40. Victime Colaterale
Am iesit din biroul lui Carter cu inima inca stransa in piept si cu balta de sange patandu-mi privirea. Dar intr-un fel, ma simteam bine. Nu era chiar asa de greu precum am crezut, sau era motivul pentru care o facusem. Indiferent de ce va trebui sa fac, Harry va fi intotdeauna mai important de orice. Plus de asta, intotdeauna am avut o fascinatia sadica pentru arme, nu am mai tras de mult cu una dar imi dau seama ca imi place al naibi de mult sa fac asta. Chiar daca e mai bine sa tragi intr-o doza de cola decat intr-o fiinta vie.
- Iubito, unde ai fost? Ma intampina Harry jos, uitandu-se sceptic la mine.
- I-am aratat colectia de trofee. E mai interesata de ele decat tine. Ma salva Carter trecand pe langa noi si am respirat usurata. Aveam deja juramantul lui ca ma duce in Italia si ma va ajuta sa scap de Harry. Si stiam ca se va tine de cuvant. Inca era uimit de ce ii lasasem pe birou si probabil curios unde va ajunge curajul meu. Si eu eram la fel de curioasa ca el.
Harry ma privi confuz si uimit.
M-am strambat clatinand din cap in semn ca nu imi plac deloc mortaciunile impaiate pe care el le considera obiect de arta.
Harry incepu sa rada si ma prinse de mana, tragandu-ma spre iesirea din casa. Totul parea sa se intoarca la normal in relatia noastra, cu exceptia catorva amanunte si un cu totul alt nivel la care urma sa trecem, mai ales eu.
Nu fusesem in viata mea mai hotarata de un lucru, dar voiam sa ii demonstrez lui Harry ca nu sunt atat de slaba cum ma crede el acum. Cum m-am crezut si eu pana acum.
Nu eram inca sigura care era planul, dar ma lasam pe mana lui Carter.
- Care e treaba cu vaporul, mai exact? L-am intrebat pe Harry in timp ce coboram spre ceilalti. V si Jay isi verificau armele iar Ken era cu nasul in telefon. Ty, era intins pe capota Hummer-ului, cu laptopul in poala si o concentrare de 100%. Am impresia ca rolul lui in actiunea asta era cu totul altul decat al celorlalti. Mai erau cateva persoane pe care le cunosteam de pe pista, si cativa pe care nu ii stiam. Aproximativ 12 persoane.
- Ne duce acolo masinile si armele pe care le vom folosi la atac. Si totodata o sa aduca si transportul in tara.
- Nu aduceti armele cu avionul? Am intrebat sceptica. Pentru o banda de mafioti trebuia sa fie un dezavantaj sa locuiasca intr-o tara inconjurata de apa, dar si un avantaj in acelasi timp, isi spalau urmele mult mai usor.
- Nu! E o incarcatura mare si oricum, e mai usor sa le ascundem pe apa.
Am aprobat din cap.
- Si voi de ce nu plecati cu vaporul?
- Avionul e mai rapid! Imi explica simplu si asta trebuia sa fie evident.
Il observam pe Harry stresat, stia ca trebuie sa plece cat de curand si sa ma lase aici. Eu eram linistita si singura mea problema era cum o sa ma bage Carter in avion fara sa ma vada Harry. Eram mai mult decat hotarata sa fac asta, indiferent de ce voi vedea acolo. Adevaratul Demon.
Harry ma prinse de mana si ma trase in bratele lui.
- Vrei sa te duc acasa? Ma intreba si m-am speriat o secunda.
Am clatinat din cap, gandeste repede Katherine.
- Te superi daca mai raman aici? Mi-ar place sa mai exersez in sala de box sau sa fac o baie in piscina aia. Am zambit indicand spre paradisul de sub noi.
Harry chicoti.
- As vrea sa facem amandoi o baie acolo! O urma de botic se afisa pe chipul lui. Am chicotit si i-am inconjurat gatul cu bratele.
- Piscina va fi tot acolo cand o sa te intorci, si eu la fel!
Ma privi uimit, sau mai degraba ingrozit.
- Iubito, ce e cu calmul asta?
- Mi-am invatat lectia!
Se pare ca noua mea fata incepea deja sa prinda roade, dovada, expresia plina de mandrie a lui Harry.
Isi lipi fruntea de a mea.
- Intotdeauna o sa ma intorc la tine. Tine minte asta si doar asteapta-ma!
Am aprobat din cap dezaprobandu-l in mintea mea. De data asta nu o sa mai pleci fara mine demonule.
- Te-ai mai gandit sa ma iei cu tine? Am facut o ultima incercare. Poate scapam de 12 ore de zbor, inchisa cine-stie-unde.
Expresia lui Harry se inrai brusc. Normal!
- Nu! Iubito, nu vreau sa mai discutam despre asta. Pe langa ce ai putea vedea acolo, poti fi si in pericol.
- Pericol de ce? Daca lucrurile nu merg bine?
- Da! Ma aproba repede.
- Deci si tu poti fi in pericol! Am spus dura si cred ca imi ramasese expresia asta din biroul lui Carter.
- Eu ma pot apara si singur, dar nu o s-o mai fac daca tu esti acolo!
Mi-am strans buzele. Genul asta de cuvinte din gura lui Harry ma faceau sa dau inapoi. Cu siguranta nu trebuie sa ma vada acolo pana nu se termina totul sau risc sa il pun in pericol.
- Ai trimis Ferrari-ul pe vapor? L-am intrebat analizand restul masinilor de aici. Noi venisem cu Puma Ghemoita, sau Lexus-ul, cum ii spunea el.
- Oh, nu! Nu atacam cu masinile noastre normale iubito! Ridica din spranceana si trebuia sa ma prind si eu. Nu jefuiesti o banca cu masina pe care o folosesti sa te plimbi pe strada.
- Si, presupun ca veti avea si numere false? Am incercat sa imi repar gafa.
Harry zambi si aproba din cap.
- Domnisoara Katherine, domnul Carter mi-a spus sa va conduc acasa, trebuie sa plecam in 10 minute! Aparu Ian langa noi si mi-am pierdut aerul cateva secunde. Nemernicul ala imi dadea plasa.
- Ce?! Am exclamat eu si Harry in acelasi timp.
Harry se incrunta.
- O duc eu! Ma prinse de mana, deja tragandu-ma spre masina lui.
Nu! La dracu’!
Mi-am intors privirea spre Ian si facu ochii mari, clatinand din cap in semn sa nu ma duc cu Harry. Apoi mi-am dat seama ca asta era un truc. Trucul lui Carter sa ma ia de langa Harry. Frate, uneori sunt mai proasta decat par! Ce gangster genial ar iesi din mine.
- E in regula iubitule, poate sa ma duca Ian! Am luat repede atitudine, afisand un zambet dar care sa nu dea ceva de banuit.
Harry se opri, privindu-ma confuz.
- Domnul Carter vrea sa va vorbeasca. Acum! I se adresa Ian serios si am inghitit in sec.
- Fugi, e si asa suparat pe mine ca ti-am stricat afacerea cu rusul.
Se incrunta.
- Ma doare pe mine undeva de supararea lui. Ti-a zis ceva? Parea nervos. Of!
- Nu! Am negat repede. Doar du-te, bine? Urasc despartirile lungi! Am clatinat din cap si imi venea sa plang chiar daca stiam ca nu voi pleca cu adevarat de langa el.
Chipul lui Harry parea chinuit si ma trase in bratele lui. M-am lipit de pieptul lui cald si am incercat sa fiu puternica. Nu avea rost sa il trimit iar trist in chestia asta.
- Sper ca Italia sa iti aduca pofta de sex inapoi! Cred ca pastele sunt bune pentru potenta. Am spus cu vocea mascata de pipetul lui.
Rase. Se auzea atat de frumos in pipetul lui.
- Pofta mea nu a disparut niciodata iubito. Dar…
- Niciun dar! L-am oprit ridicandu-ma si punandu-i degetul peste buze. Sterge-o odata si ai grija de Godzilla mea. M-am incruntat si a inceput sa rada.
Si-a bagat mana in buzunar si si-a scos telefonul. M-am uitat sceptica la el si mi l-a intins mie, zambind.
- Il folosesti pe asta pana ma intorc. Dupa imi spui de care vrei.
Ochii mi s-au marit dar Harry m-a oprit inainte sa protestez.
- Sa iti amintesc ca telefonul tau zace strivit in camera mea?!
Mi-am molfait buza frustrata si i l-am luat din mana. Era al naiba de greu chiar daca era mult mai subtire ca al meu. Negru si cu un ecran touch mare si stralucitor. Probabil era unul dintre telefoanele lui.
Mi-a prins obrajii in palmele lui si m-a sarutat.
- Sa fii cuminte!
Mi-am dat ochii peste cap, eram deja obisnuita cu replica asta.
- Si tu sa fii cat mai rau! Am ranjit si ma privi uimit.
- Ce?! Crezi ca mi-am dorit un demon cuminte? Zambi si ma saruta din nou.
- Te simt! Te simt, te iubesc, te ador. Ma innebunesti femeie.
Am ranjit.
- De la copil bleg, la femeie. Hmm, evoluam!
Rase. Ian isi drese glasul.
Am clatinat repede din cap si l-am sarutat cat de apasat am putut.
Cand am vrut sa ma desprind de buzele lui nu mi-a fost permis. El nu terminase inca. M-a strans in brate pana mi-am simtit coastele protestand si era atat de bine. As fi dat orice sa ma urc acum cu el in avion si sa nu mai fiu nevoita sa ma ascund. Dar aveam mult de munca pana acolo, insa eram hotarata sa fac asta. Sa ii arat ca pot si sunt destul de puternica pentru tot ceea ce e el.
- Ai grija de tine! I-am soptit departandu-ma de buzele lui.
- Tu trebuie sa ai grija de mine! Esti inima mea, sa nu uiti asta.
Am aprobat din cap si am inghitit in sec.
- Atunci o sa am grija de mine si o sa te astept asa cum trebuie de data asta. Am zambit si stiu ca asta era exact raspunsul pe care il voia.
L-am sarutat din nou si am mers spre Ian. Acesta intrase deja in masina. Harry mi-a deschis portiera, evitand sa imi dea drumul la mana. Motorul Hummer-ului a pornit si Carter l-a strigat pe Harry de undeva din interiorul casei.
Am intrat in masina si s-a aplecat sa ma sarute iar, am chicotit pentru ca tot nu voia sa plece. Harry era probabil mai temator pentru plecarea asta din cauza a ce se intamplase data trecuta. Si cu siguranta teama lui nu avea nicio treaba cu ceea ce urma sa faca in Italia.
- Sa nu mai pleci de langa Jason si Austin! Imi ordona inainte sa imi dea drumul la mana si sa inchida portiera in urma lui. Cuvintele astea m-au speriat. Dupa ce facusem imi dau seama ca Harry imi pusese bodyguarzi sa nu se mai desprinda de mine. Si ce se va intampla cand Jason si Austin nu vor reusi sa dea de mine?
Cu inima speriata m-am fortat sa ii zambesc atunci cand si-a lipit palma pe geamul usii. Am pus-o peste a lui si mi-am incarcat bateriile din zambetul lui trist si atat de frumos, chiar inainte ca Ian sa porneasca masina si sa ma departeze de el.
- Nu mergem acasa, nu-i asa? M-am asigurat intrebandu-l pe Ian, privind imaginea lui Harry care ramasese nemiscata, privind dupa masina noastra. Mi-am amintit de ziua in care am plecat la fel dar l-am parasit. Am izgonit gandul asta putred. Aceea era o Katherine mult mai slaba si proasta.
- Ba da! Imi raspunse Ian si am tresarit terifiata. – Mergem acasa sa va luati cateva lucruri pentru calatorie apoi mergem la aeroport. Imi clarifica si am respirat usurata, injurandu-l in gand.
- Trebuie sa ne grabim. Despartirea a fost mai lunga decat trebuia. Aproape ma certa si m-am foit in scaun stanjenita.
Mi-am amintit brusc de problema cu bodyguarzii mei.
- Ian, Harry i-a pus pe Jason si Austin sa aiba grija de mine.
- Nu va faceti griji domnisoara. Domnul Carter se va ocupa de tot.
Mi-am muscat buza, aproband repede din cap.
- Ian, te implor, tutuieste-ma! Daca imi mai spui odata domnisoara iti bag pe gat, casca aia din ureche. L-am amenintat si a inceput sa rada.
- Bine Katherine, cum vrei tu! Mi-am ridicat mainile in semn de minune. Continua sa rada.
- Si s-ar putea ca Harry sa ma sune non-stop in avion. Mi-am ros unghia realizand ca nu am luat in seama o groaza de puncte slabe in planul asta.
- Carter nu suporta telefoanele in avion. Nu-i da voie sa vorbeasca sau sa foloseasca alte mijloace de tehnologie.
- Harry nu mi-a spus ca nu poate sa ma sune. Am adugat repede, simtand telefonul mult mai greu in buzunarul blugilor mei.
Ian se gandi cateva secunde.
- Probabil are planul lui sa te sune si fara acordul lui Carter. Nu-ti face griji, in cabina ta nu va intra si poti vorbi cu el din cand in cand. Carter probabil va sta langa el si nu il va lasa sa sune.
Am aprobat din cap si masina s-a oprit. Eram in fata casei mele.
- 5 minute! Daca ajung la aeroport inaintea noastra, totul s-a terminat! Imi spuse Ian si m-am simtit brusc ca la un concurs in care trebuie sa scoti cel mai bun timp. Am aprobat repede din cap si am sarit din masina, fugind spre intrarea casei mele si rugandu-ma ca tata sa nu fie acasa.
Nu era! Am urcat repede in camera mea si mi-am luat rucsacul din dulap. Nu aveam prea mult timp de gandire asa ca am aruncat repede cateva haine in interiorul lui, portfardul, periuta de dinti si cam asta era, nu? Am aruncat o privire rapida in oglinda de pe dulap apoi m-am speriat ca putea sa fac asta. Am privit rapid si spre usa balconului meu si acolo era. Geamul era inlocuit ca si cum nu a fost spart vreodata si camera mea era complet curata. Cine a facut toate astea? Harry a fost mereu cu mine. Mi-am frecat fruntea rapind, nu-l merit pe baiatul asta.
Si ca sa ma conving de asta mai mult am vazut ca pe patul meu era asezata o cutie. O cutie neagra cu funda. Nu!
Ochii mi s-au marit si am privit aproape tematoare spre obiect. Mi-am muscat buza si am luat-o repede de pe pat, amintindu-mi ca aveam un timp de respectat.
Am deschis repede cutia si respiratia mi-a ramas in gat. Stiam deja ce trebuia sa gasesc in ea si asa era, dar felul in care arata m-a surprins.
Am atins bucata delicata de material, nu era un sutin ca si celalalt, era un corset. Incredibil de catifelat dar din matase, cu un bust la fel surprinzator si snururi la spate. Dar culoarea lui era cea ciudata. Un verde smarald care m-a facut sa il privesc suspect. Am scos si cealalta bucata mica de material din cutie, erau o pereche de chiloti tanga, minusculi din matase, luciosi la fel ca si corsetul. Nu mai aveau jartiere si nu cred ca ma faceau sa arat la fel de sexy ca si cealalta. Oare de ce a ales Harry culoarea asta? Probabil voi arata in lenjeria asta ca un elf pervers.
Am privit din nou spre cutie si am observat ca acolo se afla un mic biletel, l-am luat repede si i-am vazut cuvintele scrise atent si atat de frumos:
“ Culoarea ochilor mei, pentru ca nu i-ai invinetit!”
Am expirat socata si totul a prins sens imediat. Cand a venit din Columbia mi-a spus ca ma lasa pe mine sa aleg culoarea data viitoare. I-am spus ca vreau culoarea ochilor lui, dupa ce ii invinetesc. Normal ca nu am facut-o si pentru mine a fost o gluma, dar pentru el se pare ca nu a fost. Nu pot sa cred ca a tinut minte chestia asta.
Un claxon venit de afara m-a facut sa tresar. Cred ca trecusem de cele cinci minute dar inca mai aveam ceva de facut.
Cu tot stresul pe care l-a avut Harry in Rusia, nu a uitat de cadoul meu. Sau al lui. Ma bucuram ca nu imi mai luase si altceva dar asta cu siguranta se datora faptului ca nu a mai avut timp.
Mi-am dezbracat repede hainele si am rupt eticheta de pe corset, abtinandu-ma sa ma uit la ea. Cu siguranta nu era momentul bun sa port asa ceva dar aveam nevoie sa il simt pe el cat mai bine. Era pentru prima data cand imi puneam un corset si era al naiba de greu de prins. Mi-am rupt mainile, aplecandu-ma pe toate partile ca sa ajung cat mai bine la snururi si am ajuns chiar intinsa pe burta, in pat. Era marimea mea, perfecta, dar asta nu insamna ca nu ma sugruma. Imi cuprindea bustul si il facea mai subtire, decolteul era la fel de generos ca si la celalalt sutien. Mi-am tras repede si slipul pe mine, temandu-ma ca il pot inoda. Erau minusculi. Corsetul imi acoperea buricul, dar imi lasa o mica portiune din abdomen descoperita.
M-am privit in oglinda si am ramas surprinsa. Aratam mai bine decat am crezut. Privindu-l mai bine, intr-adevar avea culoarea ochilor lui. Un verde smarald dar diferit, mai deschis decat obsidianul si mai inchis decat iarba cruda. Unic, ca si el. Corsetul strans imi aducea aminte de imbratisarile lui puternice si asta era tot ce aveam nevoie in momentul asta. Culoarea arata foarte bine pe pielea mea alba alaturi de contrastul parului meu negru. Aratam ca o creatura sexy, iesita din inima unei paduri.
Mi-am strans bratele in jurul meu, inchizandu-mi ochii si incercand sa simt cat mai bine atingerea lui in materialul fin. Mi-am atins tataujul de pe gat si imi parea rau ca nu pot saruta acel fluture, dar Ian probabil ma injura deja, asa ca am luat rapid alte haine, cautand ceva cat mai comod, chiar daca pe dedesupt purtam cu totul altceva.
Mi-am tras repede pe mine o pereche de blugi de un albastru marin, un maiou negru si o camasa in carouri alb si negru. Mi-am aranjat putin parul ciufulit, nu purtam machiaj deloc si cred ca era cel mai bine. Mi-am sumetit manecile camasii, lasand-o desfacuta, am incaltat tenesii si mi-am luat rucsacul pe umari, atenta sa nu imi uit telefonul. Am aruncat o ultima privire in oglinda, am tras o gura de aer si am iesit din camera.
Asta era, plecarea la razboi. Tot viitorul meu o sa fie decis sub semnul acestei calatorii. O sa imi dau seama cate pot indura si in acelasi timp sa ii demontrez si lui Harry asta.
Ian nu mi-a aruncat o privire tocmai placuta cand am intrat in masina si a derapat imediat de pe loc.
- Am spus 5 minute, ei au plecat deja spre aeroport! Ma certa si mi-am strans buzele speriata.
- Calc-o! I-am ordonat repede evitand alte discutii. Mi-am asezat degetele pe gat, mangaind absent tatuajul si rugandu-ma sa ajungem la timp. Imbratisarea corsetului ma avertiza in locul lui ca nu e bine ce fac. Dar nu il ascultam. Am luat partea buna din imbratisare si l-am stresat pe Ian sa mearga mai repede desi probabil intrecea deja limita legala.
Inima mi s-a strans cand am vazut SEA si ma rugam ca ei sa nu fie aici. Ma rugam la propriu. Ian a intrat in aeroport si mi-a arata spre avionul pe care il stiam deja.
- Nu au ajuns inca, dar trebuie sa ne grabim. Pe mine nu trebuie sa ma gaseasca aici. Ma avertiza si am aprobat din cap, respirand usurata in acelasi timp.
Nici nu imi pasa ca nu ma mai urcasem niciodata intr-un avion, acum tot ce conta era sa intru odata in chestia aia.
Am sarit din masina cand Ian a oprit-o si am observat oamenii din jurul avionului care ne asteptau deja. Sper ca nu stiu care e motivul pentru care sunt eu aici. Ma simteam ca un copil bosumflat care nu il lasa pe tati sa plece nicaieri fara el.
Chiar inainte sa ajungem langa ei am simtit o vibratie in buzunarul blugilor si mi-a stat inima in loc. Oh, nu!
M-am oprit repede si am scos telefonul, doar ca sa vad ce stiam deja. El ma suna. De ce ma suna acum? Tipam in mintea mea si Ian ma mustra sa urc mai repede in avion. Am lasat telefonul sa sune, l-am salitat rapid pe Ian si i-am multumit si am urcat scarile avionului, fiind intampinata de o stewardesa sus. Era imbracata elegant, cu o fusta neagra deasupra genunchilor, camasa alba larga si bagata in fusta cu talie inalta, si o esarfa neagra la gat.
- Domnisoara Kaherine, veniti cu mine, va rog! Mi se adresa femeia zambitoare si am ascultat-o, intrand rapid in interiorul avionului. Nu am acordat nicio atentie interiorului, ochii imi stateau speriati pe excranul telefonului.
Femeia m-a bagat intr-o cabina si mi-am intors repede privirea spre ea.
- Pot vorbi la telefon de aici? Adica, o sa ma auda ceilalti? Am explicat repede, agitandu-mi mainile si nu stiu daca intelese la ce ma refer. Dar imediat apelul s-a oprit si m-am uitat speriata la telefon. Renuntase la apel sau faptul ca nu raspund il oprise.
- Puteti vorbi linistita, nu va va auzi nimeni. Dar va rog sa va grabiti si sa inchideti telefonul in momentul decolarii. Imi spuse femeia si inainte sa ma gandesc macar la asta, sunetul nefamiliar a inceput din nou. Am aprobat repede din cap, gata s-o dau afara si sa raspund.
- Si inca ceva, domnul Carter mi-a spus ca trebuie ca trebuie sa ramaneti aici. In mod normal pasagerii trebuie sa stea pe scaune si sa isi puna centura in momentul decolarii, asa ca va rog sa stati intinsa in pat si sa nu va ridicati. Am aprobat disperata din cap, nici nu aveam timp sa imi fac griji de asta, explodam cu telefonul in mana. Sigur Harry incepea sa isi puna probleme.
Femeia intelese intentia mea de a o da cat mai repede afara si zambi profesional cu o dantura perfecta inainte sa iasa din camera.
- O sa vin mai tarziu la dumneavoastra. Vreti sa va aduc ceva?
- Nu, multumesc! Am clatinat repede din cap si am inchis usa in urma ei. Ma simteam ca un detinut.
Am luat o gura mare de aer si m-am uitat rapid la telefon pentru ca nici nu stiam sa raspund la el. Parea mult mai complicat decat al meu. Imi e dor de LG-ul meu vechi, bietul de el.
- Da! Vocea mea suna de parca alergasem la maraton.
- Iubito, de ce nu raspunzi? Ai ajuns acasa? Dupa vocea lui imi dau seama ca urca in avion chiar acum.
- Scuze, da, am ajuns dar eram la baie si nu am auzit telefonul. Eram prea ametita de ochii cuiva care acum, stau pe corpul meu, la propriu.
- Ce?! Cine se uita la mine? Intreba enervat si am inceput sa rad. Mi-am atins corsetul pe sub maiou.
- Hmm, ghici? Niste ochi superbi care nu au mai ajuns invinetiti. Pauza care a urmat ori a fost un rasuflat usurat, ori un zambet pentru ca in sfarsit se prinsese.
- Iti place? Acum stiu sigur ca zambea. Cu siguranta erau in avion, mi-am lipit cealalta urechea de usa cabinei dar nu auzeam absolut nimic. Asta e bine, inseamna ca nici el nu ma aude pe mine.
- O ador! Corsetul imi aduce aminte de bratele tale. Am zambit euforica aruncandu-ma pe pat. Nici nu imi dadusem seama ca e un pat aici.
- Oh, Doamne! Iubito, te rog nu ma innebuni acum.
- E vina ta! Tu cu ambitia ta! Am bolborit frustrata. “Pot sa te iubesc si fara sa te ating!” M-am maimutarit imitandu-i glasul gros. Incepu sa rada.
- Nu ma face sa iti aduc aminte de ce am spus asta.
Am inghitit in sec.
- Ce trebuie sa fac ca sa ma ierti si sa uiti asta? Am spus trista.
- Nu sunt suparat pe tine iubito, ti-am mai spus. Vreau doar sa iti elimin toate suspiciunile.
Am marait disperata. In mod normal as zice ca asa imi trebuie, si o s-o fac, dar dupa ce inchid telefonul.
- OK suparacioaso, vreau sa iti faci o poza in secunda asta si sa mi-o trimiti. Nu ti-am spus dar Carter e foarte enervant cand vine vorba de telefoane in avion, dar reusesc eu sa scap de el. Ultima fraza o spuse aproape soptit, probabil sa nu il auda Carter.
Gandul ca Harry ma crede acasa si eu sunt la cativa metri de el, in acelasi avion, ma facea sa tremur, dar imi si placea adrenalina asta. Apoi vorbele lui Harry m-au speriat brusc.
- Poza?! Am repetat terifiata. Cum sa imi fac o poza aici? Si-ar da seama imediat unde sunt.
- Da! Vreau sa vad cum arati in lenjeria aia. Te rog! Se milogi si am inceput sa imi rod unghiile. Deja am dat de belea.
- Nu! Pentru ca ai plecat si m-ai lasat cu buza umflata, fara nimic.
Am incercat sa abordez alta varianta.
- Te rog iubito, nu fi asa de dura. Nu te gandi ca pentru mine e mai bine. Folosea tonul de potaie si chestia aia era asa de greu de refuzat.
- Daca nu era bine faceai ceva in legatura cu asta. M-am bosumflat.
- Te rooooog. Doar o poza!
Arrrrrgh!
- Si eu ce primesc in schimb?
- Orice vrei! Absolut orice.
Frate, chiar parea sa vorbeasca serios.
- Coboara din avionul ala si vino acasa!
Iar eram dura dar trebuia sa scap cumva de asta.
- Iubito…, lungi cuvantul trist.
- Da, da, stiu! Nu se poate.
Am auzit niste voci in jurul lui si mi-am dat seama ca era stewardesa care ii spunea probabil sa opreasca telefonul. Apoi Carter care il avertiza mai tare sa faca acelasi lucru. Deci si eu trebuia sa il inchid pe al meu si sa ma tin bine.
- Iubito, trebuie sa inchid. O sa te sun dupa decolare. Te iubesc! Spuse repede si am aprobat din cap desi habar nu am de ce facusem asta.
- OK, si eu te iubesc! I-am transmis un sarut in difuzor si am inchis repede telefonul.
Ce mai era? A, da:
- Asa imi trebuie! Am bolborosit cu ochii in tavanul pe care lumina o lustra aurie.
Au urmat cateva secunde de panica. Eram pentru prima data intr-un avion si nici macar nu decolam cum trebuie. Ei, dar unde as putea sa ma duc? M-am gandit privind camera in care ma aflam. Arata ca un mini-dormitor dar atat de luxos cum am vazut doar in filme. Nu am apucat sa examinez camera mai bine ca usa s-a deschis din nou si am tresarit speriata. Era aceeasi stewardesa.
- Trebuie sa decolam domnisoara Katherine. Domnul Carter m-a rugat sa raman cu dumneavoastra in caz de orice. Imi spuse femeia zambitoare venind langa mine. Purta in mana un fel de masti si am inghitit in sec.
- In caz de ce? Am intrebat repede.
- Nu va faceti griji, decolarile sunt de obicei mai dure, dar lucrurile se vor restabili repede si nici nu veti simti ca sunteti la… in aer. Isi schimba repede cuvintele sa nu ma sperie cu miile de kilometrii pe care avea sa ii scoata pe gura. – Va rog sa va inchideti telefonul. Adauga si am ascultat-o, aproband din cap si incercand sa nu fac vreo criza. Inca ma intrebam daca femeia asta stie motivul pentru care sunt eu aici. Sau cu ce se ocupa persoanele din acest avion.
M-a pus sa ma intind pe pat, cu mainile pe langa corp, continuand sa imi zambeasca in tot acest timp.
Am simtit o vibratie puternica care se intetea si mi-am muscat buza speriata. In niciun caz nu imi imaginasem ca asa voi zbura pentru prima data.
Femeia s-a asezat pe un scaun de langa mine si parea foare linistita. Daca ea nu avea de ce sa se teama, eu de ce as avea? Dar normal ca era o profesionista si ar fi zambit si in momentul in care avionul ar lua foc.
Am simtit usor momentul in care ne-am pus in miscare, deplasandu-ne usor pe pista si stiam ca viteza avea sa creasca imediat. Mi-am fixat ochii pe femeia de langa mine, nu parea mai mare de 25 de ani, blonda cu un ten bronzat perfect si doi ochi albastri care ar ameti orice barbat. Era superba. M-am concentrat pe impletitura complicata din parul ei sa nu simt zdruncinaturile care deveneau intense. Impletitura ei nu era de ajuns. Am inchis ochii si mi-am concentrat atentia spre altceva, ceva care m-ar face sa uit de orice. Harry era la cativa metri de mine, in acelasi avion, suportand acelasi lucru ca mine. El era cu siguranta obisnuit cu asta si nu mai acorda nicio atentie. Nu ca mine ca tremuram ca o piftie simtindu-ma ca in mijlocul unui cutremur. Si cam asta era senzatia. Patul s-a zdruncinat usor cu mine in momentul in care aerul mi-a ramas in gat.
- Totul se va restabili imediat domnisoara! Ma linisti femeia prinzandu-mi mana si am aprobat din cap, inca tinandu-mi ochii inchisi.
In momentul cand totul s-a linistit, si a revenit la normal ca si cum avionul s-ar fi oprit am stiut ca sunt in aer.
- Gata! Ma linisti femeia si am deschis ochii, invartindu-i in jur si asugurandu-ma ca inca mai sunt intreaga.
- Acum va puteti ridica si sa faceti orice va doriti. Dar sa nu iesiti de aici, domnul Styles va poate vedea. Spuse si am aprobat din cap rusinata. Deci chiar stia toata trasnaia pe care o faceam eu acum. Dar intr-un fel, parea sa ma admire pentru asta.
- Doriti sa va aduc ceva?
- Doar sa nu mai vorbesti cu mine de parca as avea 40 de ani si as fi sotia presedintelui.
Femeia zambi jenata si aproba din cap. Nu pot sa cred ca zeita asta e jenata de mine. Cred ca ma afecteaza altitudinea.
- Daca doresti sa fii mai sigura, o poti incuia dupa ce ies. O sa ciocanim inainte.
- OK! am aprobat zambitoare din cap.
A iesit din camera si m-am ridicat repede din pat ca sa incui usa in urma ei. Ma simteam mult mai bine asa. Pentru o secunda mi-a trecut prin minte ce s-ar putea intampla daca Harry ma va gasi acum aici. Cred ca ar exploda odata cu avionul.
Am chicotit si m-am invartit prin cabina luxoasa, fiind uimita de mine. Nu as fi crezut niciodata ca o sa fac atatea pentru un baiat. Sa ma furisez intr-un avion plin ochi de criminali si mafioti, sa negociez cu cel mai mare dintre ei si sa nu uitam: sa impusc un iepure.
Mi-am clatinat capul fiind totusi constienta ca as face mult mai multe.
Harry avea sa ma sune in curand, asta daca scapa de Carter. Am analizat camera in care ma aflam, patul era destul de mare pentru doua persoane si incredibil de confortabil, acoperit cu un cearseaf alb si matasos. Restul incaperii era mica, in fata mea la jumatate de metru se afla un birou din lemn negru-lacuit pe care trona o plasma imensa in care imi vedeam reflexia perfect. Un fotoliu in alt colt al incaperii, un dulap de marime medie, cu oglinda si cam atat. Nu existau ferestre aici si asta m-a intristat. Voiam sa vad cum arata pamantul de aici.
In dreapta mea se mai afla o usa, m-am ridicat din pat, pasind usor pe covorul rosu si matasos de pe jos. Nu mica mi-a fost mirarea sa de dau de o baie, micuta dar la fel de sclipitoare ca a lui Mike. Exista doar un dus, o toaleta si o chiuveta. Inghesuite dar intr-un mod incredibil de luxos.
Mi-am amintit brusc ca telefonul meu era inca inchis si m-am intors repede in cabina, insfacandu-l de pe pat si aprinzandu-l. L-am invartit pe toate partile, chicotind la gandul ca Harry poate se bucura ca il sparsesem pe celalalt. Ma avertizase ca e batran si are nevoie de o pauza. I-am dat eu o pauza definitive. Trebuie sa incetez sa mai sparg lucruri cand sunt nervoasa.
Gandul mi-a fugit la rugamintea lui si imediat telefonul mi-a vibrat in mana. Era un mesaj de la el.
“Harry Styles: Jur ca il arunc pe Carter din avion. Nu ma lasa sa vorbesc la telefon. Iarta-ma iubito, scap eu imediat de el.”
Am chicotit si mi-am dat ochii peste cap la chestia cu numele de familie. Am tastat repede.
“Katherine Wrise: E OK iubitule. Nu il supara pe sefu’! Nu vreau sa te arunce in cusca tigrilor.”
‘’Harry Styles: Ha! La cati nervi am acum l-as omora cu tot cu pisicile alea.”
Am izbucnit in ras. Nu putea sa vorbeasca la telefon dar oare cum scria mesaje? Inainte sa ii raspund eu, mi-a scris din nou.
“Harry Styles: Cum ramane cu poza mea? (Ochi de catelus… sau oricum se numeste chestia aia…)”
Am ras din nou si apoi am oftat. Chiar parea sa isi doreasca poza aia. Am privit patul si daca ma pozam cu atentie pe cearseaful alb nu cred ca si-ar da seama unde sunt. Era exact ca al meu, nu de aceasi calitate dar nu cred ca ar examina el stralucirea cearseafului intr-o asemenea poza. Dar cum sa ma fotografiez singura intr-un asemenea fel? Doar nu am innebunit de tot. Telefonul mi-a vibrat iar in mana.
“Harry Styles: TE ROOOOOOOOG!”
Doamne! Caractere mari. E disperat rau!
“Katherine Wrise: Parca nu iti puteai folosi telefonul”
Am scris mormanind dar deja incepeam sa imi dezbrac camasa. Trupul meu luase decizia in locul meu, si voia sa ii arate lui Harry cat de sexy e in cadoul lui.
Mi-am tras maioul peste cap si telefonul a vibrat iar.
“Harry Styles: Aveai dreptate. Respingerea e dureroasa. Iarta-ma iubito, promit ca te fac praf cand ma intorc acasa!”
Am izbucnit din nou in ras si asta era tot ce voiam sa aud, adica sa citesc.
Camera era incuiata deci nu avea sa imi surprinda nimeni nebunia. Mi-am aruncat tenesii din picioare si blugii. M-am aruncat in pat si nu puteam sa nu rad la ce urma sa fac. Am luat-o razna complet.
Mi-am ridicat usor genunchii si m-am sprijinit intr-un cot, cealalta mana ridicand-o deasupra mea. Nu voiam sa imi fotografiez si capul pentru ca ar fi aratat al naiba de ciudat in ipostaza asta, dar l-am intors spre dreapta si mi-am expus tatuajul de pe gat. Speram sa fac poza bine si sa nu fiu nevoita sa repet asta de zeci de ori. Deja ma simteam mai sexy gandindu-ma ca Harry va vedea asta.
Lumina blitz-ului m-a orbit si am privit repede poza facuta. Era mai mult decat perfecta. Am verificat-o de cateva ori sa ma asigur ca trupul din poza era al meu. Era aproape perfect si arata ridicol de bine in aceasta lenjerie. Mi se vedeau doar coapsele si sus, barbia. Tatuajul aparea in toata speldoarea lui si nu comentez nimic de decolteu. Daca decolteul meu arata asa si in realitate particip la preselectia pentru modelele Victoria’s Secret.
Am clatinat din cap si am verificat din nou daca nu se vedea nimic care sa ii arate unde sunt. I-am trimis poza lui Harry, impreuna cu mesajul:
“Raspuns corect. Meriti o rasplata pentru el. Si lasa telefonul, daca vede cineva poza asta vin la tine si te arunc din avion.
P.S.: De-abia astept sa fiu facuta praf.”
I-am trimis mesajul si m-am imbracat rapid, din nou. Nu mi-ar strica sa port ceva mai confortabil dar nu voiam sa imi dau corsetul jos. Ma tinea pe loc, sa nu descui usa aia si sa fug la el in secunda asta si sa ii simt bratele adevarate in jurul meu. Mi-am izgonit gandul rapid, ma facea sa ma foiesc in loc si sa imi esueze planul.
Au trecut cateva minute si ma intrebam speriata daca nu cumva Carter ii luase telefonul lui Harry. Daca vedea poza aia ma aruncam singura din avion. Am inceput sa imi rod unghia, stresata. Telefonul a vibrat si am respirat usurata.
“Harry Styles: Multumesc lui Dumnezeu ca sunt intr-un avion in secunda asta si am o masca de oxigen deasupra capului. Serios, am avut nevoie de ea. Caut un cuvant care sa te caracterizeze dar nu cred ca o sa gasesc. Te-as face praf in secunda asta, dar am deja ceva facut praf in pantaloni. Acum sunt sigur ca Dumnezeu ma adora, de mi te-a trimis pe tine.
P.S.: fara P.S., inca am nevoie de masca aia.
Te iubesc, ingerul meu!”
Am citit mesajul inca odata apoi am inceput sa rad. Faptul ca ii luase mult sa raspunda ca sa se uite la poza aia era de-a dreptul comic, dar si sexy. Nu m-am putut abtine sa nu ii trimit urmatorul mesaj:
“Katherine Wrise: Hmm, nu mai spune. Deci daca m-ai avea acum langa tine, ce mi-ai face?
Am asteptat cateva secunde.
“Harry Styles: Stai pe faza iubito. O sa afli in curand. Doar sa adoarma jigodia asta blonda si o sa iti spun in detaliu tot ce ti-as face Sa ai bateria incarcata.’’
Mesajul lui m-a speriat. Dar apoi mi-am dat seama imediat ce vrea sa spuna. Sex la telefon. Oh, la dracu’! Nu am mai facut niciodata asa ceva. Ar trebui sa o sun pe Kristen, sigur e experta la asta.
“Katherine Wrise: E full!”
I-am scris rapid si deja ii vedeam ranjetul in urma acestui mesaj.
Acum urma doar sa astept, si, sa ma plictisesc de moarte. Nu aveam chef sa vorbesc cu tata dar brusc mi-am dat seama ca nu am numarul lui. Niciun alt numar al prietenilor mei de la scoala. Aveam telefonul lui Harry si probabil de asta nu primisem niciun apel pana acum. Asta nu se va termina cu bine dar acum am alte probleme pe cap.
Dupa vreo 3 ore stewardesa s-a intors in cabina mea si mi-a adus ceva de mancare. Am aflat ca o chema Gloria si mai aveam vreo 8 ore de zbor. Am mai spus ca pamantul asta e infiorator de mare?
Am rontait un croissant cu ciocolata mai mult decat ar fi trebuit in timp ce ma chinuiam sa nu adorm la “Bad Teacher” care rula la TV. Frate, Cameron Diaz e cea mai sexy femeie din lume. Corpul tipei asteia ar excita si un orb. Mi-am imaginat-o in lenjeria mea verde si am schimbat repede canalul. Deveneam invidioasa.
In cele din urma am adormit. Sa zbori cu avionul nu e asa interesant cum pare. Parca eram inchisa intr-o celula luxoasa fara ferestre. Nu aveam nici cea mai mica impresie ca sunt in aer. Harry mi-a mai trimis cateva mesaje in care imi explica ca discuta tehnici de atac cu Carter, a.k.a cel din urma nu il lasa deloc in pace.
Am tresarit in urma unui zgomot care venea din usa mea. Of, ce mai voia femeia aia? Am macat destul.
M-am ridicat somnoroasa din pat, frecandu-ma la ochi si am descuiat usa. M-am trezit imediat cand l-am vazut pe Carter in fata mea.
- Carter?! Am expirat speriata.
Isi facu loc pe langa mine si apoi inchise usa.
- Hei, criminalo de iepuri! Ranji incepand sa isi descheie camasa. Am ramas perplexa.
- Ce cauti aici? Incercam sa nu ma balbai.
Se uita la mine si isi puse mainile in san.
- Crezi ca avionul asta e hotel? Exista doar doua cabine aici. A lui Harry si a mea. Tu o ocupi pe a mea. Deci vrei sa mai repeti din nou intrebarea aia.
Gura mi s-a deschis realizand ce insemna asta. Urma sa imi petrec restul noptii cu barbatul asta in camera. La dracu’, nu! Am un sex la telefon de facut.
- D-deci tu o sa stai cu m-mine a-ai-aici? Mortii ei de balbaiala!
Incepu sa rada.
- Nu! Tu o sa stai cu mine aici!
Sunt moarta!
Mi-am muscat buza stresata, daca si Harry mersese in cabina lui avea sa ma sune cat de curand.
- Astepti un telefon? Carter ridica din spranceana, observandu-mi privirea spre telefonul de pe pat.
- Cam asa ceva!
- Stii cat urasc telefoanele in avion?
- Nu sunt eu cea care suna! M-am aparat repede si rase din nou.
- Nici el daca nu are de pe ce! Ranji Carter si isi scoase un telefon din buzunar. Am inghetat! Era telefonul lui Harry.
- I-ai luat telefonul? Mi-am marit ochii. Stiam foarte bine ce e in telefonul ala si corsetul incepea sa ma arda.
- Luat e putin spus. Probabil mi-ar fi mai usor sa smulg un iepure din coltii lui Sasha!
Se stramba si ar fi trebuit sa rad, dar eram prea speriata sa o fac.
Carter ridica din spranceana.
- E ceva pe el de care ti-e teama? Il ridica in sus, ranjind. Doamne, omul asta e medium?
Mi-am muscat buza.
Carter incepu iar sa rada si il arunca pe pat, langa al meu.
- Nu-ti face griji, nu ca mi-ar si face mie placere sa ii cotroboi prin telefonul lui dar are o parola imposibila.
Se stramba Carter si am respirat usurata. I-am luat telefonul de pat ca sa ma asigur si, intr-adevar; aveam nevoie de parola sa il deschid. L-am indesat in buzunarul blugilor, nu puteam sti ce ocupatie are Carter pe restul noptii si daca hotaraste sa si-o petreaca ghicindu-i lui Harry parola.
Gandul ca imi voi petrece noaptea in aceeasi cabina cu barbatul asta ma speria. Aveam doar un singur pat.
- Ceilalti unde dorm? L-am intrebat in timp ce isi scotea un halat din dulap.
- Pe scaune! Raspunse simplu. – Si probabil intrebarea ta e: cum o sa dormim noi? Zambi aratand spre pat.
Mi-am strans buzele. Ma simteam ca intr-un teritoriu minat.
- Esti prea fricoasa! Spuse razand. Asta m-a enervant.
- Daca nu vreau sa dorm in pat cu alt barbat care nu e iubitul meu, nu ma face fricoasa. Cred ca asta se numneste fidelitate. M-am aparat artagoasa si zambi.
- Da, dar nu uita ca nu eu te-am adus aici! Planul tau, consecintele tale. Ranji.
Am pufnit neamuzata.
- Uite cum rezolv eu consecintele: M-am apropiat serioasa de el, apoi am privit spre fotoliu. – Arata foarte confortabil. Am spus si apoi m-am arucat in el. Chiar era foarte confortabil. Nu pentru o noapte de somn dar mai bine decat sa impart patul cu alt traficant criminal care nu se numeste Harry Styles.
Carter privi spre mine si chicoti.
- Frumoasa atitudine criminalo! Imi facu cu ochiul si intra in baie. De ce am impresia ca omul asta continua sa ma testeze mereu?
- Nu imi mai spune criminala. Am tipat spre el nervoasa, mai tare decat ar fi trebuit.
- Nu am gaurit eu un iepure ca sa ma urc intr-un avion. Vorbi prin usa inchisa.
- Asta pentru ca tu nu ai avut de-a face cu un sadic nebun care sa te puna sa faci asta. Am continuat artagoasa. L-am auzit razand.
M-am invartit pe toate partile, cautandu-mi un loc cat mai bun in fotoliu ca sa nu ma foiesc mai tarziu si sa ii fac pe plac nemernicului de langa mine. Carter nu se dadea la mine, dar ii placea sa se joace cu mine si sa ma enerveze.
S-a intors in cabina, cu parul ud si imbracat intr-un halat negru. Bun, il urasc eu dar nemernicul asta e chiar sexy.
Mi-am mutat privirea de pe el molfaindu-mi unghia nervoasa si a chicotit.
- Ce crezi ca ar spune Harry daca ar vedea asta?
Am marait nervoasa.
- Nu-ti mai fac jocurile. Manipulator sadic.
Incepu sa rada.
Isi sterse parul cu un prosop si il arunca pe jos. Scoase un laptop din sertar si il deschise.
- Aaa, deci ei nu au voie cu telefoane, dar tu ai voie sa te plimbi pe net. Mi-am pus mainile in san, mijindu-mi ochii. Eram frustrata si nervoasa, si asta probabil pentru ca pierdusem sexul la telefon. Harry era probabil extrem de agitat acum, gandindu-se la ce o sa cred eu ca m-a lasat balta.
Carter se uita la mine si isi molfai buzele in semn de “Eu sunt seful, piticanie. Fac ce vreau!”
- Treci in pat si mai taci din gura. Mormai si am tresarit speriata.
- Ce?! aproape am tremurat.
Carter isi dadu ochii peste cap.
- Nu sunt eu cel mai mare gentleman din lume dar nu o sa las o femeie sa doarma pe fotoliu si eu sa ma lafai in pat.
Am expirat usurata.
- E OK, Carter! Pot dormi si aici. M-am opus si a marait frustrat.
A venit rapid spre mine si am icnit cand m-a luat pe sus de pe fotoliu si m-a pus pe pat.
- Avea dreptate Harry cand spunea ca esti incapatanata ca un catar. Bolborosi si se arunca pe fotoliu, in locul meu, luandu-si laptopul in brate.
- Ce?! A spus asta? Am sarit furioasa.
Incepu sa rada.
- Te surprinde? Bine, partea cu catarul am adaugat-o eu. Dar ce, n-am dreptate?
Am marait nervoasa. De fapt, nu ma surprinde. La cate i-am facut, era ciudat sa nu spuna asta despre mine.
Carter devenise deja concentrat in laptopul lui si poate nu era asa de rau cum am crezut eu. M-am gandit sa fac si eu un dus, apoi sa ma culc la loc.
Mi-am cautat treningul in rucsac, evitand pijamalele dar am tresarit cand telefonul mi-a sunat pe pat.
Carter privi spre mine curios si m-am uitat repede la el.
- E Jay! Am spus incruntandu-ma. Oare de ce ma suna papagalul ala acum?
- Raspunde-i! Ma indemna Carter si l-am ascultat.
- Da?! Am raspuns sceptica.
- Iubito, sunt eu! Am auzit vocea lui Harry si am paralizat. Oh, nu!
- Harry, de ce ma suni de pe telefonul lui Jay? Am intrebat desi stiam deja raspunsul. Carter a facut ochii mari si isi stranse buzele nervos.
- Pentru ca nenorocitul de Carter mi-a luat telefonul. Mi-am muscat unghia si am afisat o expresie disperata spre Carter.
Imi facu semn sa ii inchid. M-am strambat in semn ca nu fac asta.
Se incrunta nervos la mine.
- Harry, nu vreau sa il superi pe Carter din cauza mea. E in regula, putem sa vorbim maine.
Nemernicul blond de langa mine imi facu cu ochiul, in semn ca raspunsesem bine.
- Da-l in ma-sa cu supararea lui. Sunt in cabina mea acum si pot vorbi. E 6 pe la tine acum. Ce faci?
Mi-am plesnit o palma peste frunte. E altceva inafara de 6 acum, pe la mine.
- Tocmai am luat cina cu tata, stai sa scap de el si vorbim imediat. I-am susotit in telefon si l-am auzit chicotind, apoi a spus un OK! Am aruncat telefonul sub perna sa ma asigur ca nu se aude ceva.
- Tocmai m-ai comparat cu taica-tau? Se incrunta Carter la mine. Mi-am pus degetul pe buze, mormaind un “Shhh!”
- Ce trebuie sa fac sa ma lasi singura o ora? Am susotit, rugandu-ma de el, impreunandu-mi palmele.
Se incrunta suparat.
- Nu faci nimic, ma duc sa ii iau eu telefonul ala imediat! Se ridica de pe fotoliu si l-am prins repede, oprindu-l.
- Te rog! Oricum, o sa ia telefonul de la altcineva. Am soptit si se incrunta.
- Ce dracu’! Acum ma dai afara si din… am tresarit disperata si i-am astupat gura, cu palma mea. Carter s-a oprit imediat si s-a uitat la mine. Eram la cativa centimetrii de fata lui. Respiratia lui mi s-a imprimat in palma si am departat-o imediat. Felul in care se uita la mine nu s-a schimbat si iar habar nu am ce gandea in momentul asta. Cred ca il enervase gestul meu, desi nu ma privea cu furie.
- Te rog, iti cer doar o ora. Nu o sa renunte si va face probleme ca nu vreau sa vorbesc cu el. Fac orice! Am soptit hotarata, luptandu-ma sa rezist ochilor lui care ma hipnotizau sa ma dau batuta.
Isi scutura usor capul.
- Ar trebui sa ai grija cu aceste cuvinte Katherine, e detul de periculos sa ii spui unui barbat ca faci orice. De data asta vorbi mai incet, neluandu-si ochii dintr-ai mei.
Am inghitit in sec.
- Pai, in cazul tau pericolul vine probabil impreuna cu un pistol si cativa iepuri. Pot sa ma descurc. Am spus hotarata.
Zambi usor, uitandu-se la mine cu acel fel pe care nu il puteam citi si deja ma enerva.
- Nu se stie. Nu joc niciodata o carte de doua ori. Imi facu cu ochiul si trecu pe langa mine. – Ai o ora! Ma avertiza inainte sa iasa din camera, cu laptopul in brate.
Am ramas perplexa cateva secunde. Ce a fost asta? Nemernicul asta iar ma testeaza. Am mormait nervoasa si m-am intors sa incui usa.
Am sarit inapoi in pat si am insfacat telefonul de sub perna, zambind. Sper doar ca Harry nu a auzit nimic.
- Harry?!
- Aici! Singur si excitat.
Citeam bosumflarea in tonul lui si am inceput sa rad.
- Atunci, sa facem ceva in legatura cu excitarea aia.
Marai ca un dracusor.
- Dar trebuie sa mentionez, ca nu am mai facut asta niciodata. Am ras, aruncandu-ma in pat si a ras si el.
- Daca te face sa te simti mai bine, nici eu! Preferam contactul direct inainte, reuseam sa rezist cateva zile. Nu eram asa disperat ca acum. Spuse si am continuat sa rad.
- Ti-ai dori acum, sa fiu cu tine in acel avion? Am incercat din nou.
- Acum da! Daca as putea sa te teleportez inapoi acasa maine-dimineata.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Vrei cam multe iubire.
A chicotit.
- Te vreau pe tine in secunda asta. Intr-un fel sau altul deci spune-mi ce faci in secunda asta.
- Stau in pat. Am chicotit.
- Ce cu ce esti imbracata?
- Cu jeansi, un maiou si o camasa. A, si lenjeria Ochisorii-tai, pe dedesupt.
- Ah!
- Ei haide, doar nu te-ai excitat din atat? Am ras din nou.
- Sunt excitat demult ce nu intelegi? Si jigodia aia de Carter mi-a luat telefonul. Vreau sa te vad iubito. Pune-ma pe apel video.
Am intepenit.
- Ce?!
- Vreau sa te vad, si o sa ma vezi si tu pe mine.
La dracu’! La dracu’! La dracu’! Nu il pot lasa pe Harry sa ma vada acum, si-ar da seama imediat ca distanta dintre noi nu e asa mare cum crede el.
- Nu! Oricum, nu esti langa mine si e mai excitant sa iti aud vocea asa, decat pe speaker. Si vreau sa iti imaginezi tu tot ce se intampla, fara sa vezi ceva.
Marai incantat si am respirat usurata.
- Vrei sa imi auzi vocea si ce ti-as face acum?
- Ihi! Mi-am muscat buza.
- Inchide ochii!
L-am ascultat.
- I-ai inchis?
- Da!
- Bravo, acum baga-ti mana pe sub maiou, si atingeti usor abdomenul. Imagineaza-ti ca e mana mea si fa exact ce ar trebui sa fac eu daca as fi acolo.
- Bine! Mi-am muscat buza, mana mea nu se compara cu a lui dar sa vedem unde putem ajunge.
- Desfa-ti snurul de la corset, iubito.
L-am ascultat si m-am ridicat usor, bagandu-mi mana sub mine si tragand puternic de firele din spatele meu. Am simtit eliberarea unei presiuni enorme cand abdomenul mi-a fost eliberat.
- In momentul asta, m-as apleca deasupra ta si ti-as saruta pielea moale si dulce dintre sani. Mi-as plimba varful limbii printre ei si ti-as atinge coapsa cu mana mea, urcand-o usor in sus si mangaindu-ti pielea fierbinte si catifelata. Ti-as cuprinde unul dintre sani in palma si l-as strange usor. L-as masa si mi l-as scufunda pe celalalt in gura, sugandu-l si muscandu-l usor.
Am gemut fara sa imi dau seama. Mi-am muscat buza cu ochii inchisi. Mana mea executa ce imi soptea el si asta devenea deja foarte incitant.
- Mi-as urca buzele pe gatul tau, ti-as musca pielea si as saruta fiecare portinune a tatuajului care dovedeste ca esti a mea. Zeita mea. Ti-as musca buza – am facut asta folosind dintii mei- si apoi, mi-as cobora din nou mana pe abdomenul tau, trasand mici cerculete cu degetul aratator si mi-as intinde toata palma pe pelvisul tau. As mangai usor pielea aia fina si dulce, apoi as cobora peste blugi, strangandu-ti puternic feminitatea peste material. Strange-ti picioarele si foloseste-ti toata forta mainii iubito, strange cat poti de tare si simte-ma pe mine facand asta. L-am ascultat si vocea lui senzuala deja ma innebunea. Soaptele lui erau presarate in gemete de placere venite si din partea lui si corpul meu incepea deja sa transpire.
- Acum, ti-as prinde fermoarul de la pantaloni, si l-as desface usor. Ti-as trage usor blugii peste coapse si as cobora pe corpul tau. Ti-as saruta pielea chiar deasupra acele lenjerii sexy si verde pe care o porti pe tine, si mi-as infige usor dintii in ea, tragand-o in jos. As presara un sarut pe cea mai dulce si pretioasa bijuterie a mea. M-as aseza intre coapsele tale, si le-as mangaia usor cu palmele mele.
Am gemut deja indoindu-ma pe pat de placere.
- Acum iubito, e randul tau! Spune-mi ce ai face mai departe dupa asta, cu trupul tau.
- Cu trupul meu? Am gafait inca ametita.
- Da, iubito! Plimba-ti mainile pe trup, excita-te si descrie-mi fiecare atingere.
Si el parea la fel de excitat ca si mine, si il puteam simti cand isi musca buza. Stiam foarte bine ce face in momentul asta si trebuia sa ii mentin extazul ridicat. Dar acum vine partea grea, habar nu am cum sa fac asta.
- Imi imaginez ca tu esti deasupra mea in clipa asta si te simt cu adevarat. Imi ridic pieptul transpirat ca sa il lipesc de al tau si sa iti zgarai spatele asa cu numai eu stiu si am voie sa o fac. –trebuia normal sa chicoteasca, dar a gemut. Bun!- Eu m-am excitat deja iubitule, e randul tau. Banuiesc ca ai deja pantalonii desfacuti si bijuteria mea ma asteapta excitata.
- Plange dupa tine! Se smiorcai si m-am abtinut sa nu rad sau sa ii spun ca asa ii trebuie.
- Hmm, atunci, daca as fi langa ea, as plasa un sarut mic in varful ei, apoi as inconjura-o cu mana mea si m-as uita in ochii tai, in timp ce palma mea iti mangaie barbatia asa cum iti place tie. Sus, jos, sus, joc, sus, jos… am soptit rar si senzual fiecare cuvant si geamatul lui Harry mi-a trimis un fior din ureche, in tot corpul.
- La dracu’! Injura gafaind.
- Si mai repede, apoi te-as saruta din nou si mi-as desface buzele in jurul tau, cuprinzandu-te pana la capat, pana te-as simti alunecandu-mi pe gat. Vreau sa iti simt gustul…
- La dracu’, iubito, nu te opri. Gemu si sunt sigura ca isi musca buza. Il simteam agitandu-se deci nici el nu era mai cuminte decat mine.
- Nu ma opresc iubitule, nu m-as opri pana nu te-as face sa tipi de placere. Sa urli asa cum ai facut-o cand te-am legat, pentru ca te-as lega din nou. Mi-am muscat degetul ranjind si a chicotit excitat.
- Doamne, ce voce sexy ai! Gafai si ma tineam cu mainile de pat sa nu fug din camera asta direct la el. Era atat de aproape de mine, la dracu’! Gemetele lui nu se mai opreau, cred ca strangea din dinti si a marait aproape tipand in momentul in care cu siguranta si-a dat drumul.
- Ce faci acum iubito? Gafai epuizat.
- Ma zvarcolesc in pat. Si chiar faceam asta.
- Baga-ti degetul in gura iubito, imi sopti si l-am ascultat desi habar nu am ce faceam. L-as asculta acum orice m-ar pune sa fac. Eram deja disperata si plina de convulsii dar nu cred ca voi fi in stare sa imi dau drumul singura.
- Umezeste-l bine iubito, imagineaza-ti ca l-ai bagat in gura mea. Musca-l asa cum as face eu si plimbati limba in jurul lui. –am gemut iar fara sa imi dau seama. – Acum, coboara-l usor spre bijuteria mea si departeaza-ti picioarele pentru mine, strecoara-ti usor mana intre ele si mangaie-ti vulva cu degetul aratator. I-am ascultat fiecare comanda si deja incepeam sa transipr, sa nu mai spun de buza pe care o muscam incontinuu.
- Acum penetreaza-te usor pentru mine, iubito, eu sunt acolo si fac asta pentru tine. Misca-ti degetul in interiorul tau, indoaie-ti spatele si ridica-ti pelvisul, eu sunt intre picioarele tale si iti strecor si ce-al doilea deget. L-am ascultat si am scrasnit din dinti.
- Simte presiunea in interiorul tau, iubito. Simte-ma pe mine, folosesteti degetele sa imi imiti miscarile care te-ar innebuni acum
- Ahh! Am gemut, indoindu-mi gatul sub mine si aveam fruntea transpirata. Nu eram constienta ca degetele mele provoaca urgia care se intampla acum in mine, mintea mea drogata se gandea numai la el.
- Da-ti drumul pentru mine, iubito! Soapta senzuala a lui Harry, m-a terminat. Am gemut atat de tare incat sunt sigura ca m-ar fi auzit tot avionul daca nu era izolata fonic cabina asta. Mi-am simtit degetele umezindu-se, si presiunea din mine a disparut lasand loc unei placeri obositoare. Harry inca gemea odata cu mine, acum probabil datorita zgomotelor pe care le auzea de la mine.
- Asta e fata mea! Marai Harry si innebuneam cand imi spunea asta. Am gafait si mi-am lasat corpul indoit, sa se intinda din nou pe pat.
- Mai ai degetele in tine, iubito?
- Da! Am gemut.
- Scoate-le usor si bagati-le in gura.
Am ezitat cateva secunde.
- Fa-o pentru mine, iubito. Gusta-te pentu mine. Savureaza-ti aroma pentru ca eu as muri sa fac asta acum.
Harry ar putea sa iti ceara sa iti tai si gatul, atat timp cat o face in felul asta, cu vocea aia ragusita si venita parca din alta lume, o faci fara ezitare.
Mi-am strecurat degetul arator in gura, si Harry a gemut in locul meu.
- Ce gust are, iubito?
- Ca un stix sarat acoperit in miere si ciocolata amaruie. Harry gemu de parca ar fi gustat el cel mai delicios tort din lume.
- Mortii ma-sii, cat mi-as dori sa fii acum langa tine.
- As fi putut fi langa tine! Am strans din dinti. Mama dracului, ne desparteau 15 secunde de mers si ne chinuiam ca doi prosti.
- O sa fii in curand.
Mi-am dat ochii peste cap. N-am sanse cu el.
- Nu e ca o partida reala dar merge in conditii de criza. Spuse Harry si am inceput sa rad.
- Doamne, vocea ta poate excita si un surd. Gafai inca euforic si am izbucnit in ras.
- Iubitule, asta nu are niciun sens.
- Oh, ba are. M-ai facut sa tranpir fara sa fii langa mine. Fara sa te ating, lucru dupa care sunt obsedat. Lucrurile cu sens nu sunt valabile pentru tine.
Am continuat sa rad.
- Uite cine vorbeste. Vocea care l-ar face de ras si pe Zeus.
- Mmmmm! Mormai excitat si am ranjit.
M-am intins mai bine pe pat, nu eram obosita ca dupa o partida obisnuita dar eram satisfacuta intr-un mod diferit.
- Chestia asta e chiar interesanta. Mi-am sters respiratia de pe gat. Harry a chicotit si cred ca si el se intindea in pat.
- Mhmm!
Cu siguranta si el era la fel de satisfacut ca mine.
- Te simt, iubito! Sopti si mi-am muscat buza.
- Si eu te simt iubitule. Al naiba de bine. Aproape am chicotit si Harry a inceput sa rada.
M-am uitat la telefon si conversatia noastra trecuse cu mult peste o ora, Carter trebuia sa se fi intors deja. Oare nu l-am auzit batand in usa din cauza gemetelor mele? Doamne fereste ca tipul ala sa auda asa ceva, dar pana atunci, poate sa doarma si pe scaun. Asta mi-a adus aminte de ceva.
- Harry, Carter ti-a luat telefonul? L-am intrebat incercand sa par brusc speriata.
- Da! Mormai.
L-am ridicat de pe pat, acum e la mine demonasule, si o sa aflu parola aia imediat.
- Ai innebunit?! Daca se uita la poze? Aproape am tipat nervoasa.
Harry rase.
- Nu iti face griji iubito, nu-mi va ghici niciodata parola de deschidere.
- Am vazut eu de ce e in stare mintea mafiotului ala. Daca vede pozele alea te omor. Am marait nervoasa abtinandu-ma sa nu rad.
- E el istet dar nu se pune cu mine. N-o s-o ghiceasca iubito, stai linistita.
- Oh, da! Si care e parola ta mai exact, imposibil de ghicit?
- Enirehtak!
- Ce?! Mi-am zguduit capul nedumerita.
Harry incepu sa rada..
- Enirehtak! Repeta si din nou aceeasi nelamurire. Nu am inteles nimic.
- Harry, ce limba e asta?
Rase si mai tare.
- Nu e nicio limba iubito, e numele tau citit invers.
Am ramas perplexa cateva secunde.
- Ce?! De ce ai pus tocmai asta?
- Voiam ceva care sa fie al tau, dar numele corect sau chiar si porecla sau orice altceva ar fi fost mai usor de ghicit. Dar nimeni nu s-ar gandi sa iti scrie numele invers, mai ales ca e foarte greu de pronuntat.
Am inceput si eu sa rad. Asta mi-a adus imediat aminte de Yrrah, dar am pastrat orice amanunt legat de asta, pentru mine.
- Da, Eirn… cum ai spus?
Rase.
- Enirehtak! Parca vorbea o latina combinata cu rusa si chineza. Probabil va trebui sa il scriu corect ca sa il pot citi invers.
- Suna a obiect pentru jocul de billiard.
Harry rase.
- E frumos iubito, odata ce il inveti.
- E oribil! Am ras.
- Ba nu! Seamana cu un nume turcesc.
- Hmm, ai fantezii cu turcoaice?
- Numai daca te imbraci tu ca una.
- Asta se poate aranja!
A marait excitat.
- Cat mai e pana aterizezi? Mi-am muscat limba, era cat pe ce sa spun: aterizam.
- Vreo 5 ore, cred.
Am facut ochii mari. Cand a trecut timpul asa repede? 12 ore de zbor mi s-au parut la inceput o vesnicie, dar trec mai repede decat te astepti.
- Atunci ar trebui sa te odihnesti putin. Maine te asteapta o zi grea.
Harry chicoti.
- Sunt bine, iubito, nu-ti face griji. Tu ce ai mai facut azi?
Aoleu! Gandeste repede Katherine!
- Pai ar trebui sa stii foarte bine avand in vedere ca matahalele tale nu ma scapa din privire o secunda.
Harry rase. Nota 10 pentru Wrise.
- Ai stat acasa toata ziua. Spuse Harry si probabil asta il mintisera Jason si Austin. Cred ca astia doi o sa aiba mari probleme dupa ce ne intoarcem acasa. Ei, dar ce imi pasa mie, poate scap de ei. Multumesc din nou, sefului Carter.
- Da, si maine o sa fac probabil acelasi lucru, pana te intorci tu. Dar acum, culca-te.
I-am ordonat si a inceput sa rada. Normal ca nu m-a ascultat si a trebuit sa ii mai spun asta de vreo 20 de ori pana cand s-a hotarat cu adevarat sa ma asculte. Nu parea sa aiba emotii pentru ce il astepta maine dar eu clar aveam, si aveam nevoie de odihna pentru ce urmau sa vada ochii mei. Odihna care sa imi ajute inima sa reziste in caz de orice.
Am deschis ochii sub aceeasi lumina care imi crea deja o stare de claustrofobie. Mi-am frecat pleoapele si mi-am inabusit un cascat ridicandu-ma in sezut. M-am oprit inainte sa imi intind bratele cand am realizat cine se uita la mine. Carter era asezat pe fotoliul sau si se uita la mine cu o privire intensa dar si amuzata. Nu mai era in halat, acum era imbracat intr-o pereche de blugi negri si o camasa de aceeasi culoare, deschiata sus. Cu manecile usor sumetite si parul aranjat perfect.
- Buna dimineata! Am murmurat stanjenita ca omul asta s-a schimbat cu mine in camera si mi-am strans cearseful in jurul meu speriata ca as putea fi goala. Slava Domnului ca imi incheiasem camasa aseara si reusisem sa imi trag pantalonii pe mine. Corsetul era pe langa mine, pe sub cearseaf. Baga-mi-as!
- Neata’! Zambi si isi trecu mana prin par.
- Cum ai intrat aici? L-am intrebat. Eu cu siguranta nu ii descuiasem usa.
- Doar nu credeai ca tu esti singura care poate descuia usa aia. Chicoti si am inlemnit. Daca intra peste mine noaptea trecuta, lesinam.
- Nu te-ai mai intors aseara.
- Am adormit. Scaunele alea sunt surprinzator de confortabile. Ridica din sprancene si am chicotit.
- Te-ai trezit devreme. Mai avem aproape o ora pana la decolare.
Mi-am clatinat capul.
- Nu pot sa mai dorm. M-am ridicat din pat, dar mai intai m-am asigurat ca toate hainele erau bine prinse pe mne. Slava Domnului ca ramasesem in blugi si in camasa, m-as fi simtit ciudat sa stau in pijamale in fata omului asta. Imi e de ajuns ca am dormit in patul lui.
- Atunci fa un dus. O sa chem micul dejun pana atunci.
Am aprobat din cap si mi-am luat rucsacul, nu inainte sa incep sa aranjez patul.
- Lasa-l asa, o sa il faca stewardesa. Ma opri Carter si se ridica in picioare. Apasa pe un buton de langa usa si sa stau in camera cu barbatul asta, sa impartim atatea, deja devenea incomod si ciudat.
Mi-am luat repede corsetul din pat si l-am indesat in rucsac, apoi am fugit cu el in baie. Spre disperarea mea, usa asta nu o puteam incuia. M-am agitat stresata dar nu il credeam pe Carter in stare sa faca ceva, eram doar o pustoaica pentru el, pana la urma si ar sti sigur ca asta i-ar distruge prietenia cu Harry.
Am incercat sa ma calmez si sa nu mai fiu paranoica.
Mi-am facut un dus rapid, mi-am periat dintii si mi-am uscat parul. Nu stiam cum sa il prind, asa ca l-am lasat pur si simplu, liber pe umeri. Probabil eram deja in Italia, nu stiam cum e vremea unde urma sa mergem noi asa ca m-am imbracat in alta pereche de blugi, negri. Un maiou alb cu umeri lati care imi acoperea gatul, si geaca mea de piele neagra pe care aveam s-o imbrac cand voi iesi afara. Mi-am incaltat tenesii si m-am machiat usor. Fond de ten si putin dermatograf, deja paream mai alba la fata si ochii mei erau mai negri ca niciodata. Nu imi prea prieste zborul cu avionul.
Carter a ciocanit in usa.
- Da?!
- A venit micul dejun!
- Ies imediat!
Am spus si mi-am strans lucrurile, aranjandu-le in rucsac. Inca purtam corsetul de la Harry si am fost multumita ca nu se vedea prin maioul alb. Decolteul lui nu mai avea acum nicio valoare. Totusi, lenjeria am schimbat-o cu niste boxeri negri.
Am iesit din baie si am fost surprinsa sa vad ca patul era deja aranjat si o masuta metalica, cu roti, pe care era asezata mancare pentru un regiment, se afla langa el.
Carter isi butona telefonul, si isi agita piciorul, probabil nefiind constient de asta.
- Emotii?! Am spus, asezandu-ma pe pat si examinand tava cu mancare. Fructe, clatite cu diferite sortimente de gem si ciocolata, briose din care iesea abur, omleta de oua, care arata ca o adevarata placinta, cu bucati de cartofi si carne in interior, o farfurie plina cu castraveti si branza, un castronel mic din sticla ce parea sa aiba smantana si altul cu o crema de aceeasi consistenta, doar ca neagra. Un cosulet cu felii mici de paine ce parea uscata si crocanta. Si doua pahare de suc de portocale. Doamne!
- Frustrare! Imi raspunse Carter, nebagand in seama ce era pe masa si continuand sa isi butoneze telefonul. – Mananca ce vrei! Ma indemna aratandu-mi spre masa si se aseza din nou pe fotoliul lui. Doar nu voia sa mananc eu toate astea, ar decola avionul mai repede din cauza mea.
Carter isi lua o felie de castravete si incepu sa o rontaie. In cele din urma incepu sa vorbeasca la telefon si m-am concentrat pe mancare ca sa nu il ascult.
Adevarul e ca imi era al naiba de foame, si deja imi ploua in gura privind deliciile din fata mea.
Castravetii erau cu siguranta preferatii lui Carter, pentru ca trecuse la a doua felie, asa ca eu mi-am luat o farfurie curata si mi-am taiat o bucata din omleta ce parea de-a dreptul delicioasa. Am luat o gura si aveam dreptate, era geniala. Eu eram asezata pe pat, dar era ca si cum am fi stat amandoi la aceeasi masa din cauza spatiulul mic din camera. Am observat ca exista si o tava, pe care puteam probabil sa mananc in pat, dar am preferat sa raman asa.
- Poti sa pornesti televizorul. Ma indemna Carter, observand probabil ca ma holbez pe pereti.
I-am multumit in mintea mea, chiar voiam sa fac asta, convorbirea lui ma stanjenea. Mi-am indreptat atentia spre Conan care facea show cu un invitat pe care nu il cunosteam, dar a trebuit sa musc furculita de cateva ori ca sa nu izbucnesc in ras.
Carter nu ma baga in seama, palavragea la telefon si se incrunta deseori. A terminat toata farfuria de castraveti. Deci pe langa braconaj, sex in oglinda si lendri, adaugam si castraveti pe lista de ciudatenii a lui Carter Gun.
L-am observat intinzandu-si putin din acea pasta neagra pe o feliuta de paine si ma intrebam ce e chestia aia.
- Caviar! Imi raspunse Carter, facandu-mi cu ochiul.
Am strambat din nas in semn ca nu imi place, nu ca il priveam asa pentru ca habar nu aveam ce e, pentru ca nu am mai mancat asa ceva in viata mea, si nici nu aveam de gand. Dar omul asta ma intimida, ma simteam ca un copil adunat de pe strada de un milionar fara familie, si rasfatat cu tot ce e mai bun.
Eu m-am multumit sa imi termin bucata de omleta, apoi am mai rontait o briosa cu ciocolata, gandindu-ma oare Harry ce alesese de pe tava asta cu bunatati. Oare se trezise?
- Ceilalti o sa plece imediat dupa ce decolam, noi plecam mai tarziu. Imi transmise Carter si am aprobat din cap.
- Cat e ceasul acum, mai exact? M-am incruntat nedumerita. Plecasem ieri din Seattle pe la 1 dupa-amiaza. Dar exista o diferenta de fus orar intre Italia si America.
- 7 dimineata. Imi raspunse Carter si m-a lasat sa imi fac singura calculele. Cu un zbor de 12 ore, ar fi trebuit sa ajungem pe la 1 noaptea, dar era 7 dimineata. Deci Italia e inaintea Americi cu 6 ore. Am mai spus cat de ciudat este pamantul asta?
Mi-am terminat paharul de suc si m-am ridicat de la masa, acum incepea spectacolul si normal, eu incepeam sa ma invartesc stresata, ca Sasha in cusca.
- Stai in pat, daca nu vrei sa te scot afara si sa te leg cu centura asa cum trebuie! M-am uitat la el sceptica si mi-a indicat spre pat.
- Nu o sa patesc nimic, cad in fund, asta e. Am mormait nervoasa si mi-am continuat invarteala.
- Katherine! Ma mustra Carter care era asezat pe fotoliul lui si am oftat, ascultandu-l in cele din urma. Nu aveam timp de o cearta cu el, acum.
- Tu poti sa te duci! I-am propus. Mi-am dat seama ca tinea la siguranta in avion.
- Imi cunosc avionul si pilotii, dar asta nu inseamna ca te las sa te fatai de colo-colo in momentul aterizarii. Intinde-te in pat.
Am ras fara sa imi dau seama.
- Ce?!
- Chiar ar trebui sa ai mai multa grija la genul asta de cuvinte.
Ma privi cateva secunde, apoi izbucni in ras.
- Numai la prostii iti sta gandul.
Am ranjit vinovata.
- Incearca si tu sa ai un iubit ca Harry si sa iti stea gandul la altceva.
- Nu mersi! Un iubit ca Harry nu e tocmai pe lista mea de prioritati. Comenta si am continuat sa rad.
De nicaieri a aparut o voce care ne avertiza ca vom aterzia in 20 de minute.
Mi-am reluat pozitia normala si mi-am fixat ochii in tavan pana cand voi fi din nou pe pamant.
Aterizarea a fost mai dura decat decolarea, dar nimic de speriat. Carter a ramas cu mine in cabina tot timpul, asezat pe fotoliul lui.
Cand aceeasi voce ne-a transmis ca am aterizat cu bine, Carter s-a ridicat de pe fotoliu.
- Asteapta-ma aici! O sa vin eu sa te iau! Imi spuse Carter, chiar inainte sa iasa din cabina.
Am oftat si m-am intins inapoi pe pat.
10 minute. 20 de minute. 30 de minute. Argh!
M-am fatait de pe o parte pe alta. Unde e nemernicul ala blond? De ce nu ma suna Harry? Dar apoi mi-am adus aminte de diferenta de fus orar. Acum in Seattle e in jur de 1 noaptea deci Harry crede ca dorm. De asta mi-a spus aseara ca atunci cand ma voi trezi eu totul va fi terminat deja. Ce idioata sunt, trebuia sa acord mai multa atentie vorbelor lui spuse pe ocolite. Asta inseamna ca nu ma va suna inainte de atac.
Am vrut sa ii caut telefonul dar nu l-am mai gasit. M-am uitat pe jos, prin baie si pe sub cearseaf. Unde a disparut?
- Carter! Am marait strangandu-mi pumnii. De fapt, era si normal sa mi-l ia. Harry nu l-ar fi lasat sa coboare din avion daca nu ii inapoia telefonul.
Am continuat sa ma invartesc pana m-a luat ameteala si am facut gauri in covorul gros si pufos.
M-am intors ca un vartej cand usa s-a deschis si chiar nu imi pasa cine era, nu mai rezistam un singur minut aici.
- Haide! Carter imi facu semn, fara sa intre in cabina. Mi-am luat geaca de pe pat si am fugit dupa el.
- Au plecat? L-am intrebat.
- Da.
- Unde suntem acum, mai exact?
- In Bormio. E un oras la poalele trecatorii Stelvio.
L-am urmat pe Carter pana la usa deschisa si am simtit un aer rece cum imi zbarleste pielea.
- Ai mai fost vreodata in Alpi, Katherine? Zambi Carter cand am ajuns la usa. Soarele stralucea pe cer dar era al naiba de frig.
Am strambat din nas si mi-am ridicat privrea spre intinderea enorma de munti care pareau sa atinga cerul, si o faceau, trecand prin nori.
- Nici macar in vis. Am raspuns, facandu-l pe Carter sa rada.
Mi-a prins spatele si m-a indemnat sa cobor jos. Era un aeroport mic, foarte mic si in niciun caz atat de folosit ca cele din orasele mari. Parea genul de aeroport micut folosit doar in caz de urgente, care nu vedea mai mult de doua zboruri pe luna.
Eram deja in munti, si aerul rece insotit de razele soarelui, era al naiba de ciudat. Italia avea o clima temperata, rar vezi zapada pe aici dar avand in vedere ca suntem in Alpi Estici, situatia pare sa se schimbe.
Ne asteptau doua masini mari si negre, genul de masini care il reprezentau pe Carter.
Din suita de barbati, l-am recunoscut doar pe Morgan. Restul imi erau necunoscuti si clar nu erau de pe pista, ci bodyguarzi.
Carter m-a bagat intr-una dintre masini, am urcat in fata si am fost recunoscatoare ca in spate il aveam pe Morgan.
M-a surprins faptul ca sofer era Carter, dar nu am comentat nimic, aveam o pregatire spirituala de initiat.
- Esti sigura ca vrei sa faci asta? Odata ce am plecat de aici nu mai poti da inapoi. Vorbi Carter si musteam de nervi. Ma rugam sa nu spuna asta, sa nu aflu de posibilitatea de a da inapoi.
- Sunt sigura! Am incercat sa raman dura, dar exageram cu incruntatul din cauza stresului.
- Bun! Ridica din sprancene, parand surprins si mi-am inghitit si ultimul gram de frica cand masina a derapat de pe loc.
A urmat una dintre cele mai ametitoare curse pe care am facut-o in viata mea. Parca intrasem intr-un versant fara sfarsit. Strezi serpuite ca o reptila imensa si incolacita. Urcam pe munte si dupa fiecare secunda aveam impresia ca nu vom mai ajunge niciodata la destinatie. Panta devenea mai abrupta si periculoasa, determinandu-l pe Carter sa incetineasca foarte mult. M-am cutremurat la gandul la ce trebuia sa faca Harry pe trecatoarea asta. Nu imi imaginam cum ar trebui sa treaca un tir pe aici, asta le facea foarte usor de atacat.
Soarele se inalta tot mai sus si am impresia ca afara se facea tot mai frig. Am zarit mai multe masini oprite in fata noastra si stiu ca am ajuns la destinatie. Dar nu era nicio destinatie, erau opriti pur si simplu in mijlocul autostrazii, trecatoarea urca mult mai mult sus dar uitandu-ma in jos, deja mi se facea rau. Parca era zidul chinezesc, incolacit si aruncat intr-un canion.
Imediat ce am putut dezlusi silueta lui Harry, inima a inceput sa imi bubuie in piept. Era pe marginea drumului si privea in jos.
- Orice ar fi, sa nu iesi din masina! Ma avertiza Carter inainte sa opreasca masina la cativa metri de celelalte.
Am aprobat serioasa din cap si am tras o gura mare de aer. Am fost recunoscatoare ca Morgan a coborat si el, puteam sa imi exprim frica fara sa ma feresc de el. Pentru ca tocmai obtinusem bilete in primul rand, la cel mai sangeros spectacol pe care il voi vedea in viata mea.
Carter si Harry au inceput sa vorbeasca intre ei si m-am straduit sa aud ce spun. Harry era imbracat in stilul lui obisnuit dar mai avea si o geaca de piele pe el. Era atat de frumos, mi-am muscat buza sa nu sar din masina si sa fug in bratele lui. Imi doream atat de mult sa fac asta, sa stiu ca are incredere in mine sa faca orice planuieste acum, chiar daca eu sunt aici. Dar stiu ca nu ar face-o.
Si-a scos telefonul si pentru cateva secunde m-am speriat ca poate vrea sa ma sune. Nu putea sa ma vada prin geamurile negre, dar era de ajuns sa se apropie de masina si ma va auzi.
Am inghitit in sec fiind gata sa imi inchid telefonul, chiar daca asta l-ar fi nelinistit cu siguranta acum, dar am respirat usurata cand si-a bagat telefonul in buzunar. Nu ma suna, era in jur de 3 dimineata acum in Seattle si probabil nu avea nevoie de crizele mele inainte sa faca… ce urma sa faca. Oare astepta sa il sun eu? Daca as fi fost intr-adevar acasa, cu siguranta nu as fi dormit intr-un asemenea moment, as fi stiut cu exactitate cand aterizeaza si l-as fi sunat imediat. Dar m-am legat de cuvintele lui, ca totul va fi terminat pana ma voi trezi eu, si m-am strans bratele la piept, asteptand sa inceapa spectacolul pentru care platisem viata unui iepure.
Am observat-o pe V, topaind de pe un picior pe altul si probabil inghetase de frig. Asta parea sa fie singura ei problema, nu ca mine care faceam o drama totala din asta. Jay isi freca palmele si sufla printre ele, Ken vorbea la telefon si Ty nu cred ca iesise din masina.
Harry si Carter continuau sa faca planuri si pareau sa astepte, semnalul. Cu siguranta nu erau toti cei pe care ii vazusem la casa lui Carter. Unde erau ceilalti?
Am zarit si o masina mai ciudata pe langa cele normale si ma intrebam la ce le foloseste. Arata ca un mini-camion. Din restul masinilor nu recunosteam niciuna, erau toate negre. Fara desene sau tunaje ciudate ca cele de pe pista. Masini normale, dar cu niste bare metalice masive pe partea din fata. Toate la fel, puternice si gata sa distruga un camion.
- Vin! Am auzit vocea lui Harry pentru prima data si inima mi s-a oprit in loc.
- Sa inceapa distractia! Topai V, batand din palme si o zbughi spre una dintre masini. Cum putea sa fie atat de vesela? La dracu’! Eu am nevoie de o pastila de inima.
Nu vedeam bine de partea mea asa ca m-am mutat pe scaunul lui Carter. Trecatoarea parea un sarpe enorm, care venea spre mine, hotarat sa ma omoare. Valea era linistita, soarele lumina verdeata de pe munte si am observat micul parau din josul muntelui. Totul era calm, pana imaginea a fost patata de doua camioane care au inceput sa urce pe munte. Pareau minuscule, si nu imi dau seama daca mai erau escortate de alte masini. Mi-am strans pumnii si mi i-am lipit de gura.
Harry si Carter au ranjit unul spre celalalt, apoi Harry a urcat intr-una dintre masini, alaturi de alt baiat. Dar a urcat in dreapta, asta insemna ca volanul era in dreapta, nu mi-l imaginez pe Harry pasager intr-o asemenea situatie.
Inainte sa imi dau seama au trecut pe langa mine ca un fulger. M-am intors incercand sa nu pierd din privire masina lui Harry.
Camioanele urcasera mult mai sus si am realizat ca aveam alte doua masini in urma lor si inca pe cineva, alte masini negre identice cu cele care plecasera de aici, prindeau viteza in urma lor ca 3 paianjeni negri in urma unor muste gigantice. Au urmat cateva secunde in care habar nu am ce avea sa se intample. Cele trei masini care placasera de sus, coborau in viteza si pareau sa se izbeasca de primul tir, cat de curand.
Dar spectacolul nu putea sa ramana asa. Am inghetat cand am vazut masina lui Harry aliniandu-se cu alta si din stanga au iesit doua persoane. Baiatul care urcase in masina lui Harry si V. S-au cocotat pe bord de parca ar fi urcat pe o scara si tineau in mana doua obiecte mari si negre ce pareau sa fie pusti. S-au impreunat si si-au lipit pustile una de cealalta, impreunandu-le cu un fel de sarma ce se rula din ele. Harry a trecut in fata chiar intr-o curba mortala. Baiatul de pe masina lui Harry s-a ridicat in picioare, si a tintit chiar spre camion. A tras spre acesta cu ceva ce semana cu un harpon si imediat s-a aplecat sa prinda asa zisa pusca de bara masinii lui Harry. Vedeam ca o funie neagra, sarma care inca continua sa se intinda din pusca lui V, si din bordul lui Harry. V s-a ridicat si ea in picioare, insa masina ei s-a oprit. Camionul era aproape de Harry si totul a prins sens cand V a tras si ea, a prins arma de bara masinii si a intrat inapoi in doua secunde. Primul tir a trecut pe langa Harry si totul a explodat. Pentru cateva secunde aveam impresia ca toti vor cadea de pe stanca. Franajul brusc al tirului mi-a spart timpanele chiar si de la distanta asta. S-a intors brusc, tras de Harry spre dreapta, indoidu-se cu incarcatura imensa pe care o avea in spate si masina lui V, care era condusa de Jay, a pornit din nou prin stanga, cand tirul a trecut pe langa ea. Fumul iesea din spatele lui Harry si a lui Jay, in urma presiunii pe care o depuneau contra tirului care isi pierduse deja controlul. Escortele nu stateau degeaba, au iesit imediat si au inceput sa traga spre masinile noastre. Am icnit si mi-am muscat degetele cand am vazut ploaia de gloante care se izbea de masina lui Harry. Camionul din spate era blocat de celalalt care continua sa derapeze fiind la cativa centimetri sa cada de pe stanca. Masinile noastre din spate si-au jucat rolul cand prin plafon au iesit persoane inarmate si au doborat cu usurinta protectorii tirurilor. Cea de-a treia masina, camionul, care plecase de sus, a jucat ultimul rol si s-a izbit la propriu de primul tir, intr-o ploaie de scantei, care a facut-o sa derapeze in spate cateva secunde, la fel si ale lui Harry si Jay, carora li se terminase probabil lungimea sarmei si acum creau un nor de fum din derapaj, fiind usor trase in sus de tirul care nu voia sa se dea batut, pana cand totul s-a oprit si tirul din spate s-a izbit de cel din fata. Era blocat, nu putea depasi. Iar cel din fata era deja prins ca o adevarata musca intr-o panza de paianjen.
A fost liniste cateva secunde, si tot ce am putut observa, a fost zambetul triumfator al lui Carter. Era inca in acelasi loc in care discutase cu Harry mai devreme. Cu mainile in san si in camasa in care cu siguranta trebuia sa ii fie frig. Dar nu parea sa ii fie. In momentul asta, lumea putea fi declarata a lui.
Cand credeam ca totul s-a terminat, a inceput adevaratul spectacol sangeros. Toti au coborat din masini, inarmati pana in dinti si au inceput sa traga spre ce mai ramasese din escorta tirurilor. Oamenii erau scosi din masini, impuscati si aruncati in gramezi pe marginea drumul. Si am vazut lucrul pentru care am venit aici, lucrul de care imi era teama. L-am vazut pe Harry facand asta.
A urcat ca un monstru spre soferul primului camion, acesta parea sa aiba o bata si Harry s-a ferit de el in ultima secunda. Am expirat speriata. L-a prins de guler si l-a asvarlit din cabina plin de furie. Se lasase greu si probabil il enervase. I-a prins parul in pumn si l-a ridicat in cateva secunde, ca apoi sa il loveasca plin de ura cu genunchiul in fata si sa il impuste in cap, in secunda urmatoare. Aerul mi-a ramas in gat si ochii mi s-au marit. Am observat capul lui Carter care s-a intors spre masina, spre mine. Asta era ceea ce voia sa vad.
Unul dintre protectorii tirurilor a atacat, dar a fost imobilizat rapid de V si Jay, ca apoi sa fie impuscat de Harry in acelasi fel ca si celalalt.
Acum vedeam adevaratul monstru din spatele lui Harry Styles. Adevaratul demon. Care omora fara mila, cu o figura fioroasa si incruntata, nervos pe faptul ca isi turase masina prea mult. S-a oprit in loc si i-a lasat pe ceilalti sa termine curatenia. Si-a verificat pistolul apoi l-a bagat la spate si si-a trecut mana prin buclele ravasite si s-a intors sa priveasca dezastrul pe care il facuse. Privirea lui spunea: “Am facut-o si pe asta, acum vreau sa ma intorc dracu’ mai repede acasa.”
Ceilalti au verificat tirurile si au inceput sa urle plini de bucurie, prada era buna.
Harry i-a facut semn lui Carter si acesta a aprobat usor din cap, apoi s-a intors spre masina mea. Am sarit rapid in scaunul meu si mi-am verificat repede fata sa nu am vreo lacrima care iesise fara voia mea. Totul era uscat si interiorul meu era surprinzator de linistit. Ma asteptam la asta, a fost mai spectaculos decat am crezut eu dar in privinta lui Harry, nu ma asteptam sa vad un om bland cu arma in mana.
Carter a intrat in masina si si-a fixat imediat privirea pe mine.
- Who, si eu care credeam ca ori te gasesc intr-un hohot de plans, ori lesinata.
Mi-am strans buzele incercand sa fiu serioasa.
- Ai crezut gresit!
Am spus si nu a mai comentat nimic, a pornit masina si am pornit din nou spre autorstrada serpuita, spre ceilalti. Tirurile se opropiasera foarte aproape de noi, dar dupa expresia lui Carter, totul decursese perfect.
- Si, cum vor decurge lucrurile acum? Ti-ai dat seama de lucrul pe care il voiai?
- Da! Mi-am dat seama ca m-am indragostit cu adevarat de un demon si, ca pot sa ii fac fata. M-am intors spre el si a ranjit.
- Sa vedem daca poti face fata la ce te asteapta acum. Aproape rase Carter, inainte sa coboare repede din masina.
Am inghitit in sec. Mai era un singur rol de interpretat in acest spectacol. Al meu!
Trecusem cu bine peste tot. Inca imi bubuia inima si imaginea lui Harry impuscand acei oameni avea sa ma urmareasca in cosmaruri ceva vreme, dar nu atata timp cat el era langa mine. I-am privit zambetul radiant si superb cand Carter la batut mandru pe umar. M-am prefacut ca acel zambet este pentru altceva, nu pentru vietile pe care tocmai le luase. Si pana la urma, nu zambea pentru asta, cu siguranta nici nu ii pasa de acei oameni, zambea pentru obiectele aducatoare de moarte pe care tocmai pusese mana.
Carter l-a felicitat si i-am observat pe ceilalti strangand acele sarme zvintate si foarte groase, si incepand deja sa restabileasca tirurile pe strada. L-am observat pe Ty schimbandu-le numerele si pe V, cocotandu-se pe unul dintre ele si acoperind containerul cu o prelata enorma, ce avea o inscriptie ciudata pe ea. Le camuflau.
Mi-am indreptat atentia spre Harry, care isi scoase telefonul din buzunar si stiam ca asta e momentul decisiv.
L-am scos si eu si l-am apelat inainte sa o faca el, daca asta avea de gand.
A fost surprins cand telefonul i-a sunat in mana apoi a zambit si mi-a raspuns.
- Iubito, nu dormi?! Il vedeam zambind si m-am straduit sa fac si eu asta.
- Credeai ca pot dormi intr-o noapte ca asta? Ai pus mana pe prada? Am incercat sa ranjesc.
Zambi si el surprins de ce spusesem. Era mai departe de mine deci nu ma putea auzi din masina.
- Da iubito. Totul a mers perfect.
- Esti bine? L-am intrebat repede.
- Perfect. Zambi si incepea sa se plimbe, apropiindu-se de masina mea.
- Ai omorat pe cineva? Asta era lucrul pe care voiam sa aflu din gura lui mai mult decat sa vad cu ochii mei.
Expresia lui a devenit serioasa brusc si s-a oprit, uitandu-se in jos.
- Da!
Mi-am inchis ochii si am expirat usurata. Era ciudat sa ma simt atat de bine ca nu mai minte, intr-un asemenea moment.
- Iubitule, mi-e dor de tine! Am soptit si l-am observat zambind.
- Si mie mi-e dor de tine iubito. O sa ma intorc acasa cat de repede pot.
- Ti-ar place sa fiu langa tine acum?
Se opri cateva secunde si privi in jur.
- Chiar daca ai risca sa vezi ce iese din partea mea intunecata, da! Mi-ar place mult sa fii langa mine acum si sa te strang in brate.
Am zambit. Spuse asta pentru ca nu mai exista niciun pericol, paranoia lui.
- Sunt mai aproape decat crezi tu! Am soptit si l-am observat confuz cateva secunde, inca se fataia in loc, privind in jos.
Fara sa il las sa spuna altceva, am tras o gura mare de aer si am deschis portiera. Reflectoarele cadeau in inchieiere pe mine si ma orbeau, fiind aproape sa imi provoace un atac de cord.
Am inchis usa in urma mea si Harry si-a ridicat rapid privirea spre mine. Urmatoarele secunde mi-au demonstrat ca altcineva era in pericol sa faca acel infarct.
Fata lui s-a transformat intruna de groaza. Nu l-am vazut in viata mea mai stupefiat.
Inca avea telefonul la ureche si ma privea mai speriat decat daca as fi fost o fantoma in fata lui.
- Katherine?! Se balbai aproabandu-mi ipoteza cu fantoma.
Am zambit, nepasandu-mi de ce era in jurul meu.
- Ti-am spus ca sunt mai aproape decat crezi tu! Am spus si am inchis telefonul apropiindu-ma de el. Inca il avea pe al lui la ureche si am zambit mai larg, infasurandu-mi bratele in jurul gatului sau cand am ajuns langa el.
- Pacat ca ambitia ta te opreste sa ma vezi mereu. Am continuat soptindu-i in ureche.
Am auzit mai multe voci stupefiate care imi rosteau numele. A lui Jay, a lui V… dar nu le-am bagat in seama. Aveam stupefiatul meu chiar langa mine.
- Katherine, ce cauti aici? Expira Harry terifiat.
- Ti-am spus ca vreau sa vin cu tine. Am spus si mi-a desprins mainile din jurul gatului ca sa se uite la mine.
- Katherine, ce e in capul tau? Cum ai venit aici? Parea disperat si nervos. Apoi isi aduse aminte de unde iesisiem acum cateva secunde si ii isi muta fulgerator privirea spre Carter.
- Tu ai adus-o aici?! Marai furios si incepea sa imi stranga incheieturile mainilor.
- A vrut sa vada cu ce are de-a face! Spuse Carter, asezandu-se langa mine si Harry a respirat pe nas plin de furie. Imi era teama ca il poate ataca pe Carter care la randul lui statea langa mine de parca voia sa ma apere el de Harry.
Eram intr-un trunghi mortal.
- Harry! Am vorbit repede obligandu-l sa se uite la mine.
- Mereu ti-ai dorit o fata care sa iti faca fata, Styles. Sa faca fata la tot ceea ce esti. O ai in fata! Spuse Carter serios si se departa de langa noi, lasandu-l pe Harry fumegand de nervi si fara cuvinte.
I-am prins obrajii si l-am tras spre mine.
- Iarta-ma iubitule, dar ti-am spus. Vreau sa vad cu ce ma confrunt. Daca ii pot face fata sau vom continua cu nesiguranta si teama mea cu privire la ce esti cu adevarat.
- Si, esti fericita cu ce ai vazut? Vorbi aproape in scarba.
- Nu sunt! Dar pot sa suport si atat timp cat te vei intoarce cu bine la mine, nu-mi pasa.
Se incrunta.
- Nu asta e problema, chiar nu intelegi? Pur si simplu nu vreau sa ma vezi asa. Vorbi disperat si m-am fortat sa raman calma.
- Asta e o parte din tine. Si te-am acceptat cu totul, nu doar cu partea buna.
- Aveti grija, unul e inca viu! Am auzit tipatul lui V si l-am simtit pe Harry tensionandu-se imediat langa mine. Am inghetat cand am observat omul care era cazut la cativa metri de noi, miscandu-se usor, aproape vaietandu-se usor in agonie.
Din instinct, Harry si-a scos pistolul de la spate si l-a indreptat spre el intr-o secunda.
Am paralizat!
L-am privit speriata pe Harry si el s-a uitat la mine, aducandu-si aminte ca sunt aici si nu mai poate face asta. Stranse din dinti, furios pe reactia lui rapida si isi puse imediat mainile pe cap, intorcandu-se si departandu-se doi pasi de mine.
Mi-am intors privirea de la barbatul in suferinta, infranand instinctul de a fugi langa el sa il ajut, si am privit spatele lui Harry cum se incordeaza plin de stres. De ce il supara asta atat de tare? Eram aici, si acceptasem tot. Acum ce nu era in regula?
- Katherine, ai grija! Tipatul lui V, care se auzea probabil de pe camion, m-a speriat din nou, facandu-ma sa tresar. Mi-am intors capul si inima mi s-a oprit in loc. L-am vazut pe barbatul de jos cu mana intinsa si cu arma indreptata fix spre mine. Mi-am simtit corpul moale si zgomotul puternic, ca un ecou in munti mi-a spart urechile si mi-a inmuiat picioarele.
Am expirat in gol, nesimtitu-mi aerul in plamani si cautam gaura care fusese facuta in mine. Sangele care care urma sa se scurga pe maioul meu alb.
L-am vazut pe barbat cazand din nou, de data asta mort. Mort in locul meu cu o rana care ii umplea camasa si asa patata de sange chiar in dreptul inimii.
Am expirat din nou speriata si mi-am intors privirea spre Harry, care respira speriat cu arma intinsa spre omul de jos.
Se uita la mine si intr-o secunda fu din nou langa trupul meu, tragandu-ma disperat in bratele lui.
- Vezi?! Vezi ce se intampla in partea asta din mine. Cat de usor poti sa fi ranita chiar langa mine. Ma stranse tare in brate, aproape pedepsindu-ma asa.
Am continuat sa respir fara sa imi gasesc cuvintele. Inca eram speriata ca fusesem la un pas sa fiu impuscata.
- Tu esti singurul care ma poate rani, ai uitat? Mi-am gasit cuvintele tremurande, calmandu-ma in bratele lui.
Harry ofta epuizat.
- Te-ai intors la copil bleg, iar! Spuse si am chicotit usor.
- Nu vrei sa saruti copilul asta bleg? Am soptit, intorcandu-mi fata sa ma uit in ochii lui. Erau atat de stralucitori si frumosi, chiar si furiosi.
- As vrea sa iti dau o mama de bataie acum! Zise. Am chicotit din nou, dar imediat mi-a prins fata si m-a tras spre buzele lui.
- Asta nu inseamna ca esti iertata! Bolborosi frustrat dar fara sa se dezlipeasca de buzele mele. Am chicotit si m-am lasat sarutata de furia lui. Ma bucuram ca nevoia sa ma sarute era mai mare decat cea de a-mi da o mama de bataie.
- Prieteni, cred ca avem companie! Am auzit de data asta vocea speriata a lui Mike. Nici nu realizasem prezenta lui aici. Capul lui Harry s-a intors automat spre josul prapastiei.
- Politia?! L-am auzit pe Ken.
- Nu cred! Spuse Mike si am observat si eu randul de cinci masini negre, ce urcau rapid spre noi, una in spatele alteia. Erau ciudate si cu siguranta nu era de bine. Harry mi-a confirmat asta, bratele care erau inca stranse in jurul meu s-au tensionat, si respiratia i s-a intetit.
I-am privit ochii cum se maresc si am inghitit in sec.
- Drake! A fost singurul cuvant pe care il respira terifiat si in secunda urmatoare ma smuci in partea cealalta, tragandu-ma rapid spre masina din care coborasem.
- Harry, stai aici! Vocea serioasa a lui Carter se auzi intre noi.
- Tu ai adus-o aici! Daca ai de gand sa ma opresti sa o iau…
- Nu poti sa pleci acum. Te vor urmari! Il opri Carter cand incepea iar sa fumege de furie. Eu deja paralizazem de frica si de data asta nu stiam ce se intampla.
Harry cugeta doua secunde si deschise usa din spate a masinii, fortandu-ma sa urc in spate.
- Katherine, asculta-ma. Orice s-ar intampla. Nu. Cobora. Din. Masina. Rosti raspicat fiecare cuvant si atat de serios ca am aprobat din cap, fara sa mai spun alt cuvant. Inchise repede usa si am tresarit ramanand baricadata in Hummer-ul negru. Harry, il trimise repede pe Morgan alaturi de mine si acum ma bucuram de prezenta lui.
- Cum dracu’ au aflat de asta? L-am auzit pe Harry tunand.
Nu imi puteam da seama cum stie despre cine e vorba. Masinile negre se apropiau si erau deja la cativa zeci de metri sub noi, dar de unde stia cine era in ele?
Toti s-au strans intr-un grup, formand un scut in fata masinii noastre si a tirurilor.
Masinile au oprit in fata lor si mai multi barbati au coborat. Mi-a inghetat inima cand am vazut mana lui Harry, stransa puternic pe arma.
Si-a fixat privirea pe o singura persoana. Un baiat care mi s-a parut cunoscut in prima secunda cand a coborat din masina.
- Cine e Drake? Am intrebat fara sa imi dau seama. Vocea imi era speriata si Morgan se lipise de mine, incercand sa ma protejeze si sa ma calmeze in acelasi timp.
- Mana dreapta a lui Reynolds si, cel mai mare dusman al lui Harry.
Totul a prins sens imediat. Dusmanii lui Harry. Cei de care incerca sa ma fereasca. Eu reprezentam un punct slab pentru el, punctul care va fi prima data lovit in incercarea de al distruge pe Harry.
Am privit spre cele doua grupuri cum se aliniaza una in fata celuilalt. Total nepasatori fata de cadavrele care le zaceau acum la picioare. Pentru ei erau niste simpli pioni usor de eliminat de pe piesa de sah. La fel ca mine, care aveam un avantaj fiind protejata cu pretul vietii de catre rege. Dar o singura mutare gresita si eram pierduta, era de ajuns sa raman descoperita in fata rivalilor si ajungeam ca toti ceilalti. O simpla victima colaterala, a carei eliminare e menita sa distruga regele.