si el mi-a masat spatele, nestiind ce altceva sa imi faca.

- Ce e asta? Ma intreba repede, ridicandu-mi incheietura. Am observat sarpele incolacit pe mana mea si am scos repede bratara, simtindu-mi pielea arzand si am deschis geamul, aruncad-o cu furie. Voiam sa fac la fel si cu lantisorul in forma de avion de hartie care se transformase acum dintr-un obiect sfant in unealta diavolului dar nu aveam inca puterea sa ii explic lui Harry de ce as face asta asa ca am lasat metalul argintiu sa imi arda pielea si sufletul.

- Mama ta e in siguranta, iubito. Ai incredere in mine, va fi sotia lui. In momentul asta ea e cea mai protejata in acel loc. Imi tase din nou fata spre a lui. – Suntem monstri dar protejam ce iubim. Reynolds se casatoreste cu mama ta si din cate stiu eu nu a fost niciodata casatorit. Trebuie sa o iubeasca. Incerca Harry disperat sa ma convinga si am inghitit in sec nereusind sa ii dau dreptate, cuvintele mamei imi spuneau ca nu e deloc cum spune el. Si pe langa toate astea vorbea de "noi monstrii" ca despre doua persoane care au in comun doar ocupatia, dar ei aveau mult mai mult de atat. Aveau acelasi sange in vene.

Toate astea m-au facut in cele din urma sa cedez, cand Harry m-a urcat repede in avion, am clacat. Nu mai puteam suporta atatea, privirea mi s-a incetosat si picioarele mi s-au inmuiat, de data asta pierzand complet legatura cu ele si cu mintea mea care a cazut in intuneric.

Mintea imi era atat de extenuata incat se bucura da mica pauza de inconstienta. Pentru cateva secunde reuseam sa nu ma mai gandesc la ce se intampla cu viata mea, dar cineva nu voia sa imi lase in mica mea gaura neagra si voia cu orice pret sa ma traga afara. Imi simteam corpul zgaltait si un ecou puternic imi traversa mintea, strigandu-mi numele cu disperare.

In cele din urma am fost readusa la suprafata si am tras o gura mare de aer, simtindu-mi fata uda si trupul ingrozitor de vlaguit.

- Katherine, iubito, esti bine? Vocea disperata a lui Harry imi tragea fata spre a lui. Si-a asezat palmele pe fata mea care nu stiu daca era stropita cu apa sau transpirata si m-am uitat speriata in ochii lui, continunad sa respir cu o rapiditate anormala, aproape asfixiandu-ma din cauza gurilor prea mari de aer pe care le luam.

- Iubito, te simti bine? Ma intreba Harry din nou tragandu-ma la pieptul lui si am aprobat repede din cap, desi nu eram.

- Doamne! Expira epuizat tragandu-ma la pieptul lui si strangandu-mi mijlocul cu forta. – M-ai speriat asa de tare. E in regula iubito, esti in siguranta acum. Ma linisiti, masandu-mi spatele dar siguranta era ultimul sentiment din lume pe care il aveam acum. Am realizat ca suntem in cabina lui, intinsi pe pat si nu sunt sigura cate secunde sau minute durase lesinul meu dar nu fusese de-ajuns sa ma linisteasca. Mi-am privit palmele in poala. Tremurau, alaturi de tot restul corpului meu si intamplarile de azi au fost din nou trecute in lista fara sa le dau voie.

Hugh Reynolds: Noul sot al mamei. Cel mai mare dusman al lui Harry. Tatal lui Harry, barbatul care i-a violat mama.

Drake: Barbatul care vrea sa se razbune pe Harry si cea mai sigura cale e sa o faca prin mine.

Mama: Pe care am urat-o in tot acest timp si nu m-am gandit o secunda ca poate alegerea ei de a se marita cu acel barbat avea si alt scop in afara banilor. Poate as fi reusit sa opresc toata astea daca as fi facut si altceva decat sa o urasc si sa ma comport ca depresiva fara scrupule.

Si pe langa toate astea mai era si Harry, care ma strangea in brate si se gandea doar la siguranta mea, nu la faptul ca omul care mi-a devenit acum tata, era si a lui. Cum aveam sa ii spun asta? Cum puteam sa ii spun adevarul asta cand nici macar eu nu il pot suporta?

Mintea incepea sa imi bubuie din nou si simteam o dorinta nebuna sa imi azvarl lantisorul de pe mana. Dar daca faceam asta, trebuia sa si explic fapta mea iar eu pur si simplu nu aveam puterea sa o fac acum. Nu stiam cum sa ii explic iubitului meu ca tocmai a devenit fratele meu vitreg si am aflat cine e barbatul pe care isi doreste sa se razbune inca de la 5 ani.

Viata mea devenise o papusa ruseasca. Atunci cand credeam ca nu imi poate oferi mai multe surprize, se desfacea din nou si din nou si arunca in mine mai multe lovituri decat ii este permis unui om sa suporte.

Si cum ma asteptam, papusa s-a deschis din nou odata cu aceast gand si mi-a oferit alta lovitura de care aproape uitasem: Alexandra.

Amintirea acelei femei mi-a aparut in minte, alaturi de tatuajul ei si de ce putea ea sa reprezinte pentru Harry. Mi-am reamintit vorbele ei dure asupra mea si vagul accent rusesc pe care il avea insa combinat intr-o engleza perfecta. Nu am avut timp sa o analizez prea bine dar sunt sigura ca ea nu era una dintre obisnuitele posesii sexuale ale lui Harry.

Dar nu aveam acum puterea si nu voiam sa aflu mai multe. Imi era de-ajuns presiunea care pulsa deja asupra mea. Harry ma strangea in brate, imi mangaia spatele si imi soptea usor, "Shh!" in ureche. Asta nu era de-ajuns sa ma calmeze acum. Tot ce imi doream era sa lesin din nou si sa primesc din nou acel intuneric in care puteam uita totul.

- Ma doare capul, ingrozitor. Mi-am masat tamplele simtindu-le mocnind si durerea mi se intindea pana in ceafa.

Harry ma privi cateva secunde si se ridica de langa mine. Merse langa dulapul sau, scotand ceva din interiorul lui. Am incercat sa imi desfac cureaua sandalelor care provocau o durere in plus asupra corpului meu.

Harry se aseza pe marginea patului meu, tinand in mana o cutie careia nu ii puteam deduce culoarea din cauza incetosarii privirii mele.

- Ce e asta? Am intrebat cand Harry mi-a intins o pastila, alaturi de un un pahar de apa.

- E un somnifer. Eu le iau cand nu pot dormi in timpul schimbarilor de fus orar. O sa te ajute, iubito, vei fi mai linistita cand te vei trezi.

Explicatia lui mi-a fost de-ajuns. I-am luat pastila din mana si am inghitit-o imediat, acum dorindu-mi mai mult ca oricand sa cad din nou in nestire.

Harry m-a intins pe pat si l-am simtit desfacandu-mi sandalele. Corpului meu si asa secat de puteri nu i-a luat mai mult de cateva minute sa cada in prada somniferlui si sa ma arunce intr-o uitare intunecata unde singurul lucru pe care mi-l doream era sa nu fiu bantuita de vreun cosmar. Aveam destule in realitate.

Degetele mi-au masat fruntea incruntata inainte sa deschid ochii. Placa de metal ce parea imprimata pe pielea mea, oferindu-mi o senzatie de durere crunta – inca era acolo, dar mintea mea era totusi mai linistita. Mi-am fortat ochii sa se deschida si m-am incrutat mai tare din cauza luminii din camera. Am icnit usor si m-am ridicat in fund, plimbandu-mi confuza privirea in jur. Credeam ca inca sunt in avion, dar am recunosct camera ca fiind cea in care eu si Harry dormisem noaptea trecuta, in casa lui Carter. Ce cautam aici?

L-am observat pe Harry asezat pe un fotoliu langa fereastra mare care umplea camera de lumina si si-a intors imediat fata spre mine.

- Harry, am soptit cu gatul uscat si buzele lui au format un zambet chinuit.

- Te simtit bine, iubito?

Am aprobat din cap, desi gestul asta il facea sa mocneasca in protest. M-am ridicat in sezut, simtindu-mi corpul mult prea cald sub cearseaful care ma acoperea. Mi-am tras picioarele pe marginea patului insa cand m-am ridicat am realizat ca singurul lucru pe care il am pe mine sunt chilotii negri... cu diamant.  Mi-am invartit privirea in jur si mi-am observat rochia aruncata pe alt fotoliu langa masuta de toaleta, alaturi de sacoul lui Harry. El inca era imbracat in pantalonii de bumbac si camasa neagra, scoasa din pantaloni careia ii deschiase nasturii, si o lasase sa ii cada pe pieptul dezgolit. Am inghitit in sec fara sa vreau. Niciodata nu l-am vazut pe Harry atat de elegant si ravasit in acelasi timp. Tinea intre degete o tigara aprinsa, si pe marginea fotoliului era asezata o scrumiera aproape plina de alte tigari fumate. Arata ca un adevarat gangster acum, unul atractiv si periculos si privirea lui spre mine ma facea sa imi musc buza neintentionat.

- Vino la mine. Isi intinse mana spre mine, chemandu-ma la el. Am inghitit in sec si mi-am privit corpul aproape gol, o alta durere mi s-a asternut pe trup. Una crunta si mult mai dureroasa, Harry nu mai era doar iubitul meu. Nu aveam de gand sa renunt la el dar ceea ce ma speria cu adevarat era posibila lui reactie. Cum va vedea el situatia asta? Cum va reactiona el in fata faptului ca acum sunt sora lui vitrega?

Aceste cuvinte imi aduceau lacrimile in ochi si nici nu aveam puterea sa ii spun toate astea.

- Iubito! Insista Harry cu vocea blanda si mi-am tras repede nasul, prinzand sacoul de pe fotoliul lui si tragandu-mi-l pe brate. Voiam sa stau goala in bratele lui, voiam asta acum mai mult ca orice dar inca nu puteam sa ma bucur de asta fara ca el sa stie adevarul.

Am lasat sacoul desfacut, suficient cat sa imi acopere sanii si chiar daca imi era mare, materialul sau fin era subtire si putea fi comparat cu o camasa. Mi-am sumetit manecile pana la cot si m-am asezat in poala lui Harry. Ma privi putin surprins dar nu imi adresa nicio intrebare. Mi-am ingropat fata in scorbitura gatului sau si l-am lasat sa ma stranga in brate in felul lui calmant. Pe langa tot ce se intamplase astazi, posibilitatea sa pierd aceasta imbratisare ma speria cel mai tare. Intre noi nu exista nicio legatura de sange, aveam parinti diferiti dar acum acea bucata nenorocita de hartie ne lega ca frati vitregi. Chiar daca Harry nu ii purta numele lui Reynolds, era fiul lui. Ochii mi-au fugit din nou pe lantisorul de pe incheietura mea, imi doream atat de mult sa ii spun. Dar nu stiam cum si imi era teama de ce avea sa vina dupa asta. Imi era frica de reactia lui, de furia pe care o va avea si pericolul in care se poate afla dupa asta. Stiu ca isi doreste sa il omoare pe cel care i-a violat mama, dar cum va reactiona cand va afla ca acel om este Hugh Reynolds?

- Iubito, nu mai plange, te rog. Ma implora cu glasul chinuit, strangandu-ma la pieptul lui. Nu am realizat ca plangeam pana cand buzele mi-au scos alt suspin. Mi-am lipit de pieptul sau gol, si i-am mangaiat pielea care imi parea interzisa acum. De ce trebuiau sa mi se intample mie toate astea?

- Iubito... ma trase mai bine in bratele lui, urcandu-mi picioarele pe marginea fotoliului si stingandu-si tigara in scrumiera.

- Totul o sa fie bine, iti promit. O s-o scoatem pe mama ta de acolo, iti dau cuvantul meu, Katherine.

Mi-am ridicat privirea spre el. Cu toate nenorocirile care mi se intamplau acum nici nu stiam la care sa ma gandesc prima data. Harry, Reynolds, mama...

Si Harry era macinat de ganduri si probleme, dar nici pe departe la fel de mult ca mine.

- Dar o sa am nevoie de ajutorul tau pentru asta. L-am privit speriata si mi-am tras nasul umed. – Iubito, trebuie sa imi spui tot ce stii despre relatia mamei tale cu Reynolds. Cum a ajuns sa il cunoasca?

Am clatinat din cap.

- Nu stiu! Nu stiu nimic, tot ce imi aduc aminte e ca intr-o zi a luat hotararea sa divorteze de tata si dupa asta a plecat. Apoi a urmat procesul de divort, perioada in care eu intrasem deja in depresie si faceam tot posibilul sa o evit si pe ea si pe... Reynolds. Doamne, nu pot sa cred toate astea... am izbucnit din nou in plans si mi-am ingropat fata in pieptul lui Harry. Imi saruta crestetul si continua sa ma mangaie pe spate.

- Crezi ca mama ta stie adevarul despre Reynolds?

- Da! Sunt sigura ca stie, si astazi mi-a spus ca a facut asta pentru mine. Sa ma protejeze pe mine. Ce inseamna asta, Harry? Mi-am ridicat privirea disperata spre el, cu fata deja umeda din cauza lacrimilor.

Harry ofta adanc.

- Nu stiu, iubito. Dar ceea ce s-a intamplat astazi intrece limitele normalului. Pe langa faptul ca Reynolds e acum tatal tau vitreg, nu inteleg cum dracu' am putut eu sa plec de acolo. M-au vazut. Si el si Drake. E ca si cum as fi fost deghizat in alta persoana. Drake s-a uitat la mine de parca i-as fi fost prieten si prezenta mea acolo era absolut normala. Ceva putred e la mijloc.

Isi clatina capul de data asta serios si ganditor. I-am strans marginile camasii in pumni. Harry imi mangaia copasa si spatele absent, privind pe fereastrea la soarele care se apropia de apus cazand in gandurile negre care probabil il macinasera si inainte sa ma trezesc eu.

- Ce o sa facem? L-am intrebat temandu-ma de raspuns.

Ma privi si ofta.

- Inca nu stiu. O sa fim cu ochii in patru si cel putin saptamana asta vreau sa ramai aici, iubito.

Ochii mi s-au marit in soc.

- Ce?! Cum adica sa raman aici? La Carter?

- Da! Casa e bine-pazita si inca nu stim ce pune Reynolds la cale. Te rog, iubito. Doar cateva zile pana...

- OK! L-am intrerupt, conformandu-ma cu rugamintea lui. Ma privi surprins. Nu aveam de gand sa ma mai contrazic cu Harry, as face orice mi-ar spune el acum. As face orice m-ar pune oricine sa il am din nou cum il aveam inainte.

Zambi si ma saruta pe frunte. Viata mea era un dezastru prea mare in momentul asta sa ma deranjeze faptul ca voi sta inchisa in casa pentru o saptamana. Nu cred ca situatiei mele ii prindea mai bine sa iasa in jurul altor persoane, aveam nevoie de timp si liniste sa imi pot pune lucrurile in ordine. Nu aveam timp sa imi fac griji de motivul pentru care sunt tinuta aici, de pericolul care poate sau nu, sa fie pe urmele mele. Mintea mea era ocupata cu alte probleme si "pericole" acum. Pericolul ca iubitul meu sa ma vada in curand ca pe o sora.

- Imi pare rau pentru ce s-a ales de vacanta noastra. Sopti trist mangaindu-mi obrazul. Am oftat si mi-am asezat capul pe umarul lui. Harry imi mangaie abdomenul in portiunea unde sacoul sau nu imi acoperea pielea. Incerca sa imi mai ia din tensiune jucandu-se cu diamantul de pe slipul meu si trecandu-si unghia peste el, ceea ce imi crea o senzatie de gadilat. Isi urca degetul spre buricul meu, continuand sa zambeasca si cautand sa ma faca sa rad. Tot ce am putut scoate buzele mele a fost un mic zambet care a disparut imediat.

Zambetul lui Harry disparut, fiind si el mascat de o expresie trista si imi trase barbia spre buzele lui, pentru a ma saruta. M-am lipit de buzele sale aproape disperata, aveam atata nevoie de ele si in acelasi timp atingerea lor imi provoca acum atata suferinta. Harry nu stia ce stiu eu, ma va mai saruta la fel si cand va afla adevarul?

Nu credeam vreodata ca lucrul care ne poate desparti va fi legatura frateasca dintre noi. Era atat de ireal si nedrept. Nu suntem frati cu adevarat... imi tot repetam in minte incercand sa ma obisnuiesc cu aceasta realitate si sa imi fac griji pentru celelalte probleme, care erau destule.

- Iubito, te rog nu mai fi trista. Urasc sa te vad asa. Iti promit ca o sa fac tot posibilul sa indrept lucurile. Sa fii in siguranta si tu si mama ta. Isi lipi fruntea de a mea, incercand sa imi ia tristetea desi nici el nu stia cum sa se tina de aceasta promisiune. Totul era un haos atat de mare incat pentru inceput trebuia sa ne dam seama cum eu nu sunt acum sechestrata deja de Drake iar Harry in aceeasi situatia ca mine.

Am aprobat usor din cap si gandul mi-a fugit instantaneu la ceea ce parea salvarea noastra de astazi.

- Harry, cine era acea femeie? Alexandra!

Orice miscare a lui se opri brusc si isi ridica privirea spre mine. L-am observat inghitind usor in sec si reactia lui nu era una buna.

- E trecut, iubito.

- Mi-am dat seama de asta. Dar nu parea genul obisnuit de trecut.

Ofta si i-am prins obrajii in palmele mele, incercand sa il calmez si sa ii arat ca nu caut cearta.

Imi prinse palma si o saruta.

- Chiar vrei sa stii?

Am aprobat hotarata din cap.

- Ea a fost prima.

Sprancele mi s-a incruntat usor apoi mi-am dat seama, prima lui iubita. Prima marcata. Mi-am dat seama ca nu cunosteam inceputul vietii sexuale a lui Harry si ceva imi spune ca acea femeie avea un rol important in el.

- Povesteste-mi! I-am cerut calma si i-am tras mainile in poala mea.

Isi stranse buzele si imi saruta fruntea inainte sa inceapa. Am tras discret o gura de aer pentru ce urma sa aud.

- Am cunoscut-o cand am intrat in gasca lui Carter. De fapt, Mike mi-a facut cunostinta cu ea. Fiica unui traficant rus, Igor Devora. El si Carter tocmai devenisera parteneri si s-au mutat in Seattle pentru o perioada din cauza unor probleme pe care le avea Igor. Alexandra era cu trei ani mai mare decat mine, nu avea mama si era stilul de fata care iti putea suci mintile fara prea mari probleme. Eu eram   un pusti  plin de hormoni si am cazut in capcana ei imediat. Nu a fost niciodata vorba de o relatie, de iubire sau orice altceva decat placere sexuala. Ei i-a placut de mine, o atragea duritatea si intunericul din mine, chiar daca eram doar un pusti, ma dezvoltasem destul de bine si a fost prima femeie, - sau ma rog, pe atunci fata -  cu care m-am culcat la 14 ani. Si pentru ea a fost tot prima data, voia sa experimenteze lumea asta noua alaturi de mine si o incanta oarecum ca ea era mai mare decat mine. Devenisem un nebun plin de hormoni si am descoperit si alta plecere in afara   vitezei si batailor. Am cazut de acord sa nu cream nicio relatie de iubire si ramanem doar prieteni cu beneficii, dar intr-o noapte cand alt baiat s-a dat la ea, mi-am pierdut mintile. Nu pentru ca o iubeam sau eram gelos ci pentru ca nu suportam ca altcineva sa atinga ce e al meu. Alexandra mi-a inteles obsesia si sincer nici acum nu am inteles de ce, dar m-a pus sa ii fac un semn care sa demonstreze ca ea e a mea. Indiferent de ce va fi a fost a mea prima data si va ramane mereu. Am ales un S pe care i l-am tatuat pe gat. Ea a reprezentat o influenta foarte mare in dezvoltarea mea ca si demon. Inca ma vedea ca pe un pusti dar atunci cand ajungea cu mine in pat, ea era fetita inocenta in mainile mele. Eram un salbatic atunci, clatina din cap amuzat si am inghitit in sec. – Ea nu ma ajuta sa imi controlez furia, ma facea sa devin si mai furios si asta imi placea la nebunie atunci. Asa-zisa noastra relatie a durat aproape un an, dar apoi Igor a inceput sa devina din ce in ce mai suspicios si am aflat ca se ocupa si cu altceva in afara traficului de arme; rapea fete si le vindea ca pe animale de companie. Niciodata nu am suportat traficul de carne vie, nici eu si nici Carter si nu l-am mai acceptat pe Igor cu asta. Era si asa ingropat pana in gat in dosare si investigatii si Interpolul era pe urmele lui. In curand aveau sa vina altii mai mari sa il fileze asa ca l-am obligat sa plece din teritoriul nostru. A luat si pe Alexandra cu el si de atunci nu am mai vazut-o niciodata si nu am mai auzit nimic de ea... pana astazi.

Termina incruntat si pierdut in ganduri. Mi-am strans buzele analizand informatia lui, avusesem dreptate cu privire la accentul ei rusesec.

- Banuiesc ca e mai frumoasa decat ti-o amintesti tu. Imediat ce am terminat am vrut sa imi dau o palma peste frunte, de ce nu reuseam macar odata sa ma abtin?

Harry bufni si ma privi amuzat, el probabil se astepta la asta.

-  Crezi ca in acel moment eu aveam timp sa compar nivele ei de frumusete?

Mi-am mijit ochii. Smecherul.

- Compara-le acum.

Asta e! Sunt imposibila, gura mea chiar vorbeste de una singura fara permisiunea mea.

Harry rase si clatina din cap.

- Uite inca un lucru, uram gelozia cand nu venea de la mine dar tu esti de-a dreptul adorabila cand esti geloasa.

M-am abtinut la timp din a spune: Nu mai evita subiectul si raspunde la intrebare. Dar in schimb m-am incruntat.

- Mi s-a parut mult mai matura, o femeie in toata regula, in rest nu am sesizat alte diferente. Raspunse ridicand din umeri si chiar daca el parea sa nu fie prea tare afectat de aceasta femeie, imaginea ei ma facea din nou sa ma simt o fetita mica. "O femeie in toata regula!" nu aveam cum sa nu clocotesc cand iubitul meu spunea asta despre fosta lui iubita, si nu orice fosta, PRIMA. Era cea mai mare idiotenie pe care am gandit-o azi dar totusi mi-am amintit de confesiunea lui Harry ca mie mi-a facut prima data sex oral. Eram si eu prima la ceva.

- Iubito, ea a fost o aventura din trecut. Nu am iubit-o si sunt ferm convins ca nici ea nu m-a iubit pe mine. Tu esti prima fata de care m-am idragostit vreodata si ultima. Sper ca nu vezi un motiv de gelozie in Alexandra.

Am inghitit in sec. Sunt oficial idioata. Si argumentul meu pentru "prima" era sexul oral...

Am zambit facandu-ma copil bleg, singura de data asta si i-am prins obrajii, tragandu-l spre buzele mele.

- Totusi ti-a pastrat tatuajul.

- Probabil nu a vrut sa ii ramana o cicatrice pe gat.

Mi-am dat ochii peste cap.

- Banuiesc ca are destui bani pentru o operatie.

Rase.

- Iubito, crede-ma, atunci nu era nimic de iubit la mine. Ea ma trata ca pe un pusti care se transforma intr-o bestie, dar nu s-ar fi indragostit niciodata de mine, mai ales ca stia ca nici eu nu m-as fi indragostit de ea. Incepeam sa injur cand auzeam de iubire.

Am ras.

- Atunci, da! Dar acum, cu siguranta nu te mai vede ca pe un pusti. Si eu citeam urma de gelozie din glasul meu desi nu am pus-o cu intentie acolo. Mi-am plimbat iritata mainile pe abdomenul sau gol si rase.

- Da! Dar din pacate pentru ea, sunt luat! Ranji plimbandu-si buzele pe obrazul meu si colturile buzelor mi s-au ridicat instantaneu.

- Hmm, de cine? Am continuat sa ma joc si un asemenea moment era mana cereasca pentru starea mea distrusa.

- Nu stiu, cauta in inima mea si o s-o gasesti. Dar iti dau un indiciu: arata al dracului de sexy cu sacoul meu.

Mi-a muscat obrazul intr-un marait jucaus si am izbucnit in ras.

  Si-a scos coltii din pielea mea, continuand sa rada, dar apoi s-a oprit brusc, privindu-mi gatul cu o spaima brusca.

- Ce este? L-am intrebat repede, speriata.

- Drake ti-a vazut tatuajul?

Am inghitit in sec si am aprobat din cap. Ochii lui Harry se marira inspaimantati.

- Dar nu stie ce reprezinta, nu si-a dat seama. L-am calmat rapid. I-am spus ca e doar un fluture.

Sprancenele i se incruntara intr-o reactie nesigura si amintirea lui Drake a mai adus ceva.

- Harry, cred ca am vazut-o pe Christina. Expresia lui socata continua sa creasca.

- Ce?! Unde?

- La nunta, bine... nu sunt sigura daca era ea dar mama mi-a spus ca asa o cheama si apoi m-am intalnit jos cu Drake deci am presupus ca e ea. Sincer nu i-am vazut chipul prea bine, mama mi-a spus numele ei cand a iesit din camera si nu i-am retinut imaginea dar stiu ca are parul lung blond, aproape alb, si este extrem de inalta.

Harry se incrunta.

- Ea e! Spuse si am inghitit in sec.

- Ea si Drake inca mai sunt impreuna?

- Nu stiu! Mai avea tatuajul pe gat?

M-am gandit cateva secunde, nu imi aduceam aminte nicio trasatura a fetei sale, am devenit interesata de ea cand i-am auzit numele dar deja iesea pe usa, insa sunt sigura ca as fi remarcat daca purta acel semn pe gat.

- Nu stiu, am vazut-o foarte putin... dar nu cred.

- Daca Drake mai e cu ea cu siguranta i l-a scos. Cum s-a comportat cu tine?

- Cine? Am intrebat incurcata.

- Drake.

Buzele mi s-au intredeschis usor, cautand cuvintele potrivite.

- Poate flirt e mult spus, dar nu cred. Mi-a facut destule complimente. M-am strambat la amintirea lui dar sinceritatea mea nu era prea buna acum, Harry s-a incordat imediat si i-am simtit pieptul umflandu-se de furie.

- Crezi ca... si-a dat seama cine sunt? Am soptit cu vocea aproape strangulata.

Harry se incrunta uitandu-se in gol pentru cateva secunde.

- Nu stiu, raspunse simplu, vrand parca sa spuna mai multe, sa enumere mai multe ipoteze dar nu o facea ci doar isi musca buzele stresat.

- Apropo, ce e cu Reynolds si serpii? Am intrebat dezgustata amintindu-mi de taratoarele de care ma lovisem astazi peste tot.

- Sunt pasiunea lui. De asta i se si spune Sarpele. Raspunse Harry privind in gol si m-am strambat. Porecla asta cel putin i se potriveste de minunte dar eu l-as numi direct, Diavol.

Am oftat si mi-am dus mainile in cocul din par, care se transfomase acum intr-o impletitura incalcita ce  imi provocase dureri de ceafa in timpul somnului. Am scos agrafele pe rand, asezandu-mi-le in palma si lasand fiecare suvita sa imi cada pe umeri intr-o forma carliontata si stralucitoare din cauza fixativului.  Parul mi-a cazut pe obraji, am zambit pentru ca avea un parfum frumos, ma simteam mult mai usurata acum si mi-am indoit gatul de cateva ori, masandu-mi ceafa cu palma. Harry isi ingropa fata in parul meu negru si des, inchizandu-si ochii si inhaland mireasma buclelor mele. I-am simtit bratele strangandu-se mai tare in jurul meu si gandul mi-a fugit din nou la "tatal lui".

Doamne, cum o sa pot sa ii spun asta, vreodata?

Saptamana trecea mai greu decat as fi crezut. Chiar daca la inceput m-am bucurat de linistea asta crezand ca voi gasi o solutie la problemele mele, nu faceam decat sa ma ingrop in ganduri negre si ipoteze intunecate care ma faceau usor sa imi pierd mintile. Si oricum nu ajungeam nicaieri. De fiecare data cand incercam sa ii spun adevarul lui Harry, ma opream si schimbam repede subiectul. Nu am curajul sa ii spun ca Reynolds e tatal lui, ca e omul care i-a violat mama. Si-ar pierde mintile si pe langa reactiile pe care le poate avea asupra mea, se poate pune si pe el in pericol. Nu am garantia ca dupa asta nu se va duce la Reynolds, orbit de furie si va face ceva necugetat care se va termina rau. Gandul asta era cel care ma speria cu adevarat, trebuia sa gasesc un moment bun sa i-o spun, dar asta era imposibil. Oricat de calm ar fi, dupa ce va auzi asta, isi va pierde controlul si mintile. Sunt sigura de asta.

Singura ocupatie mai frumoasa pe care o aveam in casa enorma a lui Carter erau antrenamentele pe care inca le tineam cu Harry. Seriozitatea si protectia lui au ajuns la un nivel maxim ziele astea, nu trebuia sa ii cer o pauza privind relatia noastra sexuala din cauza situatiei in care eram, mi-a oferit-o singur. Oricum nici nu am mai fi avut timp sau dispozitie de asta, timpul in care era cu mine acasa il petreceam in sala sau unul in bratele altuia facandu-ne tot felul de scenarii si devenind tot mai nedumeriti de linistea anormala din jurul nostru. Niciun semn de Drake sau oricare alti oameni ai lui dar asta nu era nici pe departe un motiv de bucurie, nu privind intamplarea de la nunta. Ceva intunecat ne pandea din umbra, sunt sigura de asta, la fel cum e si Harry.

M-am imprietenit cu majoritatea gardienilor care nu plecau niciodata de aici si erau intr-o continua alerta alaturi de fiecare dintre persoanele pe care le cunosteam acum. Seattle era probabil filat pana si in adancurile canalelor subterane iar eu ma simtea din nou ca in programul pentru protectie al martorilor. Era imposibil sa raman singura o  secunda, chiar si in timpul noptii ma simteam analizata si cineva se asigura ca nu dispar ca prin minune. Noptile in bratele lui Harry s-au transformat in insomnii pentru amandoi. Cu mine stand singura si chircita in pat si cu el care se invarteste in camera ore in sir, analizand fereastra din minut in minut pentru a se asigura ca bodyguarzii sunt acolo unde trebuie si nimeni periculos nu isi face aparitia. Rupsesem legatura cu prietenii mei si acum toata lumea credea ca eu si Harry ne distram intr-o destinatie exotica. Am evitat sa vorbesc cu mama desi imi doream din tot sufletul sa fac asta dar Harry m-a sfatuit sa pastrez aparenta supararii mele si sa nu dau mai multe de banuit privind fuga mea brusca. Am vorbit doar o singura data cu tata pentru a-l anunta ca am ajuns cu Harry in Malibu si a fost o greseala sa merg la nunta mamei iar acum am nevoie de timp sa uit asta. Harry imi facuse legaturile fiecarei actiuni. Il asigurasem pe tata ca sunt bine astfel incat mama sa nu il sune ca am fugit de la nunta dar nu am ajuns acasa, m-am prefacut suparata pentru a pastra furia asupra mamei si totodata sa scap de alte viitoare telefoane ale lui saptamana asta. Mama cu siguranta l-a sunat pe tata iar el ii va confirma aceeasi furie mea. Si toate astea erau legate de ipoteza ca Reynolds ar fi putut sa creada altceva despre disparitia mea. Unui asemenea om nu e mare lucru sa ii fie rapita fiica vitrega de la nunta, mai ales ca Harry a fost acolo si inainte sa cream mai multe probleme decat avem deja, am incercat sa asezam in ordine cateva dintre ele. Dar totusi viata noastra era un dezastru complicat si periculos mai mare decat a fost vreaodata.

Nu stiu daca imi era cu adevarat frica pentru ce avea sa urmeze, pentru ce incerca Harry sa ma protejeze, singura parte buna in toate gandurile si lucrurile pe care i le ascundeam   era ca reuseau sa  ma faca sa uit de frica pe care trebuia sa o am pentru viata mea.

- Ai nevoie de ajutor? Am intrat in bucatarie, zambindu-i cald Clarei care sorta mai multe feluri de legume pe blatul negru de marmura. Clara era servitoarea lui Carter, singura din casa si de existenta careia nu stiam pana cand am fost nevoita sa stau inchisa aici 24 din 24.

- Nu, scumpo, mersi. Ai dormit bine? Ma intreba zambind cand mi-am frecat ochiul cu podul palmei.

- Mhm! Am mintit dand din cap. Nu dormisem o secunda desi corpul meu avea neaparata nevoie de somn, mintea mea era prea aglomerata sa il ofere. O sa trebuiasca sa apelez din nou la pastilele lui Harry.

- Ai idee unde e Harry? Am intrebat aruncandu-mi privirea pe fereastra bucatariei si scarpindu-mi pielea de pe incheietura pe care se afla lantisorul cu avionul de hartie care parea sa imi arda pielea la propriu si nu puteam sa mi-l dau jos. Innebuneam cand Harry imi prindea mana intr-a lui si imi saruta incheietura langa medalionul blestemat.

Clara isi ridica privirea spre mine din lista pe care o scria cu atentie.

- A plecat acum aproximativ o ora cu Jay si baiatul acela asiatic. Ma informa si am tresarit speriata.

- Ce?! Unde au plecat?

- Nu stiu! Harry nu a vrut sa te trezeasca si a spus ca se va intoarce repede. A spus sa iti pregatesc masa cand te trezesti deci aseaza-te. Clara imi facu semn zambitoare spre masa mare de marmura neagra din mijlocul bucatariei dar mancarea era ultimul lucru la care imi statea mie gandul acum. Cand Dumnzeu plecase si nu a vrut sa ma trezeasca? Nici nu dormisem, la naiba. Harry are mereu grija ca eu sa nu parasesc casa nici macar o secunda dar el mereu pleaca si niciodata nu imi spune unde. Nu sunt singura in pericol aici si nu doar el are dreptul sa isi faca griji.

- Nu mi-e foame! Am spus repede si m-am intors pe calcaie, scotandu-mi telefonul din buzunar pentru a-l apela.

- Katherine! Nu vrei sa mananci mancarea mea? Ma jignesti.

M-am intors spre Clara care isi exersa farmecul studiat pe mine si am clatinat din cap zambind.

- Nu e vorba de asta, Clara. Faci cea mai buna mancare din cate am mancat dar pur si simplu nu mi-e foame.

Isi miji ochii la mine trecu pe langa masa pentru a veni langa mine. Ma trase de mana si ma aseza pe unul dintre scaunele de langa blatul bucatariei. Niciodata nu imi placea sa mananc in sala de servit masa, era prea mare si dichisita pentru gusturile mele. De fapt, nimeni nu manca acolo, nici macar Carter.

- Nu ma pacalesti tu pe mine. Mananci mult prea putin si ai inceput sa slabesti. Ti-am facut o bunatate de pui cu portocale exact asa cum iti place tie de o sa te lingi pe degete. Ma saruta pe frunte, incercand sa imi faca pofta si am ras usor, acceptand oferta ei pana la urma. Adevarul este ca imi era al naiba de foame, nici nu ma mai drogasem in ultimul timp dar fumam tigari non-stop din cauza stresului si ma hraneam cu gandurile din mintea mea care mai mult ma mancau ele pe mine.

Clara imi intinse zambind o farfurie patrata pe care erau asezate perfect mai multe bucatele de pui, inmuiate intr-o crusta lichida si portocalie, alaturi de cateva felii de portocale pe margine si doua bucatele de sparanghel. Arata delicios si mirosea si mai delicios.

- Mananca tot! Imi ordona Clara intinzandu-mi tacamurile intr-un servetel si i le-am luat cu un zambet mare si hamesit pe buze. Aburul ce iesea din mancare imi crea apa in gura.

Am infipt furculita in bucata frageda de pui si mi-am aruncat-o imediat in gura, scotand un "Mmmm!" lung imediat dupa asta.

- Sa inteleg ca iti place? Zambi Clara.

Am aprobat imediat din cap, umplandu-mi gura cu mancare si fiind prea ocupata pentru moment sa mai vorbesc.

Clara rase usor si continua sa isi scrie lista, sortand legumele si alte produse alimentare. Pe cele bune le punea inapoi in frigider sau in dulapuri iar ce nu ii convenea arunca la gunoi si trecea pe lista. Era extrem de minutioasa si harnicia ei, elenganta ei ma uimea. Avea in jur de 45 de ani dar reusea cu siguranta sa isi taie cativa  din varsta prin stilul ei impecabil. Parul castaniu ce nu parea afectat de varsta sau vopsit, era prins intr-un coc perfect la ceafa din care nu am vazut niciodata sa scape vreun fir rebel. Ochii albastri erau inconjurati de mici riduri de expresie dar nu parea sa foloseasca vreun produs cosmetic  sa scape de ele, faceau parte din frumusetea ei. Nu era niciodata machiata dar era foarte frumoasa, o adevarata doamna. Carter nu ii cerea sa poarte uniforma specifica ocupatiei sale dar cu toate astea tinuta ei era intotdeauna formata dintr-o fusta neagra de bumbac, lunga pana la genunchi si o camasa alba impecabila, calcata perfect care nu lasa sa iasa la iveala faptul ca muncea toata ziua si curata de una singura o casa cu patru etaje. Carter era singurul stapan dar mai erau 10 guri de hranit pe langa el in bodyguarzii care locuiau aici si normal ca faceau si mizerie. Plus eu si Harry care am fost adaugati pe lista in ultimele zile. O admiram pe Clara pentru perfectiunea ei si felul in care parea sa nu oboseasca niciodata sau sa se planga pe tocurile pe care le purta in permanenta. De o inaltime mica, dar tocurile devin dureroase la un moment dat oricat de mici ar fi mai ales daca le porti toata ziua in timp ce te invartesti cu atatea lucruri de facut intr-o asemenea casa.

Am continuat sa mananc in liniste pana cand gandul mi-a fugit din nou la Harry si locul unde ar putea fi acum. Am impresia ca Harry face mai mult decat sa cerceteze Seattle-ul si sa ma protejeze pe mine. Stiu ca pune ceva la cale si imi ascunde, ca de obicei.

- Esti gata?

Am tresarit cand am auzit o voce in spatele meu si o mica bucatica de pui mi s-a oprit in gat.

- Da! Raspunse Clara si m-am intors pentru al vedea pe Steven, unul dintre bodyguarzi, stand in spatele meu cu mainile la spate si un zambet amuzat.

Am tusit usor pentru a-mi scoate mancarea din gat si m-am intins dupa paharul de apa pe care mi-l intinse Clara, si ea la fel de amuzata.

- Unde va duceti? Am intrebat ca sa scap de atentia comica acordata sperieturii mele. In ultimul timp ma speria si o musca asezata pe perete. Mi se parea suspecta si putea ori sa aiba o camera implantata pe aripi, ori o mini-bomba care sa ma faca praf. Pana si mustele devenisera un posibil pericol pentru mine, trebuie sa ies din casa asta pana nu o iau razna.

- La cumparaturi! Imi raspunse Clara impaturindu-si lista si bagand-o in geanta neagra pe care si-a pus-o pe umar.

- Scumpo, vrei sa...

- Nu! E in regula, poti sa pleci. Am clatinat repede din cap, nu voiam sa o opresc din treburile ei ca sa imi tina mie companie. Desi aveam nevoie de una, eram in permanenta inconjurata de oameni, dar ma simteam al naiba de singura si plictisita, chiar si in casa plina de distractii a lui Carter.

Clara zambi si ma saruta pe frunte.

- Mersi pentru mancare, e delicioasa ca de obicei!

- Cu placere scumpo. Tu esti singura care imi apreciaza mancarea. Spuse incruntandu-se usor spre Steven. Barbatul inalt si brunet isi dadu ochii peste cap facandu-ma sa chicotesc.

- Ai vrea sa iti cumpar ceva anume? Se intoarse Clara zambind spre mine cand a terminat cu incruntatul spre bodyguardul in costum negru care s-a prefacut ca isi indreapta atentia spre casca din ureche.

- Nu, multumesc! Am clatinat din cap zambind si mi-a mangaiat parinteste parul inainte sa plece si sa il traga pe Steven dupa ea, care nu parea deloc incantat de ce urma sa faca. Cunoscand perfectionismul lui Clara probabil il va invarti de trei ori prin tot supermarketul pentru a gasi cel mai bun detergent de vase.

Am chicotit usor si mi-am continuat puiul care se cam racise iar pofta mea de mancare nu fusese pe deplin potolita dar nici nu puteam sa mai mananc. Mi-am spalat farfuria in chiuveta, gandindu-ma din nou la intrebarea pe care mi-am pus-o inca de cand am cunoscut-o pe Clara: Oare ea stie cu ce se ocupa seful ei? Locuia aici in permanenta si niciodata nu am indraznit sa o intreb de familia ei insa chiar daca seful Carter o platea probabil foarte bine e imposbil sa traiesti in casa unui mafiot, sa ii cotrobai zilnic fiecare coltisor si sa nu stii cine sunt persoanele din interiorul ei. Sunt sigura ca ea stia adevarul, dar probabil refuza sa vorbeasca si sa se gandeasca la asta. Era mai mult decat in siguranta aici cu zecile de bodyguarzi in jurul ei.

Am mers spre living strangand nervoasa cu telefonul in mana atunci cand apelul meu a fost intrerupt pe motiv ca telefonui ii era inchis. Normal.

M-am aruncat pe canapeaua enervant de mare care nu imi oferea niciodata comoditate din cauza lungimii ei, era ca si cum ti-ai cumpara o limuzina in loc de o masina obisnuita pentru necesitatile normale. Am invartit in mana mobilul negru si lucios. Harry se tinuse pana la urma de cuvantul de a-mi lua unul nou. Mi-l bagase in clutch-ul de la nunta pentru a evita reactia mea cand avea sa mi-l dea pur si simplu. La fel si cu noul laptop, pe care l-am gasit sub perna si Harry inca refuza sa recunoasca ca el mi l-a cumparat si da vina pe Mos Craciun. Micile noastre momente de amuzament dar chiar si asa, laptopul inca e sub perna, e destul de mare si pufoasa deci nu ma incomodeaza spre disperarea lui "Mos Craciun". Telefonul l-am acceptat pentru ca cel pe care mi l-a dat inainte a disparut ca prin minune si aveam nevoie de unul ca sa am de pe ce sa il sun. Dar oricum niciodata nu imi raspundea si avea telefonul inchis deci probabil o sa arunc in curand si telefonul sub perna, pentru ca nu sun pe nimeni altcineva. Lumea ma crede in vacanta de relaxare.

Spre deosebire de laptopul care era identic cu cel pe care l-am facut bucati, nu imi puteam da seama care era marca telefonului. Nu aveam nicio sigla sau semn distinct care sa ma faca sa imi dau sema de asta. Era asemanator cu telefoanele obisnuite ale lui Harry doar ca mai mic si mai fin si sensibil, daca il strangeam in maini il puteam frange ca pe o bucata de plastic. Uram lucrurile sensibile, o persoana distrugatoare ca mine are nevoie de obiecte dure din aliaje metalice care sa reziste atunci cand imi cad in mana intr-o criza de furie. Harry facea deja glume pe seama mea si era curios cat va dura acum pana cand le voi distruge din nou. Nu aveam sa le mai distrug pentru ca nu voiam sa imi cumpere altele, imi alungam repede gandul din minte referitor la sumele de bani pe care le-a investit Harry cu mine de cand suntem impreuna. Doar masina mi-a platit-o dublu si nici pretul ei initial nu il stiu.

Telefonul imi era drag pentru ca in ciuda faptului ca Harry facuse ceva sa ii ascunda probabil acel mar muscat, il inlocuise cu altceva, ceva al nostru. Ii personalizaze carcasa spatelui cu un fluture micut creat din pietricele stralucitoare pe care Harry refuza sa le mai recunoasca ca diamante. Erau "pietricele lucitoare", asa imi spunea acum, la fel si cele de pe rochie, pantofi, chiloti...

Pietricele lucitoare care m-ar ajuta sa cumpar un oras, am chicotit clatinand din cap si incercand din nou sa il sun, primind la sfarsit acelasi rezultat. Am oftat adanc, lasandu-mi capul sa cada pe spatarul canapelei. Era greu de crezut ca te poti plictisi intr-o casa ca a lui Carter, sus aveam o sala de cinema, o piscina interioara 3D cum ii spunea Carter, care habar nu am ce insemna si nici nu eram curioasa sa aflu. Un teren de golf, o cusca cu tigri, o piscina care reflecta Paradisul cu perfectiune si multe altele dar cu toate astea eram mai plictisita decat un detinut intr-o celula de inchisoare. Voiam la scoala mai mult decat am vrut in toata viata mea. Voiam sa scap de toate problemele astea complicate si periculoase si sa revin la viata mea de adolescenta obisnuita cu un iubit mafiot dar unde problemele erau odata somnolenta mea la cursuri dupa o petrecere salbatica. El a spus ca lucrurile se vor complica, eu nu i-am dat importanta si imi doream ca macar de data asta eu sa fi avut dreptate.

Am auzit un sir de pasi in spatele meu dar era probabil alt bodyguard care se invartea in jurul meu si nu m-am deranjat sa ma sperii de data asta.

- Plictisita? O voce a vorbit chiar langa urechea mea si am tresarit scotand un icnet sonor. Fundul mi-a sarit in sus pe canapeaua de piele si mi-am intors repede capul spre persoana din spatele meu. Carter incepu sa rada si veni langa mine, tragandu-si geaca de piele pe umeri.

Mi-am pus palma pe piept si am tras o gura mare de aer. O sa fac un atac cardiac in curand, sunt sigura.

- Ce criminal esti tu daca te sperii si din atat? Facu misto de mine asezandu-se pe canapea si m-am incruntat spre el dupa ce mi-am calmat inima.

- Sincer, tu esti singurul pe care vreau sa il omor in viata asta si ma descurc eu cumva.

Rase.

- Si cine te mai ajuta pe tine sa il spionezi pe Harry daca ma omori?

M-am incruntat si mai tare si ranjetul lui era mult prea amuzat pentru starea mea de stres.

- Unde e Harry? Am evitat intrebarea lui.

- Nu stiu! Ridica din umeri, sprancele mi-au tresarit in soc.

- Cum adica nu stii? Nu e asociatul tau?

- Ba da! Dar in ultimul timp e interesat mai mult de noul tau tatic vitreg.

M-am incruntat nervoasa.

- Tu mai trebuia sa imi aduci aminte de asta. Am marait. Mai ales ca Reynolds nu era numai "taticul" meu.

Rase usor.

- Eu inca nu pot sa imi revin din asta. Isi scutura capul amuzat. – Am auzit zvonuri cum ca sarpele ala se insoara dar ca mireasa e mama ta, e chiar... se opri cu ochii mari nestiind cum sa explice lucrurile mai departe.

Deveni serios.

- Ce crezi ca pune Harry la cale? L-am intrebat muscandu-mi buza stresata.

Carter ridica din umeri.

- Inca nu stiu, dar a cam lasat balta afecerile noastre si cineva trebuie sa munceasca pana nu ajungem la sapa de lemn.

Mi-am dat ochii peste cap.

- Carter, expresia "sapa de lemn" e folosita de obicei de oamenii care chiar muncesc, nu de mafiotii care o ard cu tiruri de arme furate curse de masini.

- Auch! Captivitatea te face tafnoasa.

Mi-am mijit ochii ofensata si mi-am pus mainile in san. Acum ma compara cu unul dintre animalele lui stupide. Am scrasnit din dinti, abtinandu-ma sa scuip un rand de injurii spre el. Intr-un fel avea dreptate, eram inchisa in casa ca un animal de companie cu stapanul ocupat.

- Unde e Harry? Am repetat intrebarea de mai devreme si daca nu imi raspundea deveneam din tafnoasa, agresiva.

- A plecat cu baietii sa verifice cateva hoteluri si case inchiriate recent prin Seattle. Ne asiguram ca nimeni periculos nu se cazeaza in orasul nostru. Imi raspunse de data asta serios dar aveam vaga impresie ca minte. Poate Harry facea mai mult de atat, avea alte persoane care sa verifice hoteluri, nu se ocupa el de asta. Dar cum Carter era o multitudine de expresii faciale, nu imi puteam da niciodata seama ce gandeste acest om cu adevarat.  Probabil si un aparat de minciuni ar da gres cu el, isi controla perfect fiecare stare, nu doar reactie si chiar si el credea cand spunea o minciuna.

Mi-am clatinat capul incercand sa ies din amalgamul complicat de stari si sentimente numit Carter Gunn si mi-am intors privirea spre ecranul stins al televizorului.

Carter ofta si se apropie mai mult de mine.

- Linisteste-te Katherine, totul o sa fie bine, iti promit. Nimeni nu o sa se atinga de tine.

Mi-am intors usor privirea spre el. Chipul lui era serios. De cand il cunosc pe Carter, nu a fost niciodata atat de serios cu mine. In afara de momentul in care m-a pus sa impusc un iepure, dar atunci era mai mult sadic si nebun.

Am aprobat usor din cap, aveam incredere in cuvintele lui. Habar nu am de ce dar stilului de a-mi spune asta ma facea sa cred ca intr-adevar sunt in siguranta. Nu-mi place omul asta cu capacitatea lui prea mare de manipulare.

- Ai putea sa-ti ocupi timpul cu ceva. Poti iesi din casa daca vrei, nu trebuie sa stai inchisa aici.

Am clatinat din cap.

- Iti garantez ca piscina de afara e la fel de frumoasa si ziua. Zambi si am clatinat iar din cap desi poate mi-ar fi prins bine putin soare, stresul meu ma tinea baricadata in casa.

Carter ofta si tacu cateva secunde.

- Cred ca stiu cine ar putea sa te ajute. Imi zambi si se ridica de pe canapea, indreptandu-se spre iesire. L-am urmarit confuza cu privirea dar nu  am mers dupa el. Cine putea sa ma ajute? Eu o asteptam pe Clara sa se intoarca de la cumparaturi si sa o ajut pentru ca doar in jurul ei mai scapam de plictiseala bolnavicioasa.

Ochii imi erau fixati pe ecranul mare al televizorului care era pentru mine stins, la fel de interesant ca si aprins.

Mi-am verificat din nou telefonul, apoi facand reflexii stralucitoare pe pereti cu diamantele in lumina soarelui si am simtit cum ceva se aseaza pe umarul meu. Mi-am intors capul spre mana de pe mine dar nu era o mana. Ochii mi s-au marit si am tipat ca din gura de sarpe cand am vazut laba imensa si paroasa de pe umarul meu. Am sarit de pe canapea dandu-ma cativa pasi inapoi si aproape izbindu-ma de masa de sticla.

Carter incepu din nou sa rada si ciufuli capul puiului de tigru pe care il tinea in brate. Ochii mi s-au marit si mai tare si inima mi s-a intors la  spaima cu care era obisnuita.

- Esti nebun? am tipat. Ce naiba faci cu chestia aia? Am strigat aratand spre tigrul care ragea ca o pisica ragusita in bratele lui Carter, parca certandu-ma ca l-am numit chestie.

Carter continua sa rada si veni in fata mea, aruncandu-se pe canapea si continuand sa tina tigrul in bratele sale ca pe o pisica de casa.

- Vino aici, fricoaso! Se intinse spre mine si imi prinse mana, am icnit cand m-a asezat din nou pe canapea, langa el. M-am tarat imediat pe fund, incercand sa ma departez de pisica patata care putea sa imi manace o mana dintr-o inghititura. Tigrul a cascat in bratele lui Carter, demonstrandu-mi ca intr-adevar are o gura mare si niste colti ascutiti.

Carter imi prinse genunchiul, nelasandu-ma sa fug.

- L-ai cunoscut deja pe Sasha, de ce ti-e asa frica de el?

- Cand l-am cunoscut eu era bine-inchis intr-o cusca si nu eram in pericol sa ma devoreze ca pe o bucata de sunca.

Rase si ciufuli din nou blana de pe capul lui Sasha. Parea sa ii placa asta.

- Atunci o sa ne luptam amandoi care sa te devoreze primul. Pare delicioasa, nu Sasha? Ultima parte o adresa tigrului si eu m-am incruntat nervoasa.

- Mai bine va devorati voi intre voi. Pe mine are cine sa ma devoreze. Am spus artagoasa facandu-l pe Carter sa rada. Da, insa devoratul meu era plecat sa scormoneasca prin camere de hotel.

Carter ma trase din nou mai aproape de el si am facut ochii mari cand mi-a pus in poala, pisica enorma.

- Nu iti va face nimic, stai linistita. Ma calma Carter lasandu-l pe Sasha in poala mea si ma simteam ca o mama speriata careia i se pune prima data copilul in brate dupa o sarcina nedorita la 18 ani.

Sasha parea curios de noua persoana care il tinea in brate si chiar daca parea ca fusese trezit din somn de Carter, incepea sa prinda viata si interes pentru suvitele mele de par. Si-a pus laba pe pieptul meu, intinzandu-se spre o bucla pe care a prins-o usor in gura apoi s-a strambat si si-a scuturat capul maraind din nou ca un pisoi cand gustul nu a fost asa cum spera el. Si-a scos limba, tregand-o peste dinti si probabil ii ramasese un fir de par in gura care il gadila.

Am inceput sa rad si am prin curaj sa imi asez o mana pe capul lui, si l-a bagat imediat in palma mea, indoindu-l si asteptand sa fie mangaiat. Mi-am trecut degetele prin blana lui deasa si curata si a scos din nou un raget gros de pisoi. Era chiar amuzant in comparatie cu ragetul obisnuit de tigru iar Sasha nu era nimic mai mult decat un pui jucaus de pisica de dimensiunea unui caine. Si nu un caine pechinez.

- Vezi?! Te place. Zambi Carter cand am prins curaj, si l-am mangaiat pe Sasha cu ambele maini. L-am intins pe spate in poala mea si am inceput sa il mangai pe burtica. Ii placea mult asta.

- E asa dragut, am chicotit, gadilandu-l cu degetele si parea in continuare interesat si indignat de parul meu. Probabil se juca numai cu Carter si el nu avea asa ceva.

L-am gadilat usor pe gat si mi-am facut curaj sa il sarut pe botic, a scos un raget jucaus si mi-a muscat degetul pe care il rodea fara sa isi infiga cu adevarat coltii in carnea mea.

Am inceput sa rad.

- Norocosule! Se incrunta Carter spre el si eu am tresarit cand Sasha a gustat mai mult din degetul meu.

- Carter, mi se pare mie sau vrei sa fii gadilat pe gat? Am ras in timp ce imi masam degetul pe care ramasesera doua punctulete rosii ale unor colti ascutiti ca doua ace.

- Poate, dar sa fiu sarutat cu siguranta vreau.

Mi-am mijit ochii spre ranjetul lui si Carter. Inca continua sa ma sacaie, nu se mai satura de asta. Incepu sa rada de reactia mea, exact cum ma asteptam si l-am ridicat pe Sasha, asmutindu-l spre fata lui si sperand sa il muste. Pisica bleaga a inceput sa raga si sa se agite in  mainile mele, nu il voia pe Carter, voia parul meu.

Eu si Carter am inceput sa radem si l-am asezat din nou in poala, lasandu-mi tot parul pe fata lui si facandu-l sa devina extrem de agitat si jucaus.

- Fii atenta! Zambi Carter prinzandu-i usor coada. A strans-o usor si Sasha a marait revoltat dar nu era in stare sa isi dea seama cine ii face rau asa ca s-a razbunat pe laba lui, pe care a prins-o in gura si a muscat-o de furie, maraind si mai tare.

Am izbucnit in ras alaturi de Carter si Sasha a marait suparat intre noi. Mi-a prins din nou degetul in gura si a inceput sa il roada ca pe un stics de cauciuc.

- Nu il lasa sa ti-l prinda, ii cresc dintii si ar roade orice. Ma sfatui Carter si mi-am scos degetul din gura miculului pradator, oferindu-i propria coada pe care sa o muste si a facut asta imediat, devenind si mai comic decat era.

- Cand sunt trist sau plictisit, ghemotocul asta e medicamentul perfect. Spuse Carter privindu-l pe Sasha ca atata dragoste incat parea copilul lui.

Am tacut zambind doar usor si continuand sa ma joc cu Sasha, chiar era extrem de dragut si dulce. Labuta lui imi umplea jumatate de palma si si-o lingea deseori apoi o ducea dupa ureche pentru a se curata si incepea sa maraie cand nu ii iesea cum voia el.

Toate astea m-au dus cu gandul la un lucru la care nu m-am gandit niciodata pana acum. Carter parea sa aiba tot ce isi dorea, dar cu toate astea, nu il vazusem niciodata prin preajma unei femei.

- Carter, pot sa te intreb ceva? Am spus retinuta, nefiind sigura daca ar trebui sa las subiectul balta mai bine.

- Sigur! Raspunse jucandu-se cu urechea lui Sasha.

- Tu nu ai... o... prietena, iubita...

Chicoti.

- Puteam sa jur ca asta o sa ma intrebi.

Mi-am dat ochii peste cap, normal ca puteai.

- Din cate vezi, nu prea! Zambi uitandu-se fix in ochii mei.

- De ce? Adica, nu imi imaginez o femeie care sa nu te vrea. Ai cam tot ce iti trebuie.

- Hmm! Ridica obraznic din sprancene si am clatinat din cap. Nu era posibil sa port o conversatie cu el fara sa faca glume pe seama mea.

- Si cam ce am mai exact?

Am oftat.

- Bani, o casa imensa, masini, slujitori, un c... cusca de tigri. M-am salvat repede la sfarsit pana nu scoteam o prostie pe gura.

Carter rase.

- Stai, stai! Un c... ce? Sigur nu asta ai vrut sa spui.

- Ba asta am vrut sa spun.

- Katherine! Ma mustra zambind obraznic si mi-am tras o palma mintal. De ce am deschis subiectul asta cu un asemenea om? Repede Katherine, cauta alta cuvinte cu c. Si normal ca nu gaseam niciunul acum.

- Un coridor frumos in casa.

Isi miji ochii.

- Un coridor frumos sau un cur frumos?

Gura mi s-a deschis de uimire.

- Nu stiu, nu te-am studiat de la spate. Inca imi mai caut timp sa o fac in fata. I-am raspuns intepata, nu numai el stie sa se joace aici. Chiar daca il studiasem destul de bine dar la inceput voiam sa spun un corp atragator si era mai bine daca o faceam.

Carter izbunci in ras speriindu-l pe Sasha care era ocupat sa imi roada parul.

Carter se potoli si deveni aproape serios.

- Poate ca le am pe toate dar asta nu inseamna ca o sa gasesc si femeia perfecta atat de repede. Si atunci cand poate o fac, ea ii apartine altuia.

Isi ridica privirea spre mine si cuvintele lui m-au facut sa inghit in sec. Acum chiar nu mai intelegeam ce voia Carter sa spuna, la cine se referea prin asta?

- Fiecare are pe cineva, Carter. Trebuie doar sa astepti si o s-o gasesti intr-o zi.

- Nu cred in tampenia asta. Viata ti-o faci singur. Nu ti-e scrisa nicaieri, daca astepti cu mainile in buzunare ca ceva sau cineva sa vina la tine, nu sa mai primesti niciodata ceea ce iti doresti. Trebuie sa lupti pentru asta, sa te confrunti cu altii care isi doresc acelasi lucru dar de multe ori altcineva ti-o ia inainte.

Zambi trist spre mine si nu m-am mai simtit in viata mea atat de incomod langa o persoana. Si nici macar nu stiam de ce, aveam vaga impresie ca se refera la mine, dar era o tampenie. Eram doar o pustoaica pe langa el.

Am inghitit iar in sec.

- Harry e un barbat norocos. Si stiu ca si el stie asta. Chiar daca la inceput am fost sceptic cu privire la tine, mi-am schimbat parerea. Il cunosc pe Harry si stiu cat a suferit, nu credeam niciodata sa il vad cum e acum, fericit... ingrijorat si speriat pentru siguranta ta, dar fericit. Asta e un lucru pentru care merita cu adevarat sa traiesti si nu il credeam pe el in stare sa gaseasca asta vreodata, era inca un copil salbatic, speriat si incontrolabil care crescuse  in corpul unui barbat. Acum a devenit un adevarat barbat langa tine, a gasit acea parte din el care lipsea. Si-a gasit inima. Te merita, Katherine!

Cuvintele lui Carter mi-au intins un mic zambet timid pe buze. Nu stiu ce voia sa spuna prima data dar nu conta, poate isi dorea sa gaseasca o femeie pe care sa o iubeasca asa cum ma iubeste Harry pe mine si asta e felul lui mereu complicat de a explica ceva ce trebuie sa para simplu. Dar stiu ca il iubeste pe Harry si nu i-ar face niciodata un asemenea lucru, era prostesc din partea mea sa cred asta.

Sasha m-a facut sa icnesc cand mi-a smuls cateva fire de par care i se incalcisera in jurul dintilor. Si-a scos din nou limba dezgustat si a stranutat usor. Era atat de adorabil.

Eu si Carter am ras din nou si l-am gadilat pe burtica.

- Cred ca ii e foame, rase Carter oferindu-i degetul sau lui Sasha. A inceput din nou sa il molfaie si sa se strambe.

- Te ocupi tu? L-ai mai hranit odata. Zambi Carter si mi-am ridicat ochii mariti spre el. Gandul mi-a fugit repede la iepurele pe care l-am impuscat si am incercat sa uit repede la el.

- Da, dar de data asta va fi ceva pe care nu va trebui sa il omor eu.

Carter rase.

- O sa ii hranseasca Robert mai tarziu, il poti ruga sa iti dea ceva si pentru Sasha daca vrei sa il mai tii, eu am putina treaba in birou.

- Vreau sa ma mai joc putin cu el.

- OK! Carter zambi si il ciupi pe Sasha de nas inainte sa se ridice de pe canapea si se indrepte spre scari. Mi-am muscat buza cand a s-a facut disparut, gandul inca fiindu-mi la cuvintele lui ce pareau impartite in doua sensuri.

Putinul meu timp alaturi de Sasha s-a transformat in tot restul zilei. Era cel mai bun terapeut pentru starea mea. M-am intins cu el pe covorul de langa canapea si m-am pierdut in pofta lui de joaca care nu parea sa se epuizeze niciodata si devenea din ce in ce mai mare. M-am ales si cu cateva muscaturi si zgaraieturi zdravene, plus mult fire lipsa de par dar merita.

Usa de la intrare s-a deschis iar eu si Sasha am tresarit imediat intorcandu-ne privirea atenti spre persoana care a intrat.

Zambetul meu s-a largit si mai mult cand l-am vazut pe Harry si m-am ridicat imediat in picioare pentru a fugi spre el.

M-am aruncat in bratele lui - ceva ce nu mai facusem demult – si l-am sarutat inainte sa poata scoate vreun cuvant. A zambit surprins peste buzele mele si mi-am aplecat imediat privirea simtind ceva ce ma trage de pantaloni. Sasha venise dupa mine si nu era prea incantat ca il lasasem balta pentru Harry.

Am inceput sa rad si ochii lui Harry s-au marit observand puiul de tigru si m-a tras imediat de langa el, fiind aproape sa ma ridice in bratele lui.

- E OK, Harry, nu-mi face nimic. L-am calmat punandu-mi mainile pe umerii sai si m-am aplecat pentru a-l ridica pe Sasha in brate.

- Katherine, pune-l jos, poate sa te muste. Respira speriat, vrand sa imi ia puiul din brate. M-am ferit de el si Sasha a scos un raget indignat, maraind spre Harry.

Am inceput sa rad si Harry s-a incruntat la animalutul din bratele mele. Sasha si-a aplecat capul spre mana mea si mi-a lins pielea usor, in semn de multumire ca nu il lasasem pe Harry sa mi-l ia din brate.

Demonul meu se incrunta si mai tare.

- Asta e culmea, cu tine nu ma mai batusem pe ea. Vorbi iritat spre puiul de tigru care nu il baga in seama si am izbucnit in alt hohot de ras pe care nu il mai auzisem demult iesind din gura mea.

Harry isi molfai buzele si ochii i se marira apoi observand ceva pe mainile mele, zgaraieturile pe care mi le facuse Sasha.

Am oftat, acum urma sa isi iasa din minti.

- Doamne, uite ce ti-a facut. Katherine, da chestia asta jos din brate. Protesta vrand iar sa imi ia din nou tigrul din brate si Sasha marai la fel cum o facuse si cand eu l-am numit chestie. Era un ghemotoc adorabil cu niste dinti cam ascutiti.

- Sunt doar niste zgaraieturi, nu e mare lucru. Imi place sa ma joc cu el, e asa dragut. Am zambit ciupindu-i nasucul in timp ce el se rasfata in bratele mele. Harry a intins mana spre el si Sasha a marait furios. Am continuat sa rad.

- Ce am spus eu de ranile de pe pielea ta? Se incrunta Harry, mi-am dat ochii peste cap.

- Cele de la joaca nu se pun, si tu ma musti pana imi lasi semne. I-am scos limba.

- Ahh, deci acum ma compari cu pisica asta patata. Se revolta si am izbucnit iar in ras. Harry s-a incruntat spre Sasha, a vrut sa ii dea peste nas dar degetul i-a fost imediat insfacat de coltii ascutiti facandu-l pe Harry sa icneasca si sa se traga inapoi. Si-a scuturat mana privind furios animalul din bratele mele si eram sigura ca nu am mai ras atat de tare in toata viata mea.

- Ghemotoc de blana afurisit, marai Harry spre Sasha si Sasha totodata spre el si nu vedeam o prietenie prea stransa intre ei.

- Nu mai marai la mine sau te impaiez si pe tine cum am facut cu puma aia. Il ameninta Harry de parca Sasha il putea intelege si rasul meu s-a oprit brusc. Uitasem complet de acea puma.

- Ne asteapta acasa, iubito! Imi raspunse Harry zambind la intrebarea pe care o adresa expresia mea socata si am inceput si eu sa marai alaturi de Sasha.

- Tu glumesti, nu? Harry ar fi bine sa nu gasesc niciun animal impaiat cand ma intorc acasa sau o sa te impaiez eu pe tine agatat de perete si in fundul gol.

- Hmm, cred ca as arata al dracu' de bine. Ranji nebagandu-mi amenintarea in seama.

- Atunci o sa dormi in pat cu chestia aia de acum incolo.

- Ea e mai cuminte. E moarta si nu se baga in treburile mele, nu vreau sa te impart cu nimeni, uite ce patesc cu ceva viu. Arata indignat spre Sasha care nu il mai lasa sa se apropie de mine. Am chicotit fara sa vreau.

- E vina ta ca ma lasi singura si pleci sa scormonesti prin camere de hotel.

- Ce?! se incrunta confuz.

Am facut la fel. Stiam eu.

- Sau ma rog, orice ai facut in timp ce Carter a inventat minciuna asta despre plecarea ta.

Ochii i se marira si clatina repede din cap.

- Ahh, da. Dar nu am scormonit prin nicio camera de hotel, am verificat cateva case inchiriate recent. O intoarse rapid dar nu mai eram asa usor de pacalit ca alta data. Insa am lasat-o balta.

- Mhm! Si, ai gasit ceva?

- Nimic! Raspunse serios.

M-am indreptat cu Sasha spre canapea si cu Harry in urma mea.

S-a asezat langa mine si si-a pus bratul dupa umerii mei.

- Si, ce ai mai facut azi? In afara sa ma inlocuiesti cu soarecele asta patat. Am chicotit si mi-am asezat capul pe umarul lui, lasandu-l pe Sasha in poala mea sa isi faca de lucru cu parul meu pe care il incalcise ingrozitor.

- Mi-a fost de dor de tine. Am soptit si mi-a ridicat fata spre el.

Harry zambi si imi prinse barbia asa cum facea de obicei si sopti si el inainte sa isi uneasca buzele cu ale mele:

- In sfarsit un lucru pe care l-am facut amandoi.

M-am ridicat in sezut, trecandu-mi degetele prin parul incalcit si observandu-l pe Harry asezat in acelasi fotoliu pe care statea in ultimele zile, privind serios pe fereastra cu tigara intre degete si telefonul pe genunchi. In camera se formase deja un fum de care el parea sa nu fie constient si am inghtit de cateva ori abtinandu-mi tusea.

Mi-am sters fruntea transpirata dupa ce fusesem bantuita de alt cosmar si nu ma simtea odihnita nici chiar dupa ce dormisem toata noaptea cu ajutorul unui somnifer. Imi simteam mintea obosita si trupul vlaguit.

Harry isi intoarse privirea spre mine si spre deosebire de mine el nu parea ca se straduise macar sa doarma.

- Ai stat acolo toata noaptea?

Isi stinse tigara din scrumiera si se ridica amortit.

- O parte din ea. Veni langa mine pe pat imi ridica mana de pe cearseaf. Era imbracat chiar daca imi amintesc ca aseara a intrat in boxeri langa mine in pat dar eu am adormit imediat si ochii lui Harry imi indicau ca nu se inchisesera deloc. Avea sa se imbolnaveasca daca continua asa, nu voia nici sa ia un somnifer care sa il ajute sa doarma si asta probabil pentru ca nu voia sa doarma mai mult de doua ore. Plus ca nu l-am vazut niciodata sa fumeze atat de mult.

- Ai dormit bine? Zambi tragandu-mi mana si sarutandu-mi din nou incheietura langa lantisor. Gestul lui m-a innebunit din nou, nu mai suportam sa vad sensibilitatea lui cand imi saruta pielea langa acel obiect al diavolului care imi sapa de cateva zile in carne si imi ajunsese deja in inima. Nu mai puteam suporta, trebuia sa ii spun adevarul. Trebuia sa ii spun pana cand nu cedam psihic.

- Nu tocmai! Am inghitit in sec, nu stiu daca era decizia definitiva sa ii spun. Mai incercasem si inainte si mereu am renuntat.

Harry ofta si imi lipi mana de fata lui, pandantivul i-a atins obrazul si paharul meu s-a umplut. Nu mai puteam suporta niciun gram de presiune provocate de secretul asta.

- Harry, trebuie sa iti spun ceva.

Mi-am adunat fiecare strop de curaj din mine pentru ce avea sa urmeze.

- Ce e, iubito? Calmul lui ma stimula sa continui, dar stiu ca toata blandetea lui avea sa dispara imediat si ma uram pentru asta. O parte din acest calm era provocat si de oboseala.

Mi-am tras mana de pe obrazul lui si mi-am dus-o la fruntea mea, imprimandu-mi cu putere degetele in piele si cautand cuvintele potrivite care stiu ca nu aveam sa le gasesc.

- Iubito, ce s-a intamplat? Simt ca imi ascunzi ceva de ceva timp, asa e?

Mana lui s-a asezat pe coapsa mea si am aprobat din cap, cu privirea in jos si primele lacrimi isi faceau deja aparitia.

Harry imi prinse barbia si o ridica. Chipul lui deveni speriat cand imi vazu ochii plini de lacrimi.

- Iubito, ma sperii, ce e cu tine? Spune-mi, te rog. Ma trase la pieptul lui si am suspinat cu putere simtind un cutit cum imi intra inima.

- Harry... am inceput apoi m-am oprit pentru ca buzele imi tremurau. El ma stimula sa continui. – Am aflat cine e barbatul care a violat-o pe mama ta.

Am simtit o greutate enorma asezandu-se pe corpul meu dupa ce am spus asta, dar si o parte din presiunea din inima mea fusese eliberata. Insa nu terminasem.

Harry a incremenit langa mine si m-a miscat imediat pentru a se putea uita la mine.

- Ce?! Katherine, despre ce vorbesti?

Mi-am aplecat fata in palme, Harry ma ridica imediat si ma privi disperat in ochi.

- Katherine!

Am suspinat si mi-am desfacut lantisorul de la mana. Lucrul pe care am vrut sa il fac de trei zile si acum nu mai puteam sa dau inapoi.

L-am intins pe pat intre noi si mi-am strans buzele care erau ude de la lacrimi.

- Reynolds a recunoscut asta la nunta. Mi-a spus ca a fost al lui, ca el a facut H-ul de pe spate dar l-a pierdut acum mult timp. Cineva i l-a smuls de la gat. O femeie.

Mi-am ridicat privirea spre Harry, aceste cuvinte ma istovisera mai tare ca un maraton de 10 kilometrii si expresia lui Harry ma speria si mai tare.

Ochii ii erau mari si ma privea fix, buzele i s-au intredeschis si incerca sa vorbeasca dar nu reusea. Am continuat.

- L-am intrebat cum l-a pierdut si mi-a spus ca partenerele lui nu erau asa... educate inainte. Mi-am strans buzele in urma cuvintelor care stiu ca adanceau cutitul infipt in inima lui Harry. Mama ta i l-a smuls de la gat in noaptea in care a violat-o. Ai spus ca il privea ca si cum ii era teama de el. Pentru ca ii apartinea celui care a violat-o.

Privirea lui Harry era in continuare blocata pe mine, a coborat foarte usor in jos, cu buzele inca deschise si a prins in mana lantisorul de pe pat. L-a intors astfel incat sa poata vedea litera scrijelita pe spatele lui si ochii i s-au blocat pe el, fara sa clipeasca insa mintea lui parea aruncata intr-o furtuna de ganduri si amintiri.

S-a ridicat usor de pe pat si a mers spre fotoliul lui, cu privirea in pamant si aceeasi expresie inexistenta.

M-am ridicat speriata incercand sa merg spre el, parea un corp parasit de suflet si i-am observat pumnul strangandu-se in jurul lantisorului.

- De ce nu mi-ai spus?

Vocea lui era aproape soptita dar atat de dura si insotita de un tremurat infiorator care mi-a inghetat sangele in vene. Am inghitit in sec nestiind ce sa ii raspuns si spatele i s-a incordat, oprindu-ma din a merge langa el.

  Am tresarit, strangandu-mi ochii cand vaza a zburat prin fata mea si s-a izbit de perete, scotand un zgomot strident si imprastiindu-se in mii de bucati pe podea.

Am incercat sa imi pastrez calmul si m-am intors spre Harry. Scoase un urlet disperat care imi ingheta sangele in vene. Isi infipse degetele in parul ondulat, strangandu-le in jurul buclelor si aplecandu-se in fata, continuand sa maraie si sa isi stranga dintii  de furie.

- De ce nu mi-ai spus? Nu se uita la mine, avea inca privirea in podea si se abtinea sa nu tipe cuvintele astea. Am inghitit in sec.

- Eu... nu am stiut cum sa iti spun... m-am balbait speriata si voiam sa merg langa el sa il ajut, dar nu aveam curajul s-o fac.

Scrasnetul dintilor lui s-a auzit pana la mine, am respirat socata cand am vazut sange scurgandu-se din palma lui si mi-am pus mana la gura inspaimantata. Era palma in care strangea medalionul, il strangea atat de tare incat marginile lui i-au intrat in piele.

S-a ridicat din nou si era pentru prima data cand imaginea lui Harry ma speria cu adevarat. Furia din ochii lui imi oprea bataile inimii si felul in care buzele ii tremurau si ochii priveau mariti spre un punct fix ma facea sa ma gandesc si la sanatatea mintala a lui Harry, nu doar a mea. Acum, arata cu adevarat ca un demon.

M-am apropiat un pas de el cand am vazut o lacrima scurgandu-se din coltul ochiului sau desi nu parea constient de ea. Innebuneam  ma uram pentru ca ii provocasem toata durerea asta si as fi facut orice sa i-o pot lua.

- Te rog, spune-mi ce pot sa fac. Am spus disperata, incepand sa imi agit mainile din cauza sentimentului de teama.

Tacu pentru un timp, fara sa se uite la mine, privind fereastra cu aceeasi expresie dura si imposibil de citit. Apoi m-a surprins scotand un ras amar si melancolic, care reflecta perfect felul in care razi in fata mortii atunci cand stii ca nu mai ai nicio sansa. Harry isi pierdea mintile inaintea mea.

- Ce ai putea sa faci, Katherine? Nu poti sa mai faci nimic. Esti sora mea acum.

Cuvintele lui mi-au rasucit cutitul in inima, erau exact cuvintele de care imi era teama ca vor iesi din gura lui.

Continua sa rada devenind din ce in ce mai ciudat. Era un ras deghizat intr-un hohot de plans si disperare.

- Nu pot sa cred, Reynolds e tatal meu, mi-a violat mama si acum s-a insurat cu a ta.

- Harry... am soptit dar m-am oprit cand gura mea nu a stiut ce sa spuna mai departe. Am facut alt pas spre el dar nu am indraznit mai mult, rasul lui s-a oprit brusc transformandu-se in alta expresie plina de furie si ura.

- Reynolds e tatal meu... repeta din nou pierzand contacul cu propria-i luciditate si au urmat cateva secunde de liniste chinuitoare in care nici macar respiratiile noastre nu s-au mai auzit. Apoi, s-a dezlantuit din nou.

A aruncat medalionul insangerat spre perete cu o furie fara limite care a gaurit putin structura peretelui alb, apoi a rasturnat fotoliul care ii fusese pat in ultimele nopti si s-a prabusit in genunchi, intr-un urlet de disperare adevarata alaturi de un rau de lacrimi care ii mascau fata.

Am fugit speriata langa el si am cazut langa corpul sau torturat si mi-am strans bratele in jurul umerilor lui.

- Harry, calmeaza-te iubitule, o sa fie bine. L-am implorat plangand aducandu-mi aminte de momentul in care el a facut acelasi lucru cu mine la nunta mamei.

- Nu! Urla aproape infigandu-si fata in pieptul meu.

- Pe langa faptul ca nenorocitul ala mi-a violat mama si e tatal meu, iti dai seama ce inseamna nunta mamei tale cu el? Tremura la pieptul meu ridicandu-si privirea disperata spre mine. Am incercat sa ii raspund dar s-a ridicat de langa mine inainte sa fac asta.

Isi prinse din nou mainile in par.

M-am ridicat spre el dar s-a ferit de mine.

- Harry...

- Lasa-ma, ma opri intorcandu-se furios spre mine. Vreau sa fiu singur.

Se indrepta nervos spre usa si am incercat sa il opresc.

- Harry, nu...

- Am spus ca vreau sa fiu singur, Katherine. Tipa, intorcandu-se spre mine si facandu-mi picioarele sa intepeneasca in loc. I-am privit corpul incordat si nervos cum iese din camera si izbeste cu putere usa in urma lui. Am tresarit in urma zgomotului puternic si voiam sa ma duc dupa el, dar nu cred ca prezenta mea l-ar ajuta acum.

Mi-am sters lacrimile de pe fata chiar daca erau inlocuite de altele imediat si credeam ca ma voi simti mai bine dupa ce ii voi spune adevarul, dar nu era asa. Doar ii transmisesem durerea mea si lui. Poate ca nu trebuia sa ii spun, nu avea nevoie sa stie asta. Singurul lucru pe care il poate aduce acest adevar e o razbunare crunta din care persoana gresita poate iesi ranita. Insa stiu ca nu as fi putut sa traiesc cu secretul asta in suflet pentru totdeauna, nu puteam sa ii port lantisorul si sa il vad cum imi saruta incheietura gandindu-se la mama sa cand acel lucru ascundea adevarul despre omul pe care isi dorea sa il gaseasca inca de cand era copil.

Am luat lantisorul insangerat de pe podea, am sters cu varful degetelor sangele suferintei lui Harry si l-am indesat in buzunarul blugilor mei, nu stiu de ce am facut asta dar voiam ca Harry sa nu il mai vada.

Am ridicat fotoliul rasturnat de pe jos, fiind prea epuizata sa mai strang si restul dezordinii din camera si mi-am pierdut privirea prin geamul curat care expunea imaginea unei dimineti care parea atat de frumoasa, ridicol de frumoasa pentru cum era cu adevarat. Casa s-a umplut de alt val de tipete ce pareau combinate intre vocile lui Harry si Carter dar apoi s-au oprit sau au fost mascate de o alta camera.

 Am ramas la fereastra pierzand notiunea timpului si realizand cate ore trecusera abia atunci cand razele soarelui au inceput sa paleasca si amurgul se aseza pe cer. Erau atat de multe lucuri pe care voiam sa le fac, pe care trebuia sa le fac; trebuia sa merg sa vorbesc cu Harry -  dar imi era teama de o alta reactie a lui, trebuia sa vorbesc cu tatal meu care continua sa ma sune probabil sa afle cum ma mai simt si cum se desfasoara vacanta in Malibu – de care s-a ales praful. Trebuia sa vorbesc cu cineva pana cand gandurile mele nu ma inghiteau cu totul si situatia in care ajunsese viata mea in momentul asta nu ma arunca in mormant mai repede decat ar fi trebuit, si asta nu din cauza celor care poate voiau sa ma ucida, ci din cauza disperarii din interiorul meu care ma macina pe dinauntru. Probabil trebuia sa si mananc, in camera se auzeau cateva zgomote ciudate care proveneau probabil de la stomacul meu care cerea mancare, nu mai mancasem de ieri-seara. Erau foarte multe lucruri pe care ar fi trebuit sa le fac, dar zaceam pur si simplu pe fotoliu  in fata ferestrei, cu genunchii la piept, privind un punct fix pe cer si inca asteptand sa ma trezesc din acest cosmar ingrozitor.

Felul in care Harry putea digera faptul ca acum suntem frati vitregi ma speria si mai tare. Reactia lui era exact oglindirea temerilor mele.

Am auzit un alt sir de zgomote provenite de la parter dupa o liniste apasatoare si mi-am intors instinctiv capul spre usa. Gatul amortit ma durea, aveam genuchii stransi in brate si acum tot corpul imi era strapuns cu mii de fire electrice intepatoare provocate de pozitia fixa.

Am scransit din dinti cand m-am ridicat de pe scaun, inca incapabila sa imi indrept spatele si am tresarit cand am auzit de data asta, tipatul clar si strident al lui Harry.

Mi-am fortat picioarele sa se miste pe podea, incercand sa nu acord atentie celor 1000 de furnici care pareau sa imi sape pe sub piele si facand pasi mari spre usa, scapand mai repede de durere.

Am iesit pe hol si am inceput sa fug spre scari, evitand sa iau liftul. Indiferent ca ma ducea mai repede unde voiam sa ajung, nu puteam sta pe loc in momentul in care eram disperata sa ajung undeva, preferam sa pierd mai mult timp dar sa imi folosesc propria viteza sa ma duca acolo. Tipatul lui Harry s-a auzit din nou insotit apoi de zgomotul unei sticle sparte.

- Harry! Am strigat inainte sa il pot vedea si aproape am sarit peste ultimele trepte, ajungand in living si cautandu-l rapid cu privirea. L-am observat in partea dreapta a incaperii, aplecandu-se pe spatarul canapelei si incercand cu dificultate sa stea pe picioare. Oh, nu!

- Harry! M-am apropiat din nou de el, tematoare la cum avea sa arate urmatoarea lui reactie.

Isi ridica brusc capul spre mine, cu ochii mari apoi ii miji ca sa ma poata vedea bine. Un zambet melancolic i se intinse pe buze, incercand sa faca un pas spre mine dar esuand si balancanindu-se cu picioarele impletite, rezemandu-se iar repede de canapea. Am expirat speriata si am mers spre el, asezandu-mi mainile pe bratul lui si sustinandu-l pe picioare. L-am observat si pe Ian langa noi si probabil cu el se certase pana acum.

Harry isi ridica din nou privirea spre mine, ranjind draceste.

- Oh, iubito, ai venit sa iti ajuti demonul cherchelit? Combina cuvintele in trei sughiuturi si un ranjet ametit, plus o alta dezechilibrare care m-a tras si pe mine dupa el.

Harry se intoarse cu dificultate spre mine, parand sa nu mai aiba niciun control asupra propriilor picioare.

- Harry, de ce ai baut? Am incercat sa ii sustin gretutatea pana nu se prabusea pe podea.

Mormai ceva indescifrabil.

Imi prinse soldurile si aproape se izbi de mine, incercand probabil sa ma sarute dar nu imi nimeri buzele si imi saruta barbia.

- Harry! Am incercat sa il opresc cand buzele i-au devenit suparate, vazand ca nu nimerisera bine dar nici nu stiau unde trebuie sa se indrepte.

- Saruta-ma, fir-ar al dracu'! Se revolta suparat, aproape molfaindu-mi barbia si incercand sa imi gaseasca buzele.

Am ras usor si i-am prins fata in palme, tragand-o in sus si lipindu-mi buzele de ale lui, oferindu-i un sarut scurt ca sa il potolesc.

- Ahhh! Gemu ca un invigator care in sfarsit gasise ce cauta si mainile lui au inceput imediat sa imi framante lacome soldurile. Am simtit aroma puternica si spirtoasa pe buzele lui si am incercat sa il indepartez de pe mine inainte sa ajunga mai departe. Ian era inca aici si imi era de-ajuns ca Harry se imbatase din nou, cand stiam ca face asta doar atunci cand ajunge in pragul disperarii.

-  Hai sa te duc sus in camera, am spus cu dificultate peste buzele lui lacome si ametite.

Se opri si marai pervers, oferindu-mi un ranjet obraznic si probabil incercand sa imi prinda coapsele si sa ma ridice in brate.

- Hai! Imi musca buza, dar incercarea lui de a ma ridica in brate a esuat imediat. Nu era in stare nici sa se tina pe picioare si l-am oprit pana nu ne trantea pe amandoi.

- Ce mi-ai facut? De ce nu ma mai tin pe picioare? Tipa nervos spre Ian, mergand spre el si incercand sa il loveasca dar orientarea lui nu era prea buna si se izbi din nou de fotoliu.

Ian il privi speriat si putin dezgustat.

- E OK, Ian, ma descurc eu cu el, poti sa pleci. I-am spus prinzand din nou umarul lui Harry si tragandu-l spre mine. Barbatul aproba din cap si Harry se intinse dupa el, lovindu-i silueta in aer, desi era la cativa metri de el. Se dezechilibra din nou cu picioarele impletite si abandonandu-si toata greutatea pe mine. Am icnit incercand sa raman stabila, era mai greu decat as fi crezut si mai beat decat prima data cand l-am vazut asa.

- Mmmm, mormai furios pe propia-i instabiliate si am incercat sa il trag spre lift.

- A venit si randul meu sa te car pe tine. Aproape am gafait, tragandu-i bratul dupa gatul meu si tarandu-l dupa mine. Felul in care se miscau picioarele lui ma incurca si mai mult.

Marai pervers, prinzandu-mi o suvita de par si incercand sa ajunga iar la buzele mele, pe care iar nu le-a nimerit.

Am apasat butonul asteptand liftul scarsnind din dinti.

- Noroc ca am facut sala in ultima vreme, esti mai greu decat am crezut. Mi-am tras suflul, asezandu-mi mai bine celalalt brat in jurul mijlocului sau si a chicotit ca un beat tipic, cu ochii aproape inchisi si expresia adormita.

-  Vrei sa ne antrenam iar? Vreau sa te mai tavalesc pe ringul de box. Marai la urechea mea si mi-am ridicat privirea surprinsa spre el.

- Harry, tu nu te poti tine nici pe picioare. Am oftat dar totusi eram fericita ca starea asta de betie parea sa il faca sa uite de celelalte dezastre din viata noastra.

Suspina ofensat.

- Cum sa nu?! Se revolta desprinzandu-se de mine si in urmatoarea secunda l-am simtit cum fuge spre podea, cu picioarele moi. Am suspinat si l-am prins inainte sa cada, tragand de el pana mi-au scrasnit dintii de efort si asta clar nu era felul in care imi imaginam ca va arata urmatoarea noastra discutie.

L-am tarat din nou in lift pentru ca acum intr-adevar nu ma puteam descurca pe scari  si s-a intors rapid, smucindu-ma odata cu el.

- Unde mi-e sticla? Spuse repede, aproape intorcandu-se in living dar l-am prins la timp.

- Las-o!

- Nu, cine mi-a luat-o? Se revolta si am inchis repede usile, incercand sa il razam putin de peretele liftului pentru a ma odihni. Corpul lui mare era al naiba de greu de carat.

- Ai spart-o! I-am raspuns incercand sa ii elimin buclele care ii cazusera pe ochi dar apropierea asta nu parea sa sa fie o idee prea buna. I-am vazut ranjetul diavolesc inainte sa ma impinga in spate si sa se izbeasca din nou de corpul meu.

- Harry, am icnit speriata cand de data asta buzele lui le-au nimerit pe ale mele.

- Esti atat de sexy! Gemu trimitandu-mi respiratia spirtoasa printre buze si strivindu-mi soldurile si reusind de data asta sa ma ridice in bratele lui, mai mult lipindu-ma de peretele liftului.

- Nu am mai facut sex intr-un lift pana acum, ranji muscandu-mi buza si am incercat sa il opresc cat mai delicat. Era complet paralel cu realitatea si nu puteam sa neg ca actiunile lui ma excitau si trebuia sa ma abtin acum.

Usile liftului s-au deschis si am respirat usurata. Se intoarse nervos spre ele, lovind cu piciorul in perete, parca ordonandu-le sa se inchida din nou.

- Lua-v-ar dracu'! Marai nervos lovind cu palma in panoul de butoane si aplecandu-se iar in fata din cauza dezechilibrarii.

- Harry, hai sa mergem in camera, te rog! Am incercat sa il conving, daca ajungea in pat poate reusea sa adoarma.

- Vreau aici! Se incrunta nervos si am incercat sa cobor din bratele lui dar pentru o persoana care nu se putea tine pe picioare, acum avea surprinzator de multa putere.

- Te rog, iubitule! Am abordat o varianta mai ispititoare si a cedat in cele din urma, eliberandu-mi coapsele si lasandu-se condus spre camera noastra care acum ma scotea din minti din cauza faptului ca era in fund. Harry ranjea si imi ataca corpul, aproape izbindu-se de perete cand l-am tras in camera.

Isi scutura capul care probabil incepea sa doara si l-am fortat sa se aseze pe pat, respirand apoi o gura mare de aer in urma epuizarii.

Harry ranji din nou si imi prinse mana, tragandu-ma peste el si pozitionandu-si palmele pe fundul meu.

Parea sa se descurce mai bine cand nu avea nevoie de picioare.

- O sa te devorez cu totul, marai muscandu-mi pielea gatului mai mult decat ar fi trebuit si facandu-ma aproape sa tip.

- Harry, iubitule, te rog. Ai nevoie sa te odihnesti. Am spus tandru, punandu-mi palmele pe pieptul sau si incercand sa ma ridic.

- Am nevoie de tine! Replica hotarat, muscandu-mi maxilarul si bagandu-si mainile pe sub tricoul meu.

Nu cred ca in momentul asta mai stia ce se intampla cu adevarat in viata noastra.

- Harry, nu! L-am oprit, si isi ridica automat privirea spre a mea.

Tacu cateva secunde apoi izbucni in ras, facandu-ma sa tresar speriata.

- Bineinteles. Ce prost sunt, acum normal ca nu mai vrei, doar sunt frate-to! Continua sa rada batjocoritor si am oftat adanc.

M-am ridicat de pe el si l-am tras odata cu mine, prea brusc aproape facandu-l sa ameteasca.

- Nu e vorba de asta, idiotule. Mi-am pus mainile pe obrajii lui. – Doar ca uita-te la tine, esti beat si vreau sa te odihnesti.

Contina sa rada insa parand ametit de felul in care ma uitam la el. Isi incrucisa ochii, clipind apoi des.

- Nu stii deloc sa minti, surioara.

Am marait nervoasa, uram sa imi aminteasca asta si imi doream sa il pleznesc mai ales ca se prapadea de ras in momentul asta.

- Nu sunt sora ta, inceteaza sa mai spui tampenia asta.

- Dovedeste! Se opri imediat din ras, uitandu-se serios in ochii mei. - Dovedeste ca inca ma mai vrei ca inainte si nu te gandesti la incest cand te ating.

Acum era mai mult decat serios si gandurile mele si temerile pareau sa fi pangarit si mintea lui Harry. Si el credea ca sunt afectata de faptul ca acum - intr-un fel sau altul -  eram frati vitregi. Lucrul asta ma facea sa urlu de furie mai tare decat orice altceva. Nu pot sa cred ca am ajuns la asta.

- Cum? Am pronuntat serioasa.

- Fa dragoste cu mine. Acum. Raspunse repede si hotarat, fara sa piarda o secunda contactul cu ochii mei.

Mintea mea a fugit ca disperata timp de cateva secunde, cautand un raspuns rapid care sa ma faca sa scap din situatia asta. Nu aveam dispozitia sa ma culc acum cu el si asta nu din cauza legaturii scarboase de fratie care era  intre noi.

- O sa iti dovedesc altfel.

Se incrunta.

- Cum ai facut tu sa imi dovedesti mie ca ma poti iubi fara sa ma atingi.

Se incrunta si mai tare.

- Aia a fost altceva. Se revolta suparat, incercand sa se ridice dar picioarele nu-l ajutau.

- A fost acelasi lucru. M-am aplecat spre el, tragandu-i fata in palmele mele si neasteptand alta reactie de la el ca sa imi impletesc buzele cu ale lui intr-un mod tandru si romantic, care speram sa ii dovedeasca ca sentimentele mele pentru el nu s-au schimbat deloc.

Se opri tragandu-se inapoi. L-am privit speriata.

- Asta e, nu ma mai vrei! Se resemna apropiindu-si sprancenele si imi plesneau tamplele de disperare. – Nenorocitul ala a reusit sa mi te ia si pe tine.

- Harry, inceteaza! Aproape am tipat. Nimeni nu ma va lua de langa tine. Sunt a ta, am fost si voi fi pentru totdeauna. Nu imi pasa de un act tampit si de neneorocita de nunta a mamei cu sarpele ala scarbos care acum ne-a adus pe noi in situatia asta. Nu imi pasa, nu avem acelasi sange, parinti nostrii sunt diferiti si daca tu crezi ca o foaie de hartie ma poate indeparta de langa tine, esti mai beat decat pari. Lucrurile nu vor ramane asa, o s-o iau pe mama de langa nenorocitul ala orice ar fi, o sa rup orice lucru care ne apropie in altfel decat legatura de iubire si nu o sa renunt niciodata la tine. Ai inteles? Te iubesc, dobitocule, cate vrei sa mai fac sa iti dovedesc asta? Acum esti beat si nici nu imi nimeresti buzele si probabil o sa adormi imediat iar tu ai pretentii sa fac dragoste cu tine, nu domnule, asta o sa primesti maine cand o sa fii treaz si imi poti deosebi fundul de sani.

Mi-am terminat discursul, fiind mandra de ce spusesem si Harry isi clatina capul, probabil ametit de tot ce spusesem. Ma privi pierdut in ochi si mi-am pus mainile in san sa imi sustin punctul de vedere.

- Ridica-te in picioare! Mi-am continuat reprezentatia.

- De ce?

- Ridica-te! Am insistat si incerca sa faca asta, dar nici nu ma asteptam sa reuseasca si cazu imediat inapoi in fund.

- Hmm, grozava partida ar iesi! Mi-am ridicat colturile buzelor artagoasa.

- Iubito, te rog, ia-ma mai incet, inca ma doare capul dupa ce ai spus mai devreme, prea multe cuvinte... clipi ametit si am inceput sa rad.

M-am aplecat in genunchi in fata lui, camera incepea deja sa se intunece foarte tare. Am aprins veioza sa ma pot uita mai bine in ochii lui frumosi si obositi. I-am prins obrajii cu palmele.

- Ma mai simti? Am soptit intrand intre genunchii lui.

Se stradui sa isi controleze mainile si sa ma traga in poala lui.

- Tu esti tot ce simt! Isi ingropa fata in gatul meu si ii simteam deja oboseala.

- Atunci bazeaza-te pe asta, pentru ca eu nu o sa te parasesc niciodata. I-am soptit, incepand sa ii mangai parul.

I-am simtit zambetul pe gatul meu si m-a strans mai tare in brate, ridicandu-se sa il sarut, deja arata ca un bebelus adormit.

I-am framantat buzele tandru si am continuat sa ii mangai parul la ceafa pana cand l-am simtit ramand complet nemiscat si eu il sustineam pe el. Isi ingropa din nou fata in scorbitura gatului meu, incepand  sa respire mai greu in urma somnului. Respiratia lui mi se imprima pe piele si l-am sarutat pe frunte, inainte sa ma ridic usor din poala lui si sa il intind pe pat.

Era complet inconstient si nu puteam sa il las imbracat, asa ca l-am descalat si m-am straduit sa ii trag tricoul peste cap si apoi pantalonii, miscandu-ma usor desi nu cred ca exista posibilitatea sa il mai trezeasca ceva acum. Incepea deja sa sforaie usor. Intr-un fel era bine ca se imbatase, in sfarsit avea si el parte de o noapte de somn normala.

L-am lasat in boxeri si i-am tras si ciorapii din picioare, urcandu-ma apoi pe pat si chinuindu-ma sa il asez cu capul pe perna, Din nou arata ca un inger adormit si bland. Mi-am amintit imaginea plina de furie pe care o avea astazi si mi-am clatinat repede capul.

Stomacul meu era pe cale sa faca un pact cu picioarele si sa imi taie echilibrul, imi era ingrozitor de foame dar totusi nu aveam niciun chef sa imi ocup timpul cu asta. M-am dezbracat si eu, ramand in boxeri si in tricou si m-am asezat langa Harry in pat, tragand patura peste noi si incercand sa ii infasor bratele in jurul meu. Era extrem de maleabil si complet pierdut de simturile lui dar totusi si-a strans mai tare bratul in jurul meu cand mi-a simtit corpul langa al lui si asta era tot ce aveam nevoie sa am o noapte cat-de-cat linistita.

Cunosteam locul asta, mai trecusem candva pe aici, dar nu imi aminteam cand mai exact. Am pasit pe frunzele umede, indesandu-mi mainile in buzunare si incercand sa imi acomodez ochii cu intunericul difuz ce patrundea in padurea rece. Trebuia sa imi fie teama, dar nu imi mai era desi stiam ce urmeaza sa se intample. Am continuat sa merg nepasatoare, trosnind mici vreascuri de crengi sub talpile mele si asteptandu-mi sfarsitul, sau mai bine-zis, indreptandu-ma spre el.

Buzele mi-au format un mic zambet cunoscator cand am auzit sasaitul macabru.

- Ce ti-a luat atat? Am intrebat ridicandu-mi privirea in sus si continuand sa merg. Am sarit peste trunchiul unui copac prabusit pe pamant si mi-am lasat picioarele sa ma duca mai departe desi aveam sa fiu insfacata imediat.

Sasaitul se auzi din nou, de data asta deasupra mea, mi-am ridicat privirea nepasatoare si m-am oprit in loc. Mi-am mijit ochii, strangandu-mi pumnii in buzunare si stiu ca trebuia sa imi fie teama, dar nu imi era.

Am vazut cei doi ochi luciosi facandu-si aparitia printre crengile intunecate si am ranjit melancolic, dandu-mi gluga jos din cap.

Reptila a coborat usor spre mine, unduindu-si trupul alungit peste corpul copacului si lasandu-si capul imens sa ajunga in fata mea. S-a unduit in dreptul meu, scotand un sasait  ce trebuia sa ma sperie pentru ca imi anunta moartea, dar tot ce am facut a fost sa imi strang buzele si sa ma stramb in urma respiratiei puturoase ce ii iesea din gura.

- Ce mai astepti? Am pronuntat simplu, nelasand nicio farama din teama sa iasa la iveala. Imi acceptasem moartea si voiam sa scap cat mai repede.

Sasaitul lui deveni mai furios, apropiindu-si mai mult capul de al meu si aratandu-si coltii ascutiti care sclipeau in intuneric.

- Nu mi-e frica de tine! M-am incruntat neimpresionata de spectacolul lui.

Asteptam sa ma inghita cu totul, marimea lui imi demonstra ca poate face asta fara probleme. Sau sa se infasoare in jurul meu si sa ma sugrume pana mi se vor strivi maruntaiele in mine. Imi era tot una.

Am tras o gura mare de aer inainte ca el sa se hotarasca cum ma va ataca si mi-am strans ochii cand l-am simtit ridicandu-se deasupra capului meu si am  icnit cand o presiune s-a izbit de sptatele meu si mijlocul mi-a fost insfacat si strans cu putere, am simtit vantul puternic vajaindu-mi pe langa urechi si ma simteam cuprinsa cu totul, ca intr-un cocon. Nu era genul de sugrumare la care ma asteptam.

Un marait nervos si inspaimantator a intrat in urechea mea, insotit de o respiratie fierbinte care mi se imprima pe crestet si am deschis ochii, intalnind expresia speriata a sarpelui.

Maraitul care se auzea langa mine era mult mai infricosator dar imi oferea o senzatie placuta, protectiva. Am realizat ca sunt infasurata intre doua aripi enorme si negre care se asezara in fata mea precum un scut si bratele celui din spatele meu, imi strangeau mijlocul cu putere, lipindu-mi spatele de un corp incredibil de cald.

Sarpele s-a chircit apoi s-a infoiat din nou si a coborat cu totul din copac, ridicandu-se deasupra noastra si incercand sa para impunator si periculos.

Aripile enorme din jurul meu au tremurat de furie si voiam sa imi intorc chipul spre demonul salvator din spatele meu, voiam sa ii vad chipul.

- Nu o s-o atingi! Maraitul gros s-a imprimat pe pielea gatului meu, facandu-ma sa tremur de teama si placere in acelasi timp. Acum cu adevarat nu imi mai era teama si mi-am permis chiar sa afisez un ranjet inspre taratoarea scarboasa. Bratele demonului ma incalzeau si simteam siguranta langa el.

Sarpele se opri din orice incercare de a ajunge la mine, incetand sa se mai invarteasca pe sol si privind  fix deasupra mea, probabil in ochii celui care ma tinea in brate.

- Tu esti un Demon. Dar eu sunt Diavolul care te-a creat.

Rosti reptila cu un glas pe care il recunosteam si vorbele lui m-au facut sa tremur, iar bratele din jurul meu s-au tensionat, incepand deja sa ma sugrume.

Mi-a fost de-ajuns sa clipesc o singura data si am vazut sarpele enorm disparand in intuneric, unduindu-si rapid corpul peste frunzele umede si lasand in urma lui doar o urma de gheata care mi s-a imprimat in vene.

Am vrut sa ma intorc spre demonul meu, sa ii vad chipul, dar nu puteam. Bratele sale se strangeau din ce in ce mai tare in jurul meu si mi-am simtit plamanii ramand fara aer.

Coastele mi-au scrasnit si mi-a deschis gura, cautand disperata aerul care nu mai intra in mine si nu imi gaseam mainile sa il pot indeparta pe el de pe mine.

Auzeam sunete chinuite iesind din gatul lui, il simteam plangand si a inceput sa se agite cu mine in brate, strivindu-mi mijlocul si rostindu-mi numele disperat. Am tras o ultima gura de aer, pe care nu stiu unde am gasit-o si am deschis ochii in lumina...

Intunericul nu mai era asa de profund insa nici lumina nu era foarte puternica. Mi-am dat seama ca sunt in pat, transpirata dar mai ales, fara aer.

Mi-am dat seama ca bratele lui Harry erau stranse in jurul meu, strivindu-ma de corpul lui si incercand parca sa ma bage in pieptul lui.

- Harry, am expirat asfixiata, incercand sa ii desclestez bratele din jurul meu.

- Nu, nu... las-o! Tremura, respirand greu in ceafa mea si mi-am adunat toata puterea, desfacandu-i degetele impletite si eliberandu-ma din puterea sugrumanta a bratelor lui.

- Nu! Tipa facandu-ma sa tresar cand m-am dezlipit de pieptul lui si incepu sa se zvarcoleasca disperat, strangdu-si ochi cu buzele tremurande si tot corpul inecat de sudoare.

- Katherine! Tipa din nou, intorcandu-se cu fata in sus si am sarit in genunchii langa el, punandu-mi mainile pe umerii lui si incepand sa il zgaltai.

- Harry, Harry, trezeste-te! L-am strigat speriata, punandu-mi apoi palmele pe obrajii lui. S-a zvracolit din nou sub mine.

- Las-o! Tremura aproape plangand si panica din mine crestea, vazandu-l in starea asta.

- Iubitule, te rog, trezeste-te! L-am implorat aproape strigand si simtind si vocea mea tremurand si aproape insotita de lacrimi.

- Harry! L-am strigat din nou, zgaltaindu-l mai bine si s-a oprit brusc, deschizandu-si rapid ochii si privind speriat spre mine.

- E OK, iubitule! A fost doar un cosmar! Am incercat sa il calmez mangaindu-i obrajii transpirati.

A inghitit puternic in sec.

- Katherine?! Rosti dintr-o suflare, uitandu-se pierdut la chipul meu.

- Sunt aici, iubitule. L-am privit in ochi, incercand sa ii zambesc si i-am indepartat suvitele umede de par de pe frunte.

- Oh, Doamne! Expira usurat tragandu-ma imediat la pieptul lui si ridicandu-se cu mine in fund.

Imi mangaie ceafa apoi ma saruta pe frunte, incercand sa isi calmeze respiratia nebuna si sa asigure ca totusi sunt reala.

- Iubitule, e in regula. Sunt bine, a fost doar un vis! Am incercat in continuare sa il calmez, uitandu-ma in ochii lui din care se scursesera cateva lacrimi. Voiam sa il intreb ce visase dar imi era teama sa nu ii inrautatesc starea in acelasi timp aducandu-mi aminte si de visul meu. Nu era niciun dubiu ca imaginatia mea il crease pe Reynolds ca un sarpe si partea intunecata era ca il mai visasem odata si nici macar nu stiam de existenta lui.

Harry trase o alta gura mare de aer si imi trase barbia spre el, lipindu-si buzele de ale mele apoi strangandu-ma iar in brate.

- E prima data cand il visez in ultimii 5 ani. A disparut din cosmarurile mele. Dar acum s-a intors, si a fost mai rau ca niciodata. Am reusit sa ii vad si chipul si dupa ce mi-a luat-o pe mama, ai aparut tu in ghearele lui... isi stranse ochii la fel si bratele din jurul meu. Coastele mele inca erau afectate din ultima imbratisare sufocanta dar nu aveam de gand sa il opresc acum.

- E in regula, iubitule, a fost doar un vis. Sunt aici, sunt in siguranta cu tine! I-am mangaiat obrajii si l-am sarutat din nou usor, calmandu-l si incercand sa ii sterg picaturile de transpiratie de pe fata si gat. Pieptul ii era scaldat in aceeasi sudoare.

Respira calm si se intinse din nou pe pat, tragandu-ma usor langa el fara sa imi dea o secunda drumul din brate.

Isi freca fruntea cu degetele strangandu-si ochii si incruntandu-se.

- Te doare capul. Am dedus si aproba scurt.

- Ce dracu' am facut aseara? Se incrunta continuand sa isi maseze fruntea.

- Ai baut. Am raspuns cu vocea scazuta si se uita la mine, apoi ofta adanc.

Amintirile pareau sa reapara pe rand in capul lui, adancindu-i incruntatura de pe frunte.

Se uita la mine putin temator.

- Am facut si altceva? Ma privi retinut si putin speriat.

Am chicotit.

- Nimic neobisnuit, doar ai vrut sa facem dragoste. Am raspuns zambind cald si incercand sa nu imi aduc aminte de partile care includeau fratia nenorocita dintre noi si acuzatiile lui Harry asupra sentimentelor mele.

- Doar atat?

Am aprobat din cap.

Respira usurat facandu-ma iar sa chicotesc.

Se uita din nou la mine, incercand sa uite de durerea de cap si imi mangaie obrazul cu palma lui mare si fina.

- Imi pare rau pentru ce am facut ieri. Iar mi-am pierdut controlul in preajma ta. Se incrunta criticandu-se pe sine si i-am luat mana de pe obrazul meu pentru a saruta-o.

- Nu ai nimic pentru care sa iti ceri scuze. Ai reactionat absolut normal privind lucrurile pe care ti le-am spus. Imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme dar nu am stiut cum sa o fac. Era atat de... cand am facut legatura intre vorbele tale si ale lui Reynolds, am cedat. As fi facut fata la toate dar faptul ca el e... omul care a violat-o pe mama ta, era prea mult si mai trebuia sa iti spun si tie si ma termina psihic. Am vorbit, gasindu-mi greu cuvintele si amintindu-mi scurt de lesinul din avion.

Harry ofta si ma saruta pe frunte.

- Stiu, iubito, inteleg cum a fost asta si pentru tine dar ieri am fost prea turbat sa imi dau seama.

L-am privit curioasa in ochi, pe langa tot ce se intamplase, acum parea surprinzator de linistit.

- Harry... ce ai de gand sa faci? L-am intrebat tematoare.

Privi spre fereastra.

- Ce mi-am dorit inca de cand am aflat adevarul despre mine. Sa ma razbun. Pana la urma nu conteaza ca e Reynolds sau orcine altcineva. E monstrul care mi-a distrus mama dar m-a creat pe mine odata cu asta, sa il distrug.

Am tremurat pe pieptul lui si mi-am strans sprancenele. Nu mai suportam atatea razbunari.

- Intr-un fel ma bucur ca e el, nenorocitul pe care l-am urat inca de cand l-am cunoscut si ii cunosc toate slabiciunile. Dar tot nu pot sa cred ca tocmai Hugh Reynolds e... scrasni din dinti si i-am masat repede pieptul in incercarea de al calma.

- Harry, te rog, mai asteapta putin, nu cred ca e momentul potrivit sa il ataci acum.

Isi intoarse privirea spre mine si am inghitit in sec. Nu voiam sa ii interzic lui Harry razbunarea asta, stiu ce insemna pentru el, dar asta nu inseamna ca nu ma speria de moarte... mai ales ca mama mea era si ea acolo, acum ca... mama vitrega a lui Harry.

Ma asteptam la un protest dar ma surprinse magaindu-mi spatele.

- Nu am zis ca ma razbun acum, iubito. Mai intai vreau sa asigur siguranta ta si pentru asta trebuie sa il elimin pe Drake. Dupa asta Reynolds va ramane si fara omul lui important si ma voi asigura ca va suferi cel putin la fel de mult cum am suferit eu si mama mea. Inca nu pot sa imi dau seama cum a ajuns tocmai el sa o violeze dar nu conteaza, am timp sa aflu, ce urasca e ca am purtat atatia ani medalionul ala gandindu-ma tot timpul ce ar putea reprezenta pentru mama, mai ales cand o vedeam ore intregi privindu-l in mana ei. Dar macar  mi s-a implinit dorinta si nu am incalcat promisiunea facuta ei.

- Ce promisiune?

- Ca nu il voi cauta eu. A venit el la mine si acum simt deja cum o bucatica din blocul de piatra din sufletul meu s-a rupt, acum ca am aflat in sfarsit cine e nenorocitul care m-a creat.

- Harry, te rog inceteaza sa mai vorbesti asa, iubitule. Mi-am pus disperata palmele pe fata lui si m-am ridicat usor. – Iti amintesti cand ai spus ca nu regreti divortul mamei pentru ca datorita lui m-ai cunoscut pe mine? Acum tu regreti ca te-ai nascut si eu nu pot suporta asta. Mama ta te-a iubit, a vrut sa fii fericit si sa uiti de trecut, de ce nu poti face asta, langa mine?

Iar incepusem sa plang si durerea din ochii lui imi sfasia inima, mi-am sters lacrimile cu podul palmei si am incercat sa ma abtin. M-am ridicat in sezut si Harry s-a ridicat si el odata cu mine. Isi lipi fruntea de a mea, cautandu-si cu greu cuvintele.

- Sunt fericit langa tine, iubito. Dar fericirea mea vine odata cu siguranta ta si pentru asta trebuie sa elimin orice urma de amenintare. Moartea lui Reynolds nu va aduce doar razbunarea mea ci si siguranta ta, eliberarea mamei tale. Ai spus cu gura ta ca e obligata sa se marite cu el. Crezi ca putem fi fericiti si linistiti cu atatea umbre in jurul nostru? Urasc lumea asta Katherine, urasc faptul ca nu te pot lasa singura fara sa mi se stranga inima de frica si sa ma gandesc la tot felul de nenorociri care ti s-ar putea intampla. Omul asta e un diavol, iubito. Un diavol din care a iesit un  inger  si un demon. Fratele meu a murit inainte macar sa stie cine e cu adevarat, dar eu am ramas. Am ramas sa port cu mine tot chinul asta si chiar daca Yrrah era cel care se presupune ca semana cu Reynolds, eu sunt acela. Eu sunt fiul diavolului si singurul care a mai ramas sa il distruga.

S-a uitat in ochii mei in tot acest timp si orice protest al meu a disparut. Avea dreptate, in privinta mea, a mamei...

- Ai dreptate, dar mi-e frica sa nu patesti ceva. Am suspinat asta fiind cea mai mare temere a mea.

Harry a zambit si m-a tras in bratele lui.

- Nu ai incredere in mine?

Am oftat.

- Nu e vorba de asta, acum nu increderea mea conteaza. Dar omul cu care te lupti e extrem de puternic...

- Nu ma lupt singur cu el, iubito. Si il stiu pe Reynolds, niciodata nu isi duce luptele singur. Are zeci de pioni in jurul lui care ii poarta razboaiele murdare. Iti promit ca nu o sa fac nimic necugetat, cu toate ca fiecare celula din corp explodeaza sa mearga si sa zmulga inima din pieptul acelui nenorocit – o sa ma abtin. Planurile mele s-au schimbat, inainte nu imi pasa daca urma sa mor odata cu el, acum vreau mai mult ca oricand sa traiesc, pentru ca am pentru cine. Zambi dulce si imi prinse barbia, imi ridica privirea spre ochii lui buzele mele au format un mic zambet. Nu aveam sa primesc ceva mai bun decat asta. Durerea si disperarea lui Harry fusesera inlocuite de calm si dorinta unei razbunari adevarate si calculate. Inca ma privea cu aceeasi dragoste ca si inainte sa afle ca sunt sora lui vitrega si asta nu parea sa ii pese in vreun fel. Stia ca mica dar veninoasa legatura de fratie dintre noi avea sa fie distrusa in curand. Prin moartea lui Reynolds.

- Harry... crezi ca el stie de voi? De faptul ca mama ta a ramas insarcinata dupa viol.

Ma privi tacut cateva secunde.

- Nu cred, probabil violul mamei a fost o fapta cauzata de betie si ea a avut ghinionul sa ii cada in mana.

Mi-am muscat buza cateva secunde, ceva nu se lega.

- Harry, ai spus ca bunicul tau era procuror, nu?

- Da! Se incrunta sceptic pe intrebarea mea.

Mi-am muscat buza.

- Iubito, la ce te gandesti?

- Daca violul asta a fost mai mult de atat? Ai spus chiar tu mai demult ca ar putea fi o razbunare pentru Jonathan si i-au atacat fiica. Reynolds cu siguranta avea motive sa se razbune pe un asemenea om si faptul ca Drake a pomenit de el acum doua saptamani ridica alte semne de intrebare.

Ochii lui Harry se marira cateva secunde si ma privi uimit, facand legatura intre cuvintele mele. Isi incrunta sprancenele privind in jos apoi se ridica din nou spre mine.

- La naiba, ai dreptate!

- Asta ar putea fi si motivul pentru care Jonathan va ura pe tine si Yrrah atat de mult. Stia ca din cauza lui fata sa a fost violata si voi pastrati amintirea asta vie.

Harry isi propti degetele pe frunte si se apleca in jos.

- Da, ai perfecta dreptate. Spuse dupa un timp si se ridica serios.

Ofta parand sa se conformeze cu asta.

- Din ce in ce mai multe raspunsuri, in sfarsit. Aproape zambi spre mine si reactia lui m-a surprins.

- Abia astept sa imi gasesc bunicul si sa discut din nou cu el despre violul mamei apoi sa il pun fata in fata cu tatal meu si sa ii distrug usor si dureros asa cum mi-au distrus ei mama. In sfarsit a venit si momentul razbunarii mele.

Zambetul lui ma speria dar ma simteam si bine datorita lui, era mult mai bine decat caderea psihica de care ma temeam eu.

S-a lipit de pieptul meu si i-am mangait obrajii calzi, ma stranse imediat in brate.

- Te iubesc! Am soptit si m-am intins sa il sarut. Zambi peste buzele mele.

- Te simt! Isi freca nasul de al meu, facandu-ma sa chicotesc.

- Dupa ziua de ieri nu credeam ca o sa te mai aud spunand asta.

Se incrunta si ma lovi usor cu degetul peste nas.

- Tot copil bleg ai ramas.

Am inceput sa rad instantaneu.

- Un copil bleg care iti e intr-un fel sau altul...

- Nu! Ma intrerupse imediat punandu-si degetul peste buzele mele. – Nu spune cuvintele alea, vreau sa uit de ele. Nu sunt adevarate, tu esti inima mea si atat. L-as fi omorat pe Reynolds si daca nu aflam cine e de fapt, numai sa scap de legatura nenorocita dintre el si mama ta. Si sarpele ala nu e tatal meu, e doar diavolul care a distrus-o pe mama dar cu toate astea sangele lui curge prin venele mele. Incepea sa se enerveze din nou si am decis sa schimb repede subiectul.

- O sa mergem azi la scoala?

Isi miji ochii in semn de: "Tu ce crezi?"

Am oftat.

- M-am plicitisit in casa asta. Stau inchisa aici de patru zile, cand o sa pot iesi?

- Mai stai aici saptamana asta, iubito. Vreau sa ma asigur ca totul e sigur inainte sa iesi.

- Vreo urma de Drake?

Dezaproba din cap.

- Nimic! Nimeni suspect, Seattle e mai linistit ca niciodata. Si linistea asta nu-mi place deloc. Nu inteleg ce dracu' se intampla, e ca si cum as fi fost invizibil la nunta aia.

- Poate Alexandra are puteri magice si te-a facut invizibil. Mi-am tuguit buzele tafnoasa si a chicotit parinteste.

- Crezi ca i-a spus lui Drake ceva de tine?

Harry ridica din umeri.

- Nu stiu... nu stiu ce sa mai cred si in cine sa mai am incredere, am incercat sa dau de ea zilele astea dar nu am reusit. Isi clatina usor capul istovit si mi-am lipit fruntea de a lui. Se calmase, isi pusese ordine in ganduri dar inca era terminat psihic si lucrurile stranii care se intamplau il istoveau si mai tare.

Stomacul meu a scos alt zgomot agasant dar imi dau seama ca acolo se afla o gaura atat de mare si dureroasa care imi aducea aminte de zilele in care ma drogam si nu mai mancam nimic zile intregi. Dar acum nu eram nici macar drogata dar ma durea capul ingrozitor si pe langa senzatia de foamete, venea si una de voma.

- Ti-e foame. Se incrunta Harry fara sa spuna asta ca pe o intrebare.

- Nu ai mancat nimic ieri?

Am clatinat din cap si Harry ofta adanc. De fapt, nu mai mancasem nimic de marti dupa-amiaza.

- Stai aici! Ma saruta pe frunte si se ridica de langa mine, tragandu-si deja blugii pe el.

- Pot sa vin si eu in bucatarie. Am incercat sa ma ridic dar Harry m-a oprit inainte sa isi imbrace tricoul.

- Stai aici! Imi ordona asezandu-ma pe pat si sarutandu-ma pe frunte, dupa care iesi din camera asezandu-si tricoul pe corp.

Am oftat tragandu-mi apoi perna peste fata dar era si o urma de fericire in mine. Stiu ca lucrurile nu se imbunatateau odata ce Harry stia adevarul dar ma bucuram ca reusisem sa ii spun si sa imi eliberez presiunea de pe suflet si mai mult ma bucura acum calmul si linistea lui Harry. Dupa ziua de ieri nu credeam ca vom ajunge sa mai discutam atat de amiabil prea curand.

Aveam neaparata nevoie si de un dus dar preferam sa il astept pe Harry pentru asta, oricum dusurile noastre erau mult mai cuminti ca inainte, dar tot erau ceva si cum se pare ca noua veste de fratie nu il afectase prea mult pe Harry era bine macar ca lucrurile nu vor deveni mai rele de atat.

Dar mai presus de toata voiam mancare si sa ies din camera asta, ieri statusem inchisa numai aici si imi era dor pana si de Sasha. Dupa micul dejun si un dus zdravan vreau sa ies in din casa si sa fac putina plaja la piscina, pielea mea incepe sa se usuce de la atata lipsa de aer curat.

Harry nu mai venea si stomacul meu urla. M-am ridicat in pat nefiind sigura ca imi poate aduce cata mancare am nevoie sa mananc si mi-am gasit o ocupatie in a strange cioburile de la vaza sparta de Harry pentru ca timpul sa treaca mai repede. Mi-am tras pe mine blugii pe care i-am purtat si ieri dar imi placeau foarte mult. Erau noi, cumparati saptamana trecuta la sesiunea obligatorie de cumparaturi. Erau usor zdrentuiti dar fara taieturi, de un albastru spalacit si extrem de confortabili.

Am hotarat sa nu il mai torturez pe tata si in timp ce bagam cioburile intr-o punga, l-am apelat.

Telefonul a sunat de cateva ori apoi s-a intrerupt. M-am incruntat si am dus cioburile la cosul de gunoi  din baie apoi m-am intors pentru a-l suna din nou. Aveam nevoie si de o matura pentru a curata si restul cioburilor mai mici dar asta urma sa fac mai tarziu.

In ultimul timp schimbam casele atat de des incat nu mai  stiam unde locuiesc cu adevarat. Camera de ospeti a lui Carter arata ca un dormitor matrimonial obisnuit. Patul mare de doua persoane avea un spatar asemanator celui pe care il aveam noi la saltea dar de culoare ala, la fel ca si asternuturile. Culoarea peretilor era de un crem aprins iar covorul, canapeaua de pe partea stanga si fotoliul pe care Harry il mutase langa fereastra, erau tapitate cu un model floral care alterna intre rosu, maro si alb, potrivindu-se cu mocheta pufoasa si crem. Ofera un usor aer regesc, nu era tocmai dormitorul potrivit pentru mine si Harry dar in ultimul timp niciunul dintre noi nu mai acorda atentie genului acesta de detalii.

L-am apelat din nou pe tata, invartindu-ma prin camera cu talpile goale si devenind din ce in ce mai stresata. Gandurile negre au aparut imediat in mintea mea, siguranta tatei fusese si ea printre principalele mele ingrijorari dar Harry imi garantase ca a pus pe cineva sa fie in permanenta cu ochii pe el si sa il protejeze.

Cand eram pe punctual de a fugi  afara din camera, vocea tatei mi-a raspuns oprindu-ma in loc:

- Da?!

- Tata, esti bine? Am intrebat repede.

- Da, scumpo. Sunt bine, iarta-ma, nu am auzit telefonul. Auzeam zgomot in jurul lui si probabil era la serviciu. Am rasfulat usurata.

- Tu ce faci? Am tot incercat sa te sun zielele astea.

- Da, stiu tata si imi pare rau. Am avut un alt moment in care am vrut sa uit de toate.

Mi-am pus mana pe frunte, nu imi placea deloc sa il mai mint pe tata, mai ales ca sa uit - era ultimul lucru pe care l-am facut zilele astea.

- Si, acum esti mai bine?

- Da! Am raspuns repede incercand sa zambesc.

- Ma bucur! L-am simtit si pe el zambind.

Zgomotele erau inca prezente in jurul tatei si m-am incruntat usor confuza, el parea sa se deplaseze.

- Tata, esti la serviciu?

- Nu tocmai... ezita tata si m-am gandit la un magazin.

- Esti la cumparaturi?

- Nu scumpo, sunt la spital.

Am expirat socata.

- Ce?! Tata, ce cauti la spital? Esti bine?

- Da, scumpo, stai linistita. Eu sunt bine, altcineva insa nu e. Raspunse tata cu jumatate de gura si m-am incruntat confuza, gandindu-ma apoi la Roberta.

- Cine? Am intrebat totusi.

- Amber!

Sprancenele mi s-au ridicat surprinse.

- Ce?! Ce a patit?

- A avut un accident azi-noapte.

De data asta socul m-a acaparat complet.

- Accident? Cum? Ce s-a intamplat?

Tata ofta si l-am mustrat sa imi raspunda mai repede. Ultima imagine cu Amber mi-a aparut in minte si frica ei fata de mine nu era o amintire placuta.

- Nici noi nu stim inca ce s-a intamplat mai exact dar aseara a plecat de acasa si s-a dus pe un fel de pista de masini, din cate am inteles acolo se aduna tot felul de adolescenti si organizeaza curse de masini. A intrat si ea si a facut accident.

Buzele mi s-au deschis uimite. Amber intr-o cursa. Asta era cel mai ridicol lucru, ii era teama de masini si mai ales de Harry, ce a determinat-o sa se intoarca acolo? Sper ca ambitiile ei anterioare nu s-au intors inapoi.

- Si e ranita grav?

- Nu, are cateva contuzii dar mai mult e speriata si tipa incontinuu sa tinem demonul departe de ea. Tata ofta din nou. Nici macar nu are permis de conducere si mama ei mi-a spus ca ii e teama de masini, nu stiu de unde Dumnezeu a facut rost de una dar situatia incepe sa ne depaseasca si pe mine si pe Roberta. Amber isi pierde mintile.

Am oftat si mi-am masat fruntea cu varful degetelor.

- Tata, spune-mi unde e internata.

- De ce?

- Vreau sa vin sa o vad.

Am spus hotarata si tata tacu cateva secunde.

- Cum sa vii sa o vezi? Katherine, credeam ca esti in California.

Am oftat tacut si m-am incruntat. M-am saturat sa tot trebuiasca sa inventez minciuni pentru tot ce spun.

- De asta te-am sunat tata, ne-am intors.

Am inventat repede o scuza.

- Ahh, e bine atunci, dar mai bine v-ati duce la scoala mai intai.

Am chicotit si sigur tata se incrunta acum. Nu sunt sigura cum l-a convins Harry sa ma lase sa chiulesc o saptamana intreaga de la scoala dar oricare ar fi metodele lui, sunt foarte bune.

- O sa ma duc dupa asta tata, promit. Dar vreau sa o vad pe Amber mai intai.

- Bine, unde esti acum?

- Sunt acasa, dar poate va mai dura putin pana ajung la spital.

M-am gandit imediat la foamea mea si chiar daca as fi vrut sa plec nemancata, Harry nu m-ar fi lasat.

- Bine, scumpo. Suntem la etajul 1, salonul ei e la numarul 12.

- Mersi, tata, ne vedem imediat.

- Bine, scumpo. Te iubesc!

- Si eu te iubesc, am zambit si am inchis telefonul. Nu stiu daca tata se bucura ca pana la urma nu ramasesem cu mama in niciun fel desi ma durea asta, acest lucru m-a facut sa ma gandesc la sentimentele mamei pentru tata. Daca s-a maritat obligat cu Reynolds, oricare ar fi fost motivul, asta inseamna ca inca il iubea pe tata.

Am tresarit speriata si pierduta in gandurile mele cand usa camerei s-a deschis si Harry a intrat cu o tava imensa in brate, ticsita cu mancare iar mirosul delicios mi-a ajuns la nari imediat.

- Micul dejun e servit, iubito! Zambi Harry asezandu-mi tava pe pat si am zambit si eu, aducandu-mi brusc aminte ca eu de fapt sunt inchisa aici si nu pot sa plec, fir-ar. Trebuie sa il conving pe Harry sa ma lase sa merg la Amber dar asta nu va fi deloc usor sau placut.

- Iubito, s-a intamplat ceva? Simturile lui ascutite au detectat asta imediat.

Am invartit telefonul in mana, plimbandu-mi apoi degetele pe fluturele din pietricele de pe spate si cautand cuvintele potrivite.

- Am vorbit cu tata.

- Oh, asta e bine. Ce face? Se calma usor dar avea sa inceapa sa tipe imediat.

- E la spital.

Tresari speriat cu o bucata de cascaval intre buze.

- Ce?! A patit ceva?

- Nu el, Amber.

Imediat ce am spus asta, se incrunta, privirea lui mi se parea ciudata, privi frustrat in podea.

- Stii de asta?

- Da! Raspunde aproape molfaindu-si buzele.

- De unde? Am intrebat surprinsa.

- Jay m-a sunat acum cateva minute. Si ei sunt la spital.

- Deci stii de cursa in care a intrat Amber?

- Da!

- Si, aveai de gand sa imi spui?

Ezita si m-am incruntat.

- Sincer, iubito. Tampeniile lui Amber sunt ultimul lucru de care imi pasa mie acum. Ofta si isi puse mainile in san.

- Harry, stiu ca o sa iti iesi din minti dar vreau sa merg sa o vad.

Ochii i se marira, odata cu muschii incordati de pe brate.

- Ce?! aproape tipa.

- Vreau sa o vad pe Amber, e...

- In niciun caz, Katherine. Ai stat aici toata saptamana si nu o sa iesi acum pentru idioata aia.

- Harry, doar asculta-ma, te rog...

- Nu e nimic de ascultat, Katherine. Nu o sa te las sa te pui in pericol ca sa vezi o incompetenta care a intrat intr-o cursa de masini fara macar sa aiba permis de conducere. Nici nu stiam ca poate sa conduca si asta ar putea fi alt truc de-al ei asa ca nici nu ma gandesc.

- Harry, nu e niciun truc. Amber isi pierde mintile iar eu nu pot sa nu ma invinovatesc pentru asta.

- Da, e vina ta ca e inca in viata. Furia lui era deja asa cum ma asteptam.

- Nu, e in situatia asta din cauza mea. Daca eu nu veneam in Seattle ea inca ar fi fost iubita ta si ar fi avut toate mintile in cap.

Ma privi disperat si nervos.

- Doar nu vorbesti serios acum, incerci sa te invinovatesti sau sa regreti cumva...

- Nu, l-am intrerupt repede clatinandu-mi capul din cauza exprimarii mele gresite si a nervozitatii lui.

Am oftat si m-am apropiat de el.

- Nu regret nimic, iubitule, iarta-ma. Doar ca nu imi place ce s-a intamplat cu Amber, stiu ca a fost si vina ei in toata astea dar cred ca a platit mult prea scump.

- Nu a platit destul de scump. Se incrunta.

Am oftat din nou si mi-am pus mainile pe pieptul lui tensionat.

- Harry, cand am mers sa vorbesc cu tata despre nunta mamei, el nu era acasa si am gasit-o pe Amber in camera mea.

- Da, stiu ca acum locuieste in casa tatalui tau.

- Si stii de ce face asta?

- Nu! Ridica din umeri dezinteresat.

- Tu si Carter ati amenintat-o cumva ca veti veni dupa ea in caz ca face alta greseala?

- Printre altele.

- Incearca sa se ascunda de voi.

- Uau, si ce greu ne e sa o gasim in fosta ta casa. Rase batjocoritor si m-am abtinut sa nu ma incrunt.

- Harry, Amber isi pierde mintile. Trebuia sa vezi cum a reactionat cand m-a vazut. A fugit de mine, a inceput sa tipe si nu m-a lasat sa o ating. N-am crezut niciodata ca o s-o vad asa pe Amber si acum face tampenia asta care nu are niciun sens, Harry, nu putem sa stam pur si simplu cu mainile in san.

Se incrunta iar eu am continuat sa imi mentin tonul rugator si bland.

- Daca ii e asa de teama de tine nu cred ca ii vei face un bine acum daca mergi sa o vezi. I-am spus sa nu se mai apropie de tine sau o omor, nu mare lucru.

M-am incruntat usor si Harry a oftat.

- Harry, acum sau peste trei zile e acelasi lucru. Ai spus chiar tu ca nu e nimic suspect in jur si cred ca ati avut suficient timp sa verificati fiecare coltisor.

Isi masa fruntea cu varful degetelor, strangandu-si buzele in ganduri contradictorii.

- 10 minute daca reusesti sa vorbesti cu ea. Nu mai mult, si e treaba ta ce ii spui tatalui tau cand o sa ne vada cu patru bodyguarzi in jurul nostru.

Am aprobat repede din cap, mimand un zambet apoi m-am oprit.

- Vii si tu?

- Doar nu crezi ca o sa te las sa mergi singura? Se incrunta.

Am ezitat, gandindu-ma la cuvintele lui Amber despre demoni dar nu aveam sa obtin un targ mai bun cu Hary.

- OK! am aprobat.

- 10 minute! Repeta cu degetul aratator ridicat spre fata mea si am aprobat din nou din cap.

- Am inteles, am zambit si m-am intins sa il sarut.

- Dar mananci mai intai. Imi impuse si l-am ascultat cuminte. Nu trebuia sa il supar cu nimic acum altfel ramaneam iar inchisa in casa, mai ales ca se lupta mintal cu el sa nu se razgandeasca. Nu stiu de ce eram asa fericita ca merg sa o vad pe Amber mai ales ca nu stiu cum va reactiona cand ma va vedea dar voiam sa o vad. Imaginea ei speriata de saptamana trecuta imi tot umbla prin minte si voiam din tot sufletul sa vorbesc cu ea.

Nu aveam timp sa imi fac griji de relele care se pot intampla in iesirea mea, asta era treaba lui Harry care era un pachet tacut de stres si nervi si imi tot repeta ca are o presimtire proasta. Eu nu l-am bagat prea mult in seama, facandu-mi planuri cum sa explic existenta atator bodyguarzii in jurul meu si dupa ce am mancat cat de repede am putut nici eu nu stiu ce -  important este ca eram satula si stomacul meu nu mai scotea niciun sunet – eu si Harry am facut un dus rapid unde frustrarea lui nu a disparut o secunda apoi mi-am luat pe mine aceeasi pereche confortabila de blugi si am cautat prin bagajele inca nedespachetate pentru Malibu, o bluza potrivita. Am luat un pulover alb, subtire si larg, cu o impletitura fina pe care mi-l cumparasem tot saptamana trecuta si am incaltat o pereche de balerini albi si simplu. Mi-am sumetit pantalonii jos, lasandu-mi gleznele la vedere si tatuajul care nu se prea vedea niciodata si mi-am trecut de cateva ori cu peria in par. Mi-am scos aripa demonului peste pulover si m-am asigurat daca Harry e gata. Ma astepta de ceva vreme langa pat, imbracat ca de obicei, incruntat si cu mainile in san.

Am mers langa el si l-am sarutat fortat.

- Sa mergem, am zambit si l-am tras de mana spre usa.

- Iubito... ezita, nemiscandu-se de pe loc. Isi strangea buzele apoi le musca stresat.

Am oftat usor si m-am apropiat de el. I-am luat fata in palmele mele si m-am uitat in ochii lui verzi si obositi.

- Totul o sa fie bine, te am pe tine, avem bodyguarzii si vom fi intr-un spatiu public. Sunt doar 10 minute.

Ofta epuizat si m-am apropiat usor de buzele lui, fara sa il sarut. Voiam sa vad daca o va face el. Respira greu si imi prinse mijlocul, oferindu-mi sarutul aproape disperat care ma facea sa zambesc pe interior. Ma stranse tare la pieptul lui asa cum face de obicei si imi saruta apasat buzele, neparand ca are vreo intentie sa se mai desparta de ele.

- Te iubesc, si tot ce fac e pentru siguranta ta. Nu vreau sa ti se intample nimic, nu vreau sa ma gandesc daca...

I-am pus degetul peste buze cand gandurile negre l-au acaparat din nou.

- Nu o sa mi se intample nimic, te am pe tine! Am zambit si l-am sarutat usor. Te iubesc!

- Te rog, ramai aici cu mine! Poti sa vorbesti cu Amber la telefon. Incerca din nou de data asta apeland el la calea pasnica si chiar parea ca ceva il macina pe interior.

- Vreau sa o vad si i-am promis si tatalui meu ca vin.

Ofta din nou si aproba din cap in cele din urma.

- Bine! Renunta si ma trase de mana spre usa, insa fiecare pas al lui parea facut pe carbuni incinsi si imi transmitea si mie o stare de neliniste.

- Poti sa ma lasi singura cu ea? L-am intrebat pe tata in fata salonului lui Amber. Roberta era si ea aici cu ochii rosii din cauza plansului. Jay, Violet si Keith venisera cu Amber si acum discutau cu Harry, care in ciuda faptului ca ajunsesem cu bine aici si nu ne urmarise nimeni inafara de protectorii permanenti – inca era tensionat si nelinistit.

- Sigur, scumpo. Poate cu tine vrea sa vorbeasca. Ofta tata uitandu-se ciudat la barbatii in costum negru din jurul nostru, dar toata lumea era prea stresata acum pentru explicatiile existentei lor aici.

- Harry, am strigat usor spre el. Se intoarse si veni la mine. – Intru la ea, i-am spus si aproba din cap.

- Vrei sa intru cu tine?

- Nu! Am dezaprobat repede. Ma descurc.

- OK! O sa fim aici. Nu uita, 10 minute.

Am aprobat din cap si am prins clanta, tragand o gura mare de aer si intrand usor in salonul lui Amber. L-am lasat pe Harry la usa si am inchis usa in fata expresiei lui inca tematoare si a corpului incordat.

Amber s-a intors imediat spre mine si ochii ei s-au marit instantaneu.

- Ce cauti tu aici? Expira speriata incercand deja sa se ridice in fund si sa se lipeasca de spatarul patului.

- Amber, e in regula. Am venit doar sa vad cum te simti, nu vreau sa iti fac nimic. Am incercat sa o calmez cu o voce blanda si m-am apropiat usor de ea.

Tremura si isi puse mainile pe cap.

- Nu, nu, nu... lasa-ma in pace, te rog. Nu mai suport. Incepu sa planga si m-am apropiat mai mult de ea, indraznind sa ii prind mana intr-a mea. Tresari speriata si am incercat sa imi fac chipul sa para cat mai bland.

- Amber, ce se intampla cu tine? Am soptit trista.

Se incrunta, dar nu isi trase mana dintr-a mea si asta ma bucura. Avea un bandaj mic pe frunte si unul la gamba piciorului care era scoasa de sub patura si o perfuzie ii era prinsa in incheietura.

- Cu mine? Intreaba-l pe el. De ce nu ma lasa in pace. Se incrunta nervoasa si sprincenele mele s-au ridicat in confuzie.

- Ce?! Amber, ti-a mai facut ceva? Am intrebat stiind sigur ca se refera la Harry.

Pufni.

- Nimic, doar vrea sa ma distruga.

- Amber, Harry nu o sa iti mai faca nimic acum. Cred ca ai inteles deja de ce a facut asta atunci dar acum nu trebuie sa iti mai fie teama de el.

Ma privi nervoasa.

- Tu nu intelegi? Se joaca cu mine, cum se joaca si cu tine. E un adevarat demon, Katherine. Un blestemat fara suflet caruia ii place sa provoace suferinta.

- Amber, despre ce vorbesti?

Isi trase disperata de par, balansandu-se  de cateva ori. Am incercat sa o opresc.

- Crezi ca am ajuns in asta de capul meu? Ma acuza ridicandu-si perfuzia in sus. – El m-a pus sa fac asta. S-a intors la mine si mi-a spus ca ma iubeste, mi-a spus pentru prima data ca ma iubeste si ca a gresit, ca vrea sa fie cu mine, dar pentru asta trebuie sa ii dovedesc ca sunt demna de el. El m-a pus sa intru in cursa aia, Katherine. Si eu nu pot sa cred ca i-am cazut din nou in capcana.

Marai smulgandu-si parul din cap si em am ramas stupefiata. Cuvintele ei ma blocasera desi stiam ca nu sunt adevarate.

- Amber, Harry a fost cu mine tot timpul zilele astea, nu a venit la tine.

Se uita furioasa la mine.

- Crezi ca sunt nebuna? Crezi ca am vedenii? Ma acuza si am clatinat repede din cap.

- Nu, doar ca nu inteleg. Am incercat sa o calmez desi intelegeam, Amber il vedea acum pe Harry peste tot si asta e clar ca starea ei mintala e intr-o conditie grava.

- O sa intelegi mai tarziu cand o sa vezi cine e nenorocitul asta cu adevarat. M-am incruntat dar nu am contrazis-o.

- Intotdeauna am crezut ca el e cel mai bun lucru din viata mea, dar a fost cel mai rau. Ochii ei albastri si obositi formau lacrimi si i-am strans mai tare mana intr-a mea. Starea ei ma intrista extrem de tare, nu imi mai pasa ce imi facuse si ce voia sa imi faca, acum era prea distrusa sa mai conteze asta si voiam sa o ajut dar nu stiam cum.

- Stii... suspina cu lacrimile pe obraji. – Niciodata nu te-am urat pe tine, stiam ca existi si ca tu esti motivul pentru care Christopher nu s-a mai intors la mama, dar nu te uram pe tine. Nu aveai nicio vina in ce se intamplase si chiar imi doream sa te intalnesc, sa am o sora, dar cand ai venit mi-ai luat acel lucru care credeam ca e cel mai important pentru mine. Daca nu ar fi fost Harry, poate relatia dintre noi ar fi fost alta. Poate l-as fi iertat si pe tata mai usor... dar el a distrus totul, cum face cu absolut orice.

Privea in gol si vorbea cu lacrimi pe obraji. Mi-am simtit si eu ochii umezi si m-am intins fara sa imi dau seama spre Amber, strangand-o in bratele mele. A ezitat cateva secunde apoi m-a strans si ea. Avea dreptate intr-o anumita masura, poate daca eu nu ma indragosteam de Harry ura dintre noi nu ar mai fi existat, dar nu puteam sa regret asta o secunda. Niciun lucru nu poate fi destul de rau sa ma faca sa regret ca m-am indragostit de Harry, mai ales ca eu stiu ca el nu mai e asa cum il vede Amber acum. Nu ar avea niciun motiv sa vina la ea si sa o puna sa faca asemenea lucruri, mai ales acum cand are atat de multe alte probleme mult mai mari.

- Imi pare rau pentru ce ti-am facut! Suspina in umarul meu si i-am masat spatele usor.

- Si mie! Vocea mea era la fel ca a ei.

- Stai departe de el, Katherine. Nu-l lasa sa te distruga si pe tine cum m-a distrus pe mine.

Stiu ca vorbele lui Amber nu mai erau trucuri care sa ma pacaleasca sa ma despart de Harry, nu mai parea capabila de asta acum asa ca am decis sa nu raspund si sa ii masez in continuare spatele pentru a o calma.

Am tresarit amandoua cand am auzit un ciocanit in usa si ne-am departat usor din imbratisare. Nimeni nu intra si mi-am dat seama ca era Harry, doar nu trecusera asa repede cele 10 minute?

- Ma intorc imediat, i-am zambit lui Amber si m-am ridicat de pe pat.

- OK! Zambi si ea timida si inca putin speriata.

Mi-am sters lacrimile cu dosul palmei si am iesit din salon, intalnind imediat imaginea lui Harry in fata mea. Era dur si aproape furios.

- S-a intamplat ceva? L-am intrebat speriata cand nu am mai vazut pe nimeni altcineva in jur, decat alti pacienti si asistente.

- Unde sunt ceilalti?

- Trebuie sa plecam! Imi prinse bratul tragandu-ma deja pe hol si l-am oprit confuza, fixandu-mi privirea in ochii lui.

-  Harry, mai raman putin cu ea...

- Trebuie sa plecam acum, Katherine. Drake a atacat casa lui Carter. Sopti incruntat spre mine si mi-am simtit picioarele inmuindu-se in urmatoarea secunda.

- Ce?! Am expirat stupefiata. Am incercat sa spun si altceva dar balabaiala mea nu ma ajuta.

Harry nu spuse mai multe si ma trase din nou dupa el, prinzandu-mi mana si aproape tarandu-ma pe hol.

- Harry, asteapta! Nu putem sa plecam asa, unde sunt ceilalti? M-am oprit din nou, devenind mai agitata din cauza comportamentului sau.

- Au plecat deja, spuse fara sa ma bage prea mult in seama si tragandu-ma la timp din fata caruciorului cu medicamente in care eram la un pas sa intru.

- Cum s-a intamplat asta? Cand au venit? Cum...

Am inceput sa insir intrebarile disperata si se opri, intorcandu-se aproape furios spre mine si apropiindu-si fata de a mea.

- Asculta-ma: inceteaza sa mai pui intrebari si fa ce iti spun daca vrei sa mai ramai in viata.

Am expirat speriata privind in ochii lui verzi si duri pe care nu ii mai recunosteam si nu stiu daca imi era teama mai mult  de ce spunea, sau de felul in care o facea.

- Ce e cu tine? De ce te comporti asa? L-am intrebat socata. Il intelegeam ca e speriat dar niciodata nu mi-a vorbit asa.

Isi stranse ochii si imi prinse mainile de data asta, incercand sa fie mai bland desi atingerea lui rece imi era necunoscuta.

- Pentru ca in momentul asta pot sa te pierd in fiecare secunda asa ca te rog, fa ce-ti spun si vino cu mine mai repede.

Rugamintea lui nu astepta prea mult dupa un raspuns si am reusit doar sa aprob speriata din cap si m-a tras din nou pe hol, spre lift.

- Tata a plecat? L-am intrebat repede.

- Nu, e cu Roberta  sa discute cu doctorul lui Amber. El nu e in pericol, stai linistita.

- Cum poti sa spui asta? Nu vreau sa risc... daca Drake...

- Katherine, tu esti in pericol aici. Trebuie sa te scot scot cat mai repede de aici.

Se intoarse iar furios spre mine in timp ce astepta liftul stresat si privea prin toate partile de parca Drake ar fi putut chiar acum sa iasa dintr-un salon.

Incepeam sa plang fara sa imi dau seama si pentru prima data saptamana asta, imi era cu adevarat frica pentru viata mea.

- Kath! Mi-am auzit numele strigat de o voce cunoscuta si m-am intors rapid pentru a-l vedea pe Keith cum fuge spre noi.

- Unde plecati? Unde a disparut toata lumea? Ne intreba confuz cand ajunse langa noi. Am observat figura furioasa si aproape speriata a lui Harry asupra lui.

- Keith, trebuie sa vii cu noi. O sa iti explicam mai tarziu, am prins bratul lui Keith si l-am tras langa mine cand usile liftului s-au deschis si nu credeam ca Harry va avea ceva de protestat in legatura cu asta, dar s-a incruntat nervos.

- El nu vine cu noi! Spuse tragandu-ma de langa Keith si impingandu-ma in lift.

- Ce?! Harry, nu-l putem lasa aici. E si el in pericol la fel ca noi. Am soptit sub figura complet bulversata a lui Keith.

- Ce nu intelegi ca singura in pericol aici, esti tu? Nu am timp sa fiu cu ochii pe pustiul asta, trebuie sa am grija de tine.

Am expirat speriata dar l-am tras pe Keith chiar inainte ca usile liftului sa se inchida.

- Vine cu noi! Am spus hotarata tragandu-l pe Keith langa mine ca pe un frate mai mic. Harry scana mult prea speriat spitalul inainte ca sa nu existe un pericol aici si chiar daca Keith nu stie mare lucru de afacerile lui Harry asta nu inseamna ca e scutit de pericol fiindu-i prieten.

Harry expira nervos dar nu mai comenta nimic, nu pot sa cred ca voia sa il lase pe Keith in urma asa, il iubea ca pe un frate mai mic dar acum parea ca isi pierduse mintile cu totul. Stresul care pulsa in el inca dinainte sa plecam il acaparase acum cu totul si il schimbase intr-o avalansa disperata si nervoasa. Stiu ca era suparat pe mine pentru ca insistasem sa vin aici cand el ma implorase atat sa nu o fac. Presimtirea lui proasta s-a adeverit si eu nu stiam la ce sa ma gandesc mai intai: la ce patise Carter si cei care ramasesera in casa sau la ce urma sa se intample cu mine.

Harry m-a tras in fuga prin holul spitalului apoi prin curte si acum am observat ca purta o geaca de piele neagra pe care nu mi-o amintesc cand am venit aici si si-a tras si gluga peste cap. Mergea mai mult in spatele meu parca mascandu-ma cu trupul lui masiv si frica din mine crestea in fiecare secunda.

Harry m-a tras spre un Rover negru care imi era total necunoscut si in niciun caz nu venisem aici cu masina asta.

- Unde e masina ta? L-am intrebat repede inainte sa ma bage in fata si pe Keith in spate, care tot punea intrebari la care nimeni nu raspundea.

A intrat  la volan si a derapat rapid cu masina iesind din parcare si tragandu-si gluga de pe cap.

- Harry, am insitat sa imi raspunda la prima intrebare.

- Da-mi telefonul tau! Imi ignora intrebarea si isi intinse mana spre mine, privind atent la drum, in timp ce viteza masinii crestea periculos de repede.

Am inghitit in sec confuza de cerere si mi-am pipait buzunarele, insa fara sa il gasesc.

- La dracu' cred ca l-am uitat acasa, am injurat verificand din nou buzunarele goale ale blugilor si tot ce am gasit in interiorul lor a fost medalionul lui Harry. Am paralizat aducandu-mi aminte de momentul in care ieri mi l-am bagat in buzunar si mi-am scos repede mana, nu voiam ca Harry sa il vada acum.

Se uita la mine incruntat, neparand sa ma creada dar apoi isi intoarse atentia spre Keith.

- Da-mi-l tu, pustiule. Ii ordona serios si Keith ii intinse telefonul lui fara sa puna intrebari.

- Tu nu il ai pe al... am vrut sa intreb dar am icnit speriata cand Harry a deschis geamul si a aruncat telefonul lui Keith.

- Ce dracu' omule? Se enerva Keith.

- Harry, ce naiba faci? L-am intrebat socata. Nu ma baga in seama, isi fixa privirea spre drum conducand cu o viteza mult prea mare pentru o asemenea masina si circulatia din jur.

- Ce dracu' se intampla? Se revolta Keith din nou.

- Taci dracu' din gura. Nu vreau sa mai aud un cuvant. Tipa furios facandu-ma sa inghet pe scaun.

Eu si Keith nu am mai scos niciun cuvant fiind complet nauciti de comportamentul lui Harry. Voiam sa il intreb unde au plecat ceilalti, unde mergem noi, ce s-a intamplat cu Carter... dar nu mai aveam curajul. Expresia lui incruntata si furioasa ma oprea.

- Unde mergem? Mi-am facut curaj sa il intreb dupa un timp in care nimeni nu a scos un cuvant drumul incepea sa devina pustiu si imprajmuit de padure.

Harry nu m-a bagat in seama si si-a scos telefonul din geaca, gulerul ii era ridicat pana in gat si chiar daca parea sa ii fie cald nu il desfacea. Nici macar nu venise cu o geaca la spital.

M-am incruntat spre el simtind ca altceva e in neregula aici si ma simteam extrem de inconfortabil langa el, il vazusem de multe ori nervos, asta nu era ceva nou dar acum avea o nervozitate diferita, distanta si rece.

Isi duse telefonul la ureche fara sa aiba cea mai mica intentie sa imi raspunda.

- Da! 5 minute. Mici probleme dar totul a iesit bine. Bine, fiti cu ochii pe ei pana plecam.

Inchise telefonul imediat si si-l baga in buzunar.

- Cine a fost? La dracu' Harry, vorbeste cu mine, nu esti singurul speriat aici. Am tipat spre el deja scoasa din sarite, de parca nu imi era de-ajuns frica ca o sa imi pierd viata.

- O sa afli imediat! Se intoarse aproape plictisit spre mine apoi schita un zambet. Un zambet ciudat si infiorator care m-a facut automat sa inghit in sec. – Drace, chiar esti frumoasa! Zambi din nou in acel mod ciudat si m-am incruntat socata.

- Harry, ce faci? Am soptit cu vocea terifiata si zambetul lui s-a intins si mai tare intr-unul diavolesc.

- E nu sunt Harry, iubito!

In urmatoarele secunde mi-am simtit aerul cum imi fuge din plamani si e in inlocuit de acid sulfuric. Si-a desfacut fermoarul gecii lasandu-mi la vedere ceva care ar trebui sa imi dovedeasca ce a spus si acel ceva era tatuajul cu numele meu de pe gatul sau, care acum nu exista.

Incepu sa rada batjocoritor in fata reactiei mele. Tot corpul imi tremura si nu sunt sigura daca nu o luasem si eu razna ca Amber si incepeam sa il vad pe Harry peste tot. Dar acesta nu era Harry pe care il stiam eu, era probabil acelasi Harry care o trasese si pe Amber in capcana.

Lucrurile s-au aranjat usor in mintea mea si oricare ar fi fost adevarul cu privire la omul de langa mine, nu voiam sa ma gandesc la el, era prea mult.

- Cine esti? Am reusit sa scot aceste doua cuvinte intr-o soapta tremuranda. Mi-am intors rapid privirea in fata cand am zarit mai multe masini oprite, inconjurate de cateva persoane si inima mi-a explodat in piept cand ochii mei au intalnit imaginea lui Drake.

Persoana de langa mine continua sa ranjeasca si dupa ce opri masina, isi duse degetele aratator si mijlociu, aproape bagandu-si-le in ochi.

O privire intunecata se intoase spre mine, una care se afla pe chipul pe care il vedeam zilnic si il iubeam atat de mult dar acum se schimbase complet. Am privit ochii negri si am simtit cum tamplele imi plesnesc de spaima si soc.

- Iti dau o singura incercare! Ranji spre mine si incercam disperata sa caut aerul care nu mai intra in mine de secunde bune.

Papusa ruseasca s-a deschis din nou, oferindu-mi de data asta lovitura decisiva. Oferindu-mi-l pe cel pe care il credeam un inger, dar era doar un alt demon. Al doilea demon al diavolului care a iesit din Iad si  cu siguranta voia sa ma distruga acum.

- Yrrah! Cuvantul a iesit format doar din tremurat iar ranjetul lui s-a marit.

- Corect! Ma aproba facandu-mi inima sa imi ingaureasca pieptul de spaima si cum toate astea nu erau de-ajuns, usa s-a deschis langa mine si mi-a adus in fata un alt monstru care a coborat spre mine si m-a tras imediat afara.

- Buna, frumoaso! Ti-a fost dor de mine? Vocea slinoasa a lui Drake s-a prelins in urechea mea dupa ce m-a imobilizat cu spatele la el si mi-a pus imediat o bucata de material peste gura si nas. Am inceput sa ma zbat disperata, simtind mirosul intepator al lichidului de pe bucata de panza cum imi patrunde in nari precum un acid otravitor. Capul ma durea tot mai tare si agitatia mea incepea sa se domoleasca cand ultima bucata de aer a disparut din mine si a fost inlocuita de acidul otravitor care imi ardea gatul pana in plamani si imi lua cunostinta.

Am auzit tipetele disperate ale lui Keith care era imoblizat acum de fiinta care inca nu puteam sa cred ca este reala.

Buzele lui Drake s-au lipit de urechea mea inainte ca ochii sa mi se inchida complet si sa ii lesin in brate.

- Sa inceapa distractia!